856 matches
-
Și ea sfîrșită de puteri, se uita la perechea pe picior de plecare. Surprinse o privire a lui PM care, Înainte de a lua loc În limuzina familiei, se Întoarse spre fereastra de la care ea Îi observa. Era o privire aproape animalică, scînteind de ură. Își zise că toți se metamorfozaseră la Lands’en, ca și cum, Întorcîndu-se pe insulă, ea trezise, precum o zînă malefică, partea cea mai Întunecată a fiecăruia. Tresări simțind mîna lui Lucas strecurîndu-i-se În plete. Se desprinse, făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai puternic decît orice, uitînd de orice pudoare, se răsuci pe călcîie și se năpusti pe coridor. Lucas se Îndrepta spre ascensor ale cărui uși se deschideau deja În fața lui și a valizei pe rotile. - Pleci? Strigătul țîșnise. Surd, violent, animalic. Lucas Întoarse capul spre ea și o cercetă cu atenție. Privirea lui trecu rapid peste obrazul Mariei, se opri asupra buzelor, o cuprinse toată. Apoi deveni distantă. - Am să mă instalez În altă parte... pînă se termină ancheta. Și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rochiei și arătându-i pieptul. Glasul ei ascuțit tăia ca un pumnal. Dante se oprise dintr-o dată, cu două trepte mai jos. Fata se apropie și se aplecă spre el, atingându-l cu sânul. Poetul simți un miros confuz, suflarea animalică a unei iepe amestecat cu ceva artificial, unul din parfumurile acelea ieftine care se vindeau În piețele din Oltrarno. — Pietra, bâigui el. Tu ești? — Da, eu sunt, messer Alighieri. Sau trebuie să te numesc prior? Se Întinse și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toate pregătirile. Acum nu mai avea încotro, trebuia să-l privească pe prizonier. Îl privi, așadar, încercând să și-l închipuie cu fața schimonosită de furie. Dar nu izbutea. Nu vedea decât o privire întunecată și strălucitoare și o gură animalică. - De ce l-ai omorât? spuse, cu o voce atât de dușmănoasă, încât fu uimit el însuși când se auzi. Arabul privi în lături. - A fugit. Am alergat după el. Înălță către Daru niște ochi întrebători și triști. - Și acum ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acum e liniște și pace, le spune, puteți complota după pofta inimii. Mă așteptam să discutăm despre lucruri serioase, se supără Părințelul, nu despre curve, desfrînați sau viața privată a fiecăruia. — Eu după asta mă ghidez, recunoaște Curistul, după instinctele animalice, zice ciulindu-și încă o dată atent urechile, o fi închis-o de tot sau a dat-o doar mai încet? Dacă bine îmi aduc eu aminte, începe să recapituleze Roja adunîndu-și gîndurile, Delfina a fost prima care a început să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
revigorantă a nevrozelor și a patologiei sexuale care a invadat lumea occidentală de la începutul erei creștine. Cele Cinci Virtuți Cele cinci virtuți cardinale ale filozofiei chineze sunt Bunăvoința (ren), Dreptatea (yi), Politețea (lee), Sinceritatea (hsin) și Înțelepciunea (jir). Atunci când pasiunile animalice pure ale atracției sexuale sunt temperate cu ajutorul acestor virtuți umane, relațiile sexuale dintre bărbat și femeie devin civilizate, echilibrate și armonioase. Bunăvoința în relațiile sexuale, de exemplu, înseamnă abordarea actului sexual cu un spirit de bunătate, generozitate și sacrificiu. Dreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mine, cu sângele șiroindu-i dintr-o orbită goală. Am văzut revolverul pe podea, la câțiva centimetri distanță, m-am târât cu Georgie peste mine până acolo și am pus mâna pe el. Georgie înălță capul și scoase niște răcnete animalice. Se aruncă spre gâtul meu, cu gura larg deschisă. Atunci i-am înfipt amortizorul în orbită și i-am zburat creierii. CAPITOLUL TREIZECI ȘI TREI Russ Millard a fost cel care a venit cu un epitaf al cazului Short. Am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ar fi trebuit să știi că eu nu sunt făcut pentru vanități mărunte”. Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întâmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis întâi că de vină fusese probabil un cârcel. Apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oricare altă operă a sa, indiferent de formă. Dar nu-i spuse nici lui William, nici altcuiva că una dintre aceste scrisori fusese de la Ellen Terry, care asistase la premieră, pentru a-și Încuraja sora. Aceasta Îl compătimea pentru comportamentul animalic al galeriei, Îl felicita pentru Guy Domville și Îl Întreba dacă nu ar dori să scrie o piesă Într-un act, pentru ea. Urma să efectueze un turneu În America, Împreună cu Henry Irving, spre sfârșitul anului, și era În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât să se facă de râs. Femeia clatină din cap cu putere. Se adresează judecătorului. Nu, nu, nu. Nu e corect. Nu e vorba că mă fac de râs, onorată instanță. Nu pot să descriu. E o rușine, o rușine animalică, intensă, ca și cum nu ai fi În stare să-ți recunoști propriile mâini sau chip. Uite ce e, știu că Richard, soțul meu, nu are cum să știe dacă lui Emily Îi place broccoli sau nu, dar acest lucru e firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sugera așa ceva. Asta ar fi însemnat să se ducă în bucătărie. El fu cel care hotărî să intre din nou. — Vreau să o mai văd o dată, spuse. Intrase probabil de cinci minute, când Maggie auzi un urlet de durere aproape animalic. Alergă în bucătărie, unde corpul lui Rachel Guttman zăcea încă prăbușit pe podea. Fiul stătea aplecat asupra ei, doar că, dacă înainte fusese palid, acum, chipul îi era de un roșu-aprins. —Ce e? Întinse mâna. Ținea în ea o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
BASTON (Urlând.): Întâmplător, ai? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Întâmplător, da. Întâmplător! BĂRBATUL CU BASTON (Isteric): Și pâinea? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Care pâine? BĂRBATUL CU BASTON: De unde ai știut să aduci pâine? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Care pâine? Care? BĂRBATUL CU BASTON (Urlând animalic.): Ai o pâine în buzunar! De ce ai o pâine în buzunar? Poți să negi că ai o pâine în buzunar? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Intrând în isterie.): E pâinea mea. BĂRBATUL CU BASTON: De unde ai știut să aduci pâine? De unde? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind Înlocuiți de o armată germană ciudat de tăcută. Rușii patrioți erau sfâșiați Între senzația de ușurare animalică de a fi scăpat de călăii băștinași și necesitatea de a recunoaște că Își datorează izbăvirea unor invadatori străini - și pe deasupra germani. Aceștia pierdeau Însă războiul În vest și veneau la Ialta În vârful picioarelor, zâmbind sfioși, o armată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
generozitatea de a-mi Îngădui să-i umplu rubrica de poezie cu versurile mele necoapte. Nopțile albastre din Berlin, castanul Înflorit din colț, o inimă ușoară, sărăcia, dragostea, culoarea de mandarină a luminilor din vitrine aprinse prematur și un dor animalic dureros după mirosul Încă proaspăt al Rusiei - toate acestea erau versificate, copiate de mână pe curat și expediate la biroul redactorului-șef, unde miopul I.V. Își apropia de față noua poezie și după această scurtă luare la cunoștință, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
