2,471 matches
-
Vorbesc și doi ucraineni. Cu siguranță, echipajul vrea să risipească zvonurile potrivit cărora am stat două zile la Izmir din pricina ucraineanului. Ni se dau asigurări că motivul a fost, realmente, furtuna care a răzvrătit Marea Egee și că am rămas "la ancoră" spre binele nostru. Întâmplarea cu dispariția ucraineanului a fost pură coincidență. Vorbește și un suedez, ultimul care l-a văzut. Poliția turcă a fost alertată încă de duminecă și, de două zile, ucraineanul a fost căutat peste tot în Izmir
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marea. Numai "Biju" își păstrează umorul. "Monseniore, ce barca de salvare preferați?" "Să ne ferească Dumnezeu, fiule", zice, pe jumătate serios, "franciscanul" Adrian Popescu, uitîndu-se îngrijorat afară. Marius Ghica ne povestește că a avut emoții când a văzut vaporul ridicând ancora, plecând fără el și fără Țeposu. "Am simțit că mi se taie picioarele", recunoaște el. Starea de tensiune nu ne împiedică, observ, să ne comportăm, mai departe, ca "milionarii" plecați în croazieră. Așteptăm să vină stewarzii să ridice o fîrămitură
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și maiorul Atanasiu mi-au înțeles îndemnul și curajul la care m-am expus în plin bombardament, și-au făcut ca și mine semnul Sfintei Cruci și am pornit în pas alergător și neînfricat spre vaporul care își desprindea deja ancora de țărm. În salturi aproape simultane, am ajuns lângă ostașii noștri. Bacurile erau bombardate de avioane. Servanții bateriei de 4 tunuri aeriene, amplasate pe covertă, unde se aflau și cei mai mulți dintre ostași, ne apărau, ținând avioanele la distanță. Strânși ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a doua zi nu mai sunt decât buruieni. Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura sa ancoră de salvare. Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în nisip ca niște catarge, ancore și roți titanice. Era imposibil să te cațeri pe ele, așa că se tîrîră printre ele, la început oprindu-se să-și golească încălțămintea de nisip, dar, curînd, de oboseală, trudindu-se să meargă înainte. Li se păru că trecuseră multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peisaj complicat în care o figură de pe un tron reprezentînd, de exemplu, istoria antică, era înconjurată de ordinele arhitecturii, de un telescop astronomic, instantanee din Australia și Antartica lui Amundsen, un tatu și un porc al termitelor înfășurați în jurul unei ancore detașate. Am dedus că aceste volume cuprindeau explicații despre toate lucrurile care sînt și au fost, și viețile tuturor persoanelor importante. Cele șase silabe ale numelui EN-CI-CLO-PE-DI-A păreau că rezumă aceste cărți groase și maronii care descriau universul, așa că ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și aducă în familie un pasdar, aerul ajunsese irespirabil. Din această pricină și Omar începuse să se ferească să le mai spună cu cine se înrudea. Băiețelul lor și Ghazal deveniseră legăturile mute ale vieții lui de bărbat și singura ancoră dintre sine și paradis. În Coran, raiul stătea la picioarele mamelor, iar Omar se- ngrijea de o mamă cu un copil. Încerca să le ducă bani și să nu le lipsească nimic - era prețul onoarei și îl plătea. Casa lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Tomis), cât și poziționarea acesteia la începutul și la sfârșitul textului, ca în cazul unei inscripții creștine tomitane, palimpsest al unei epigrame funerare anterioare. Epigrama prezintă un chenar decorat cu o cruce terminată în partea de jos în formă de ancoră stilizată și un vrej de iederă, iar sub inscripție apare și o cruce mare (secolul VI). Pe o placă fragmentară de marmură din municipiul Constanța se pomenește numele unui episcop martir, al cărui nume nu s-a păstrat, dar care
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
pe frontonul unei stele funerare; 3. prin frecvența crucii simple (pe arhitrava fragmentară a unei bazilici din Tomis) (la începutul și la sfârșitul textului; fragmente de capiteluri decorate cu cruci (Tomis și Callatis); 4. prin crucea stilizată în formă de ancoră și pe cea de mari dimensiuni, sub textul inscripției (secolul VI); 5. printr-o cruce sau mai multe figurate, destul de variat, pe o serie de opaițe din secolele IV-VI; 13) prezența la Ulmetum (Pantelimonul de Sus, jud. Constanța)a
