806 matches
-
dinainte. Folosesc italicele pentru că, de regulă, întreaga Creație este o minune ce ne întâmpină la tot pasul încât (pe undeva, firesc), nu o mai percepem! Conform obiceiurilor noastre de oameni ignoranți și nerecunoscători, ceea ce este frumos, bun și mult devine anost, suficient și... banal! Nu mai suntem capabili să prețuim frumosul și am uitat să ne bucurăm. Doar în vacanțe mai reușim să ne detensionăm mințile înfierbântate de gânduri și planuri și să permitem ființelor noastre să observe, să vadă și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Dar eu eram deschis experimentului! Îl voiam, îl ceream chiar! Era ceva... acel ceva imperativ pe care, dacă nu-l trăiam la intensitate maximă, dacă mi l-aș fi refuzat atunci, probabil că viața mea ar fi rămas pentru totdeauna anostă, iar eu un permanent mediocru. Experimentul Realizării Sinelui. Așadar, am urmărit cu atenția cuvenită și cu mintea trează explicațiile tehnice prezentate în prelegerea de început. Erau explicațiile absolut necesare mentalului meu pentru a-i permite să se relaxeze și să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
făcut gloria lui Eminescu — românismul — a frânat recunoașterea lui Caragiale. Oare nu Își bătea joc de români? În fapt, ironia lui Caragiale este lipsită de răutate. Chiar dacă În ultimii ani ai vieții s-a stabilit la Berlin — preferând confortul cam anost al capitalei germane prea pitorescului și fantezistului București —, el nu poate fi desprins de mediul pe care l-a zugrăvit, privindu-l și lucid, din afară, dar și cu Înțelegere, din interior. În felul lui, Caragiale ilustra teza maioresciană a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și cu mine ne găseam la periferia petrecerii și încercam să compun o strategie prin care să ajungem în biroul meu fără ca Jayne să ne vadă; revenise înăuntru, prezentându-l pe David Duchovny soților Allen, vecinii noștri, niște tipi tare anoști, iar planul meu devenea tot mai urgent, din moment ce aveam nevoie disperată de o altă linie - garajul, am realizat subit, garajul - când am simțit cum cineva mă trage de chitară. M-am uitat în jos: era Sarah. - Tati? zise ea, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reală? Ai avut remușcări când ai creat monstrul de pe coridor? Nu. Eram înspăimântat. Încercam să-mi găsesc locul în lume. Un scurt interval al stării de veghe: formalitățile de cazare la recepția din marele, pustiul hol al hotelului. Secvența: schimbul anost de informații - monotonia vecină cu transa - dintre Marta și managerul de noapte. Eu eram prea răgușit ca să mai vorbesc cu cineva. Curierul ne-a condus la un apartament cu două dormitoare. Copiii vor ocupa una dintre camere, cu două paturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
veni vorba de un film anume: dacă nu încasa peste un miliard de dolari, filmul respectiv va constitui un eșec financiar pentru cele trei studiouri de filme producătoare implicate. După aceea lipsa unei preocupări majore în viața celor prezenți atârna anost deasupra mesei. Și curând se putea observa că un număr atât de mare de femei și bărbați erau total lipsiți de expresivitate din cauza chirurgiei plastice, o actriță ștergându-se în continuu la gură cu un șervețel ca să-și tamponeze excesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de opere de artă. - Știu că ai studiat dreptul. În ce măsură te ajută calificarea de jurist în activitatea ta literară? - Am studiat dreptul la Universitatea din Islanda, timp de patru ani. Asta mi-a cerut lecturi întinse, însă mai degrabă lucruri anoste. În orice caz, mi-am făcut destul timp să merg din când în când la bibliotecă pentru a citi cărțile recomandate studenților de la Litere. Hotărâsem, încă de la vârsta de 15 ani, să devin scriitor. Am considerat mereu că studiile juridice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Manolescu, revista publicase o cronică acut negativă și absolut tembelă! -, iar, țin minte, propunerea pe care o făceam noului șef al ideologiei și culturii era să înceapă cu schimbarea profilului primei pagini a publicațiilor literare. „Să nu mai scrie editoriale anoste și conformiste un Cicerone Teodorescu sau Aurel Baranga, ci... Matei Călinescu și alții ce apără valoarea estetică, fără de care politicul