1,454 matches
-
asociat cu perioada burgheză aflată în ascensiune certă în secolul al XIV-lea. 20 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate Termenii cheie, cu care ne propunem să operăm în cadrul analizei personajelor literare feminine din operele celor doi scriitori, sunt „angelic” și „demonic”, aceștia marcând în structura lucrării noastre o antinomie, de altfel larg dezbătută în cultură, căci ceea ce a surprins și a reliefat literatura, alături de celelalte arte, este tocmai această dramatică zbatere între bine și rău, între a opta pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pare real, ci mai curând eterat, deținând calități demne de a oferi exemple moralizatoare pentru un public ce nu trebuia să uite că în lectură utilul trebuie îmbinat cu plăcutul (diletto și utilità cum proclamase, în manieră horațiană, autorul Decameronului). Angelicul ține de o altă dimensiune, cea celestă, mult mai spirituală, de aici și aspirația spre bine, frumos, adevăr, supunere, iubire și credință, idealuri pe care le doresc atinse aceste personaje. Donna angelicata este impusă în literatura universală prin lirica lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le doresc atinse aceste personaje. Donna angelicata este impusă în literatura universală prin lirica lui Dante Alighieri, cel care în Vita Nuova aduce un elogiu unic personajului feminin care i-a marcat existența. Beatrice reprezintă modelul ideal al acestei întruchipări angelice, care nu oferă doar un extaz contemplativ poetului îndrăgostit, ci îi garantează și accederea la divinitate. Prototipul donnei angelicata poate fi însă găsit mult mai departe, în cultură și religie, în perfecțiunea fizică și morală a Fecioarei Maria, singura creatură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simpatică unui auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a fi scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul pozitiv (angelicul) se demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe om odinioară”63. Spre deosebire de Eva, care propovăduiește nesupunerea în fața poruncii divine, Fecioara Maria acceptă cu smerenie rolul pe care i-l conferă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură fără pericolul unei compromiteri morale. Biserica conotează sacrul, puritatea, angelicul, iar tinerele cred și sunt cucernice, respectă o tradiție religioasă încă foarte puternică în acea perioadă. Patroana locașului 148 Ibidem, p. 526. (trad. n.) 149 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 20. 150 Ibidem. 151 Ibidem. 62 de cult este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un otium senin, dar nu sunt niște ființe eterate, aproape 66 ireale, distanțate prin perfecțiunea lor și izolate sugestiv într-un spațiu celest de unde nicio imperfecțiune nu le poate vătăma, cum se întâmpla la Dante Alighieri sau la Francesco Petrarca, angelicul nu se referă la Boccaccio la o puritate absolută, la o credință și o virtute nezdruncinate, ci poate fi interpretat mult mai terestru, referinduse la calități specifice unei epoci noi, aceea a Renașterii, care se făcea simțită, și anume: spirit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de mi-a îngăduit/ Să mă-mpreun; vezi dar că nu-i oprit/ Să iau bărbat; iar dacă e să moară,/ Mă pot căpătui a doua oară.”295 Se minimalizează și chiar se demistifică prin această figură ficțională idealul femeii pure, angelice, inaccesibile, adorate, pentru un model uman, prozaic, pământesc. Credem ca este o falsă modestie în cuvintele târgoveței: „Duc unii trai de înger, fecioresc./ Eu biata n-am cu ce să mă fălesc./ și iar mai știu că-n cășile bogate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Moralitatea personajului feminin V. 1. Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian Pătrunzând în universul istorisirilor din Decameronul sau în cel al Povestirilor din Canterbury, descoperim aceeași pendulare a personajelor între tendința de a opta pentru o imagine angelică, exemplară, a idealității și a perfecțiunii morale sau de a se înscrie în sfera trăirilor celor mai umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rites, les rêves, le temps. Essais d’antropologie medievale, Editions Gallimard, 2001, p. 296. 139 așadar rol de analepsă, dar și de prolepsă. Credința în magie 516 sau în vrăjitorie este de asemenea prezentă în aceste universuri duale, oscilante între angelic și demonic. Există vrăjitori cu puteri aparte (VIII. 9), care pot face veritabile minuni atunci când sunt plătiți, dar pot fi și generoși (X. 5). În Povestirea răzeșului, din opera chauceriană, un cărturar, fost diac la Orléans, unde a studiat magia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ochii ei pot trimite raze de lumină și iubire în inima și sufletul poetului, care, în același timp, îl înnobilează și îi cauzează suferință. Acestea sunt motive preluate și regăsite în poezia trubadurilor până la Dante. Dar, alături de aceste eterice și angelice doamne, găsim și femei ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și istorisiri ale propriilor iubiri („i loro amori forse
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al spiritului de sacrificiu în iubire și al fidelității: a fost preschimbată în stea de către Jupiter (așadar a primit atributul luminii, simbolizând detașarea de mundan și accederea la o dimensiune celestă, a imaculării). Albul devine culoarea emblematică a tuturor personajelor angelice: „șiatâtea alte însușiri vădea/ Câte petale-n cercul ei de nea”681. Donna angelicata se cuvine a fi lăudată de către poet pentru eternitate: „și mărgăritei slavă-n veci să-i dai.”682 Suita lui Amor și a doamnei sale, Alceste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