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ori profilat. Acest ultim aspect le deosebește de majoritatea inscripțiilor paleocreștine, în câmpul cărora decorația constă din prezența unor simboluri creștine precum: porumbelul, crucea simplă, crucea monogramă, monogramul lui Cristos (chrisma) singur ori încadrat într-o coroană sau un cerc, ancora stilizată, frunza de palmier și pentagrama, oranta, păunul, Bunul Păstor, corabia și monstrul marin (legate de istoria lui Iona), vița de vie cu struguri. Uneori crucea e pusă la începutul și la sfârșitul textului sau chiar în centru, rândurile fiind
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
arabii îi folosesc la vânătorile lor zboară ca o săgeată, văzut doar de ochii săi, asemenea unui mesaj pe care un prieten de foarte departe îl trimite celui ce trebuie să iasă din mlaștinile uitării și ale visului. Să ridicăm ancora, să mergem până la capăt, ca Rimbaud, și zâmbetul lui Corto se umple de presimțirea viitorului care nu se va mai întâmpla niciodată. Dar aceasta este o altă poveste și lui Corto, cu ochii la șoimul ce nu părăsește văzduhul de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nimănui din grup. A respirat adânc În timp ce inima Îi bătea nebunește. Ce avea să creadă Baron Baghdassarian despre ea acum, Îi va spune cu adevărat ce gândea? Trebuie să fie greu. Pentru cei mai mulți armeni din diaspora, Hai Dat este singura ancoră psihologică pe care o avem pentru a susține o identitate. Situația ta e diferită, Însă la urma urmei suntem cu toții americani și armeni, această pluralitate e bună atâta vreme cât nu de pierdem ancora. Era Coexistență-Nefericită, o gospodină nefericită, căsătorită cu redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te agățai de ancora aceea“. Un alt tip de ancoră căută Virginia În pantalonii mei și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să crească, dincolo de dorințele mele cele mai nebunești, volumul unui sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te agățai de ancora aceea“. Un alt tip de ancoră căută Virginia În pantalonii mei și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să crească, dincolo de dorințele mele cele mai nebunești, volumul unui sex pe care credeam totuși că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acoperit de nea seamănă cu Muntele Fuji. Păduri dese urcă pe coaste pînă la linia zăpezilor. Ici-colo, fuioare de fum plutesc, ca niște semne de Întrebare, deasupra copacilor. La un alt balcon, un bărbat pîntecos cu un șort albastru cu ancore roșii se luptă cu o lansetă. Soția lui, la fel de rotundă, Îi sare În ajutor, Îmbrăcată În șort și Într-o brasieră albă. Își Înfășoară brațul pe după al lui și trage. Undița se Încovoaie; ceva din apă se luptă pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a fost preluată printre cei dintîi - prin intermediul profesorului Ortiz, autor și al unor reportaje de război pe această linie - de către Nae Ionescu (Beldie, op. cit., p. 151). „Într-adevăr, Ortiz - care își va aduna respectivele articole sub titlul Italia modernă, Editura «Ancora», București, 1925 - apreciază rolul de «agitatori morali» al tinerilor în cauză, determinant pentru intrarea Italiei în război, fără însă a privi cu prea multă simpatie Futurismul. Citînd un poem al lui Prezzolini, autorul remarcă stilistica futuristă a acestuia, dar - ostil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