cade iremediabil în dogmatism...” Am tăcut, toată lumea a întors capul spre întunecatul și amenințătorul personaj și acesta a spus uscat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de pregătire diplomatică și, din nefericire, nici o adaptabilitate înnăscută care să-i ușureze și lui și nouă munca. Cred că cele câteva luni, cât a fost acest profesor în calitate de ministrul al afacerilor externe, activitatea instituției a fost, poate, cea mai anostă. După mai puțin de un an, la sfârșitul lunii august, mai precis imediat după festivitățile de la 23 August, în ziua de marți 26 august 1986, profesorul universitar Ioan Totu era instalat ministru al afacerilor externe. Era o persoană pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
produselor, ca fiind rău executate. Se pare că practica acoperirii cu vopsea și livrării ca produse noi nu a putut înșela ochiul vigilent al comisarului sovietic. Neajunsurile nu împiedicau însă viața să urmeze cursul firesc al acelor timpuri, o desfășurare anostă între ședințele celulelor de partid, în plină reorganizare, și lipsurile de tot felul, interfața unor ani de refacere după distrugerile provocate de război. Cu deosebire, alimentele se procurau din greu. În procesele-verbale, încheiate în ședințe de partid, la loc de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
10 APRILIE CONCORDIA CHIAJNA - FCM BACĂU 1-0 (0-0) Din păcate, elevii lui Gheorghe Poenaru se întorc cu mâna goală de la Chiajna, acolo unde au cedat la limită o partidă din care putea scoate măcar un punct. După o primă repriză anostă, din care a ieșit în evidență doar ocazia lui Florentin Dumitru din minutul 6, care a trimis alături din 6 metri, mitanul secund a debutat furtunos. În minutul 47, băcăuanii au irosit o ocazie uriașă, prin Câmpeanu, care, singur cu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
vă ostenesc cu această Înșirare, astăzi de poveste. Mihalache Popescu mi-a cerut să-i fac o cerere de subsidiu pentru studiul cântului și, cu avizul maestrului meu de la Sf. Sava, căruia, cum spuneam, nu-i prea Învățam solfegiile cele anoste și plicticoase, umplându-l pentru asta de amă răciune și făcându-l să mă arate cu degetul Întregii clase a cincea, ca pe un monstru sau ca pe un fenomen: — Ia priviți, vă rog, și ascultați, ce voce are! Ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ușor, la Harry BarShalom a trebuit să zăbovesc mai mult, Întrucât am rescris practic profilul, dublând bagajul de informație. Tot ieri, forțat de Întâlnirea cu poeții Mihaela Mocanu și Octavian Mareș, am ajuns la Întrunirea Cenaclului „Octavian Voicu“. Spre deosebire de ședințele anoste din ultima vreme, aceasta a fost mult mai animată și de calitate, grație Îndeosebi invitatului special, criticul și editorul Cristian Livescu. După ce Petre Isachi a trecut În revistă viața și cărțile criticului literar Al. Piru, cam la suprafață și punctând
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
să țină locul celor ce se petrec în spatele frunții. Să citesc cărți sau chiar să le scriu eu însămi nu ajută la nimic. Dacă ar trebui să explic de ce o carte e pentru mine riguroasă, iar o alta plată și anostă, n-aș putea decât să semnalez densitatea unor pasaje ce-mi stârnesc în cap goana buimacă și-mi atrag gândul într-acolo unde nu se pripășesc cuvinte. Cu cât sunt mai dese aceste pasaje, cu-atât și textul e mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
propria-mi viață. Despre o propoziție reușită în proză se spune deseori, lăudând-o, că e poetică. Poate pentru că este bună chiar și luată în sine. Dar nu face decât să semene cu o bună propoziție (și nu cu una anostă) dintr-o poezie. Căci pe alocuri se întâmplă ca două propoziții reușite să se mai și asemene. Propoziția: „Când păsările mor, vântul le poartă cu burta-n sus prin văzduh“ este o propoziție absolut firească în proza lui Antunes. Ea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se jucau cu păpuși adevărate în paradisul aurit al unei copilării fericite, lipsite de grijile atribuite de regulă persoanelor adulte, specializate în domeniul puericulturii. Surioara mea se maturiza rapid într-un context în care păpușa confecționată din cârpe multicolore, urâțică, anostă și schilodită, de multe ori lipsindu-i un braț, un picior sau un ochi a fost înlocuită cu o păpușă vie, reală, care pretindea să i se acorde o sumedenie de atenții și îngrijiri: să-i dai de mâncare, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să intre incognito prin biserici și să vadă care dintre funcționarii ministerului participau la slujbe. Sunt convinsă însă că majoritatea activiștilor sărbătoreau acasă, în secret, în nopțile festive
