8,708 matches
-
istorică și erotică - homoerotică, de fapt. Versatilitatea artei sale vine în bună măsură din faptul că, oricare ar fi tema poemelor, Kavafis o tratează cu un amestec de familiaritate și deferență: cuvintele de obicei simple sînt întretăiate de referințe la antichitatea clasică și la realitatea cea mai mundană deopotrivă și transpuse într-o metrică complicată. Iată, de pildă, începutul poemului „Boala lui Kleitos”, din 1926: „Kleitos, un bărbat fermecător,/ ce nici douăzeci și trei de-ani nu împlinise/ - educat excelent, vorbind
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
Căloiu Oana Încă de la grecii și romanii din Antichitate, de la Alexandru cel Mare, până la lorzii feudali și Papalitate, Napoleon și George Washington, istoria militară a înregistrat o meserie care s-a păstrat până în prezent. Mercenari au jucat un rol important în majoritatea conflictelor militare. În acest sens, comandanții caută
Cele mai importante companii de mercenari-Servicii militare de miliarde de dolari by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/56239_a_57564]
-
o sentință care interzice circumcizia, în numele apărării integrității fizice a copilului și a dreptului acestuia de a-și decide singur apartenența religioasă. Sentința a provocat stupoare printre musulmani și evrei și comentarii foarte acide în presă. Circumcizia e semnalată din Antichitate. Suetoniu amintește de „fiscus judaicus”, o taxă pe care evreii circumciși o plăteau autorității imperiale, destinată inițial întreținerii Templului de la Ierusalim. În fond, practica e cunoscută din Vechiul Testament, în care este relatat episodul circumciziei lui Abraham, la 80 de ani
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
și Ahile (din volumul lui Creția Catedrala de lumini, 1997) sau personajele din Banchetul lui Platon, tradus și comentat de Petru Creția. Devine evident că pentru clasicistul Petru Creția, lumea evreilor din timpurile biblice este și ea o formă a antichității „clasice”, de aceea s-a și întors către ea. În interpretarea fiecărei cărți din Biblie Petru Creția introduce elemente inedite față de interpretările tradiționale, intrate în conștiința publică ca niște clișee. De exemplu, toată lumea, sau mai toată lumea a auzit formula „deșertăciunea
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
Asiae, Europae & Africae, diis ignotis, &peregrinis), cum explică Erasmus, cu al căror măcel au încep zorii creștinismului. Singura cetate de scăpare a acestor divinități de mistere a rămas până azi filosofia ocultă. Aici au fost înghesuite toate relictele panteiste ale antichității, toți zeii necreștinați și salvați de la ardere pe rug, toate gnozele păgâne, întreg hermetismul neoalexandrin, astrologia caldeană, chiromanția și tarotul egiptean, magia naturală a lui Zamolxis și astrologia lui Zoroastru, kabbala iudaică, etc etc. A venit apoi o vreme când
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
universitarul de la Iași colegului și prietenului său, Ion Petrovici, și el o personalitate de anvergură, care, încă, nu se bucură de o recunoaștere integrală a valorii operei sale, grație unor criterii ce ar trebui să dispară pentru totdeauna. * Muzeul de Antichități din Iași1 Iași, 23 mai 1936 Mult stimate coleg și scumpe prietene, Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru sprijinul tău colegial și amical, pe care mi l-ai dat cu prilejul chemării mele ca corespondent în sânul Academiei. În gestul tău
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
indicația titlurilor și a lucrărilor mele. Te rog să transmiți distinsei mele colege și scumpei tale soții sărutări respectuoase de mână. Soția mea vă trimite la amândoi mulțumirile sale vii. Cu o cordială strângere de mână, O. Tafrali * Muzeul de Antichități din Iași Iași, 28 mai 1936 Mult stimate coleg și scumpe prietene, N-am cuvinte ca să-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut spre a fi chemat în sânul Academiei. Este un gest, pe care îl apreciază toată lumea de-aici