soție, iar sentimentul de intimidate și onestitate al ceremoniei noastre a fost repede strivit de dimensiunile uriașe ale petrecerii. Puținii oameni prezenți pe care-i puteam cu adevărat numi prieteni, ca Fran, Marcus, Sally, Lily și Anna, erau pentru noi ancore solide pe vreme de furtună. Rotindu-mă pe ringul de dans, mă trezeam față În față cu cineva pe care-l cunoșteam, zîmbindu-mi și copleșindu-mă cu o ploaie de complimente, și eram din nou trezită la realitatea faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la mine fix. - Tu ai zece oameni, eu am treizeci. Dacă reușești să capeți cel puțin încă treizeci de la Grasulf, vom înălța adevărata cruce patriarhală și vom merge să-i dăm o lecție în propriul culcuș. Navele bizantine au ridicat ancorele din preajma insulei Grado chiar acum două zile. N-am dat atenție vorbelor nedemne de un patriarh, și, solicitat din același motiv de Grimoald și de Rodoald, am primit. Grasulf a stat în cumpănă, dar în cele din urmă mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o nesfârșită listă de cereri din partea mănăstirilor și a sihăstriilor. Pentru orez a dat crezare judecății mele despre cina ce tocmai o pregăteau. Am stat la Anafesto trei săptămâni, așteptând să se completeze încărcătura și vremea să fie prielnică ridicării ancorei. A fost o gazdă generoasă, în ciuda numeroaselor treburi pe care le avea. Familia sa impresionantă, zece copiii și opt servitori, supravegheată cu severitate de soția lui, Augusta, m-a tratat ca pe un prieten. Auzindu-se-n jur de înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ascultă, ne urmărește, O, da! Marea pe toți ne iubește! Bancuri de pești, scoici, o meduză Crabi, alge, delfini mă amuză, O lume-nvăluită-n albastru mister E marea ce parcă se termină-n cer Albe dantele, spumă de peruzea, Marea e ancora mea! Mihnea Claudia-Denisa, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu” Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Povestea florii Pe un deal, în depărtare, Locuia un pom și-o floare, Pomul drept și neclintit, Floarea, trup blajin și mic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Împiedice să se gîndească la Marie, rezista ispitei de a-i da telefon pentru a-i auzi vocea, sau măcar de a-i trimite un mesaj. Trebuia să mai reziste cîteva minute, pînă la plecare. Știa că de Îndată ce va ridica ancora, marea va pune stăpînire pe el și, ca de obicei, va uita de toate. PÎnă la Întoarcerea sa ca Învingător. Trebuia să fie astfel, de data asta mai mult ca niciodată, dacă voia s-o recupereze pe Marie. Ultimul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bravo, Mary era soția lui Sean, se adorau, erau cu adevărat de nedespărțit, altfel n-am fi luat-o niciodată cu noi. Am aflat de moartea ei din ziar. Iar mai tîrziu a apărut o notiță În ziar În legătură cu descoperirea ancorei marine a lui Sirius, vasul nostru, fusese găsită de scufundători În fața localității Lands’en... CÎt despre Sean și Tom, nemaiavînd vești despre ei, am presupus că trupurile lor nu ieșiseră la suprafață... Curios lucru, nici un scufundător n-a mai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Numai că ea nu dezarma Încă. - Măcar de-ai fi avut Încredere În mine. Aș fi putut Înțelege. - Ești sigură? Eu nu. Pentru tine eram un erou fără teamă și fără prihană. Nu un puști abuzat care a supraviețuit ridicînd ancora, În toate sensurile cuvîntului. Ești o ființă cu adevărat dintr-o bucată, Marie. Pentru tine, există bunii și răii, și nimic Între ei. Dacă ți-aș fi spus adevărul, imaginea eroului s-ar fi făcut țăndări. Mi-era prea teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea să rămînă În Irlanda pînă ce va naște și să vină după noi În America, mai tîrziu. După ce dăduserăm spargerea de la Paris, frații Sullivan și cu mine ne duseserăm la Rouen unde ne aștepta un vas gata să ridice ancora. Un vas, și Mary. Încercasem totul ca s-o fac să renunțe la proiectul ei de a ne urma, dar Își ridicase bărbia Înainte, Îndărătnică, și refuzase să cedeze. Iar vasul plecase fără mine. Cu Mary și cu bebelușul... Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un spațiu cunoscut, dar care și-a pierdut reperele familiare și într-un timp revolut. Înaintând, profesorul constată discrepanța dintre timpul memoriei individuale și cel real, care este în continuă evoluție (se vorbește progresiv despre opt ani și doisprezece ani). Ancorele prin care încearcă să se fixeze în acest timp și spațiu nu îl ajută și atunci este nevoit să revină în locul unde au început transformările pe care nu le înțelege. Spațiul sacru este organizat în funcție de un Centru care ar corespunde
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]