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care toți cei care vor citi cartea aceasta le cunosc foarte bine. Le-au auzit de zeci de ori în jur, inclusiv adolescentele care înjură de ce n-au. Nu suntem o nație de mimoze pudibonde. A.R. Ar fi prea anost. R.P. Aș reveni acum, pentru ca liniștea să fie de scurtă durată, la perioada tenebroasă din viața dumneavoastră. Și v-aș întreba care au fost cele mai mari spaime de care ați avut parte. V-aș ruga să ne povestiți despre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Anglia, și era fratele soției directorului belgian al fabricii de zahăr din Roman. (E foarte complicat, dar aș spune că nu merită să intrăm în detalii.) Apoi domnul Jakobson, un avocățel bucovinean, bun vorbitor de germană. Domnișoara Polipodi. Fată bătrână, anostă, uscată, profesoară de pian, cu idei fixe, care nu scotea muzică din pian, ci numai acorduri, game și exerciții Czerny. Profesorul de dans, nu mai țin minte cum îl chema, a renunțat - sau a fost făcut să re nunțe - după
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
puținele articole care aveau un miez cultural. Ceea ce antologatorul a vrut să sublinieze este mult mai grav: uniformizarea limbajului. Indiferent de profesia lor, de gradul de cultură, de trecutul și de perspectivele lor, toate persoanele antologate vorbesc aceeași limbă plată, anostă, sterilă. Fie că e vorba de importanți scriitori (Nichita Stănescu, Nicolae Balotă, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu), de istorici (Constantin Daicoviciu, Dan Berindei, Ștefan Pascu), de mari actori (Amza Pellea, Mircea Albulescu, Radu Beligan), de scriitori mediocri (Platon Pardău, Nicolae Dan
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care părinții mei locuiau în cea mai veche casă boierească din oraș și mă aduceau, doar din instinct de adaptare, la școala de cartier într-o Volgă neagră (cum erau cel mult două în oraș), deghizându-mă într-o uniformă anostă, de ochii lumii noi. Dar mai ales mă întreb dacă operația propriu-zisă, pe care am văzut-o într-o oglindă suspendată ce putea fi manevrată de pe margine și pe care aș putea-o descrie în ele mai mici amănunte, nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trecut o dată prin fața vitrinei - trebuia, doar, să ieșim pe undeva din muzeu ! -, și atunci ne-am uitat atenți la toate detaliile. Acum ne aflam la Universitate, în parcarea de la coada calului. Trebuia să vizităm, în apropiere, un muzeu și mai anost, plin cu planșe de istorie. Auto carul nostru a parcat lîngă un altul, care s-a dovedit a fi cu bulgari. Ne-am dat cu toții jos și, de cum ne-au văzut, bulgarii au început să ne zîmbească și să ne
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Însă, exista prin echivoc, prin bipolaritate. Obrazul dublu e chiar principiul său, semnul său, mai mult decît o măsură de prudență. Practic, el distruge timpul pentru a se așeza În centrul său și a-l recrea. Expresia zeului e chiar anostă și aridă; ceea ce mă Îndeamnă să bănuiesc că abia dedublarea face din el un zeu. Orice față, despărțită de cealaltă, nu mai reprezintă jumătate de personaj, nici măcar jumătate dintr-o eroare, ci o față normală. Zeul decade atunci În obișnuit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi merge la Poștă să duc amândouă scrisorile odată. Vei primi două. Vreau să fii mulțumită chiar dacă aceasta din urmă e anostă, insipidă. Mi-a tăiat elanul Mihai. Și eu sunt monocordă, prin viața pe care o duc. Teatru, deloc. Cinematograf, deloc. Lecții și sindicat. Nu. Tu mereu, cu mine peste tot. Îți închipui, Monica, nu te părăsesc o clipă. Nimic nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen : mătu- rători odihnindu-se. Nervozitatea a fost amplificată de acest eveniment, cu atât mai mult cu cât intervenția ome- noasă, rațiunea nu au
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]