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
mult. Eu sunt hotărât, dacă m-aleg, să nu mă ating de nici un coleg, oricât de ostil mi s-ar fi arătat. O. T. Note Originalele celor două scrisori, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române. 1. O. Tafrali - Muzeul de Antichități din Iași în Boabe de grâu, 4, nr. 11, noiembrie 1933, p. 641-653 + 13 ilustrații. Articolul se constituie într-o schiță monografică a acestei instituții înființate de istoricul ieșean. 2. Ion Petrovici a discutat, în prealabil, cu Alexandru Lapedatu, pre-
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
șaizeci și cinci de „genii contemporane” scriitorii sunt cvasiabsenți, iar categoria „filozofilor” e ilustrată de un leninist primitiv, antisemit și intolerant, precum Slavoj ŽiŽek, și de o ideoloagă nu mai puțin intolerantă și sectară, precum Martha Nussbaum, o excelentă cunoscătoare a culturii Antichității, pe care o folosește însă pentru demonstrații adeseori aiuritoare. Tresari, firește, când primul scriitor care apare pe listă, pe poziția cincisprezece, e Arundhati Roy, o foarte vocală activistă antiglobalizare, o inamică isterică a „neoimperialismului”, dar ale cărei cărți sunt de-
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
afirmație asemănătoare cu a părintelui Rafael Noica care spunea că „Hristos e proiecția lui Dumnezeu pe planul istoriei” și cu cea a lui Goethe: „Istoria, acest tainic atelier al lui Dumnezeu”. Unele din sursele cele mai utilizate Încă din cele antichitate au fost listele de popoare, dintre care cea mai cunoscută este desigur cea din Facerea, care a stat la baza mai multor liste de neamuri și regi din Europa Evului Mediu, dar nu numai. Sunt și alte surse independente sau
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
În Facerea (X, 15) scoborâtori din Ham, adică de aceeași seminție cu egiptenii (numiți Mițraim, după numele semit al Egiptului) și cu kușiții (Kuș era considerat strămoșul locuitorilor de culoare din țara lui Kuș adică Sudanul de azi, Etiopia din antichitatea greacă). Or hitiții erau de origine europeană, Însă după prăbușirea celui deal II lea Imperiu Hittit (circa 1200 Î. H.), micile regate rămase au trecut sub stăpânire egipteană (Constantin Daniel, Studiu introductiv la Gândirea hittită În texte, de Idel Segal
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
strămoșii noștri era acela de daci, nume cu o Încărcătură emoțională deosebită pentru noi, urmașii lor. Cât de vechi este acest nume este greu de spus acum, Însă cu siguranță depășește istoria scrisă. El a fost purtat cu mândrie În antichitate. Istoricul american Mackendrik În lucrarea sa „Pietrele dacilor vorbesc” (Cap. I, România În preistorie), spune că „În neolitic Începe adevărata istorie a României, adică cu 4000 de ani Înaintea erei noastre”. Istoricul englez E.C. Daviest vorbește despre vechimea și măreția
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
ca persecutor al creștinilor. Interdicția de utilizare a denumirilor de dac și de Dacia a presupus și a condus și la scoaterea din circulație a scrierilor anterioare, cu referire la daci, situație care a făcut să dispară din operele din antichitate referirile la daci conform a numeroși autori greci și romani, dintre care cei mai importanți au fost: Ablaviu, Claudius, Aelianus, Lucius Ampelinus, Appianus, Caniniu, Arian, Aristotel, Cassiodorus, Dio Cassius Cocceianus, Cezar, Dion Crisostomos, Cicero, Clemens din Alexandria, Criton, Demostene, Dexipp
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
se așezase la nord de lacul Aral și care invadează nord-estul Iranului la 250 Î.H. sub conducerea lui Arsache și Tiridates (ibid.). În India antică se mai cunoaște și o rasă de războinici numită An-dhaka (Elie Dulcu, Românii, o antichitate arhaică, c. I.). Un zeu babilonian se numea Damkina (Idel Segal, Gândirea hittită În texte, pag. 110). Un val de migratori, printre care și triburile dardiilor și daunilor au invadat peninsula italică plecând din Balcani, În mileniul II Î.H.