e piș bella che rosa di verziere/ con lei veniva una chiara fantina,/ Emilia chiamata, al mio parere,/ d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre cantando be’ versi d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest’è di paradiso!”735 și o portretizează mai apoi: „— Qualunque dea nel cielo è piș bella,/ nel cospetto di lei parrebbe oscura;/ ell’è piș chiara che alcuna stella
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
victimă a justiției sociale, dar și a propriului părinte. De altfel, comportamentul tuturor personajelor pare ilogic, de neacceptat într-o societate modernă: tânăra trebuie să-și piardă viața pentru a-și menține castitatea. Fecioria reprezenta pentru Părinții Bisericii o stare angelică, apatheia, lipsa oricărei pasiuni concupiscente. Castitatea este strâns legată de doctrina referitoare la Fecioara Maria, cea care a ridicat păcatul Evei, și astfel darul fecioriei a căpătat o valoare însemnată, mai ales pentru femei. Căința reprezenta reîntoarcerea la o stare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este cel reliefat de operele aduse în discuție, ca personajele ce populează universul boccaccesc sau pe cel chaucerian să poată decide asupra poziției pe care să o ocupe: fie alegând binele, puritatea și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
introductive Boccaccio invocă <<lumina fermecătoare a frumoșilor ochi în care dragostea mi-a pus bucuria>> I, 4; și când prima dată Troiolo o îmbrățișează pe Criseida găsește plăcere în <<a se uita în ochii ei luminoși și la figura ei angelică>> I, 28, și nu realizează <<că Iubirea, cu săgețile ei, locuiește în razele acelor ochi încântători>> I, 29.”950 Deși întâlnim elemente ale dragostei curtenești, totuși „principala sursă de inspirație din Filostrato o reprezintă creațiile populare, cunoscute în epocă sub
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai umană, pe care nu o putem regăsi în cantare sau în alegoriile vremii. La început este sinceră în grija de a-și păstra 951 Ibidem, p. 31. (trad. n.) 952 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 257 onorabilitatea, gingașă și angelică, ca o fecioară, în pasiunea ei pentru Troiolo, manifestând un regret real în legătură cu plecarea din tabăra troienilor. În același timp însă, devine calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și Pandar, și nu o comunicare reală. Reprezintă cunoștințe plăcute, agreabile, dar nu apropiate, de aceea putem sublinia solitudinea tinerei femei, așa cum reușește să o evidențieze Chaucer.992 „Deși ceilalți apreciază frumusețea Cresidei, este o apreciere de la distanță. Apariția ei angelică și încântătoare atrage admirația publică, dar nu și intimitatea. Pentru Chaucer, Cresida rămâne surdă („saudă ea nu poate”993) de-a lungul celei mai mari părți a operei.”994 Ceea ce autorul reliefează în prima carte a poemului, însingurarea femeii, pare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personajele lor, se află de fapt, prin intermediul naratorilor, în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca emblemă angelicul, ce în povestirile lor va cunoaște o demitizare), spre o lume dezordonată, dar firească și pitorească 1048 (aceea a demonicului, ilustrând mai mult dionisiacul sau epicurismul), doi termeni ce constituie, în cadrul abordării noastre, concepte de bază, asupra cărora am insistat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Iasi -700498 Tel. / fax: 0232-212740 e mail:editurapim@pimcopy.ro www.pimcopy.ro EDITURĂ ACREDITATĂ CNCSIS BUCUREȘTI 66/01.05.2006 ISBN: 978-606-520-447-8 CUPRINS Cuvânt înainte ............................................... ............................................... . ............... 3 Introducere ............................................... ............................................... . .................... 8 I. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer - două spirite afine .......................... 12 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate ............................... 20 III. Statutul social al femeii în operele celor doi scriitori ....................................... 28 IV. Educația personajelor feminine ............................................... .......................... 48 IV. 1. Doi medievali preocupați de instruirea femeii .......................................... 48 IV. 2. Educația femeii nobile ............................................... ................................. 55 IV. 3. Educația
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ultimă instanță, ea este propagată firesc din profunzimea cunoașterii mundanului, structura complexă a persoanei fiind accesibilă mereu prin marea artă, cum e cazul scriitorilor analizați. Dar, miza noii abordări a personajului feminin prin tratarea lui comparatistă sub grila reperelor contrastive, angelic/demonic, 4 conduce, după părerea mea, și la realizarea unei demonstrații a modului în care se configurează personajul în culturi diferite (aici, italiană și engleză), incorporând desigur și viziunile universurilor creatoare ale scriitorilor (în cazul Boccaccio și Chaucer afine, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
uneori paradoxale, după opinia mea, în alte contexte istorice și mentale. De pildă, mi se pare relevant și interesant de constatat faptul că în curentul literar romantic se promovează o literatură narativă care acutizează opoziția angelic-demonic, cultivând obstinat idealul feminin angelic (și Eminescu este un exemplu), spre deosebire de protofeminiștii Prerenașterii (judecați în teza de față, ca și îndeobște, prin prisma de validare a naratologiei unui viitor realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine, și care pune accentul pe revalorizarea donnei demonicata, în defavoarea idealului angelic, eteric și oarecum schematic, inovații care se detașează pe fondul mentalității religioase a Evului Mediu (după cum se demonstrează elocvent în teza de față), dinamica literar-istorică a opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]