veșnic drum al scrisului ca viață, înțelesuri de îmbărbătare. Și de credință. Noi, scriind în acel timp altfel decât ni se impunea, scriindu-le parcă lor, celor care vor veni, le-am salvat, poate, credințele de acum de ticăloșia gratuită, animalică, anistorică. Am scris și altfel, cu toate opreliștile și nedreptățile. Cu toate cedările unora ca mine. Dar am scris și iată că acel timp al ticăloșiilor se poate justifica și prin cărțile noastre de atunci. Noi am dat ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o simțeam pătrunzând în mine (sau eu în ea?), într-o abandonare neputincioasă, fără rezistență. Una din obișnuitele atingeri în înghesuiala din transportul în comun. Agasantă și scârboasă, uneori. Excitantă și învăluitoare, alteori. Oricum, prilejuri de apropiere dintre necunoscuți, anoste, animalice și efemere. Nu astfel de apropieri, de atingeri mă fascinau la ea. Cât misterul unor coincidențe din acestea. Începusem să fac din aparițiile ei un fel de semne prevestitoare ale celor ce urmau să mi se întâmple în ziua respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chiar sânge. Cel mai adevărat și viu sânge. Mi se va face dintr-odată frică. Panica animalului când vede Moartea cum umblă slobodă prin preajmă. Voi uita de toaletă. Voi uita de Ester. Voi intra în acel soi de panică animalică din care nu știi cum să mai ieși. Știi doar că trebuie să fugi cât mai departe, să te ferești din calea Morții, să te ascunzi, să te ghemuiești, să te pitești în tine, uitând, uitând, uitând. Acum, când scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o savurez, în definitiv. Pot- numai că, dac-aș fi sinceră, probabil că aș citi o carte bună în loc. Doar că îmi e atât de dor de nevoia aceea minunat de disperată din tinerețe: era atât de energizant și de animalic să fiu dominată de pornirile mele fiziologice. Probabil singurele momente din viața mea în care chiar mi-a plăcut să fiu lipsită de control. Îmi amintesc când stătea Charlie în casa părinților mei, pe vremea când ieșeam împreună. Locuiam într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ai, iar tu simți că nu ai puterea să îi împiedici? Poate cineva să-l critice pe Harry pentru că nu a avut puterea să gândească în perspectivă? Poate cineva să îl condamne pentru că era într-o stare de panică pură, animalică? La intrarea lui Rufus în birou, Harry s-a ridicat de la masa de lucru și a început să hohotească. Era deja dincolo de cuvinte, incapabil să mai construiască o singură frază coerentă, iar sunetele care i se revărsau din gâtlej erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie datorită căreia rațiunea umană ține la distanță forța animalică. Nu trecuseră patru-cinci bătăi de inimă, de la sosirea primului lup, că, de după creastă, se ivi al doilea... care tot se opri din alergare și cu mers lung, prudent, privind sfios în jur, se așeză la unu-doi pași, lângă primul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai mult decât de obicei. Mihaiu a venit acasă, beat tare. Copila dormea. Cu trupșorul cam dezgolit. El a voit întâi să i-l acopere. Brusc, s-a răzgândit. și a descoperit-o total. În el au luat foc dorințe animalice, de fiară turbată. și a violat-o. Fata n-a apucat să-și dea seama de ce i se întâmplă. Mihaiu o strângea tot mai tare în brațe, o mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întâlnise vreodată. —Chimé?... murmura ezitant, imaginându-și că poate herculeeanul Uriaș din Farepíti urmase și el același drum, cu vagă speranța de a se bucură de o noapte de dragoste cu dulcea Maiana. Ești tu, Chimé? Răspunsul fu un răcnet animalic și, fără nici un cuvânt, monstruosul individ făcu un pas înainte, ridică o ghioaga uriașă, care i-ar fi putut zdrobi capul așa cum piatră zdrobește o nucă, si o coborî, cu toată forța lui nemăsurata, asupra băiatului surprins, care abia avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vor șefii de trib, aceiași care la începuturile vremurilor au născocit tabuul incestului. Istoria omului este istoria confruntării cu propria sa natură. Încearcă să-și stăpânească instinctele și nu reușește decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată. Ce instinct animalic s-ar putea cristaliza în torturile Inchiziției, în lagărele de concentrare naziste sau în măcelul de la MY-LAI? Aici, în jurul său, simțea palpitând cea mai crudă dintre selve, dar, cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]