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
secol al nouăsprezecelea, a scriitorului în cultura română (cum arăta cândva Leon Volovici) e de natură să conducă la o inflație. Profesionalizarea n-are de-a face cu profesionalismul. Dacă, de-a lungul acestui proiect alternativ, Mușina a reevaluat formele antichității greco-romane (mai cu seamă romane), nu înseamnă că principiul său poetic ar fi unul oldest school. Rafinamentele sunt ale timpurilor moderne, afine ale lui Pound (din Cantos) și-ale deja pomenitului Pessoa, asperitățile, afine cu cele ale unor Maiakovski și
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
teme, altfel luminate și sporindu-se de fiecare dată prin noile lor vecinătăți (p.7). Când scrie pe larg despre lucrările unor importanți scriitori moderni, Radu Petrescu pare să aibă mereu în vedere și legăturile acestora cu operele emblematice ale Antichității. El remarcă similitudini de detaliu sau de substanță și stabilește filiații, de multe ori insolite. Notează astfel reluarea motivului horațian al vieții ca ambarcațiune purtată pe valurile potrivnice ale pasiunilor la Petrarca, Baudelaire, Rimbaud, Poe sau Mallarmé (pp. 98-99). Surprinde
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
supremă a poemelor, dar și lipsa detaliilor geografice sau de mobilier care reduc amploarea descrierilor balzaciene (pp. 343-344). Oricare ar fi lecturile lui de moment, Radu Petrescu ia, parcă, mereu textul homeric drept termen de comparație. Chiar dacă majoritatea referințelor la antichitate din Ocheanul întors vizează opera lui Homer, autorul jurnalului se arată interesat și de alte scrieri clasice. Radu Petrescu traduce lucrarea lui Sallustius De bello Iugurtino și consemnează progresele întreprinderii sale. Totodată, el face unele aprecieri despre autorul tălmăcit. Deși
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
un băiat de șapte ani privește în abisul timpului, ca Hesiod când explică sfericitatea pământului prin faptul că trupurile omenești căzute în bătălii au teșit solul (p. 357). Oglindă a vieții autorului modern,Ocheanul întors ia adesea drept reper operele Antichității. 1 Referințele sunt la Meteorologia lecturii, Cartea Românească, București, 1982, și la Ocheanul întors, Cartea Românească, București, 1977.
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
28 iunie 2013, găsim o dezbatere despre soarta limbilor clasice, în România. Inactuală, s-ar zice, deși Alexandru Cizek, Andrei Cornea, Ioana Costa, Mihnea Moroianu, Liviu Ornea, Mihaela Paraschiv și Zoe Petre, cei care răspund întrebărilor anchetei, ne conving că Antichitatea merită un viitor. Pentru că suntem o țară latină și, cu toate astea, spune profesorul Cizek, ocupăm ultimul loc în gintă ca prezență a latinei în programele liceale și universitare. Nemaivorbind că, dincolo de interesul strict filologic, orice intelectual ar trebui să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
scena tragediei. Ce Eschil spune în stanțe e aceeași intuiție pe care Democrit se va strădui s-o spună în concepte: viziunea e aceeași, doar expresia e alta. E expresia unei sănătăți pe care o recunoaștem după detaliul că, în Antichitate, grecii nu au dat sfinți, ci numai înțelepți. Cine se apleacă asupra primilor filosofi (pentru Nietzsche sînt opt cei care merită această titulatură: Thales, Anaximandru, Parmenide, Anaxagora, Democrit, Pitagora, Empedocle și Socrate), constată că cea mai mare parte a scrierilor
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
--- Informație de presă: ministrul egiptean al Antichităților ar urma să-i solicite ministrului francez al Culturii retragerea unei celebre statui datorate sculptorului Bartholdi, care se află în curtea de la Collège de France din Paris. Statuia îl reprezintă pe marele egiptolog Jean-François Champollion, gânditor, cu un picior sprijinit
România Colonialistul Champollion () [Corola-journal/Journalistic/3800_a_5125]
-
piscurile artei oratorice, ale teologiei, exegezei, conducerii pastorale și desăvârșirii duhovnicești atinse de acest Părinte al Bisericii noastre, au rămas până astăzi neegalate de nici o altă personalitate bisericească. Prin termenul de Părinte al Bisericii sunt desemnați doar scriitorii bisericești din antichitatea creștină, considerați de către Biserică drept martori special autorizați ai credinței 2. Denumirea de Părinte o include pe cea de ortodoxie. Nu toți autorii creștini care au scris despre subiecte religioase sunt obiectul Patrologiei, ci doar aceia care au respectat regula
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Commentary of Saint John The Apostle and Evangelist, Introduction in The Fathers of the Church, volume 33, New York, 1957, p. XVIII.} Învățat (Înțelept) al Bisericii nu se aplică decât pentru un foarte mic număr de scriitori bisericești, folosit atât în antichitatea creștină (ei sunt Părinți ai Bisericii și Învățați totodată), cât și în secolele următoare. Presupune o aprobare specială din partea Bisericii, și aceasta nu este dată decât autorilor care adaugă la o înaltă înțelepciune, adevăruri creștine, ortodoxie strictă și o viață
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
un carton roșu. Nu e cazul să ne mirăm. O primăriță pudică dintr-un mare oraș românesc a îmbrăcat în straie naționale câteva statui înfățișând bărbați și femei goi-goluți. Când te gândești că nudul masculin era socotit absolut firesc în Antichitate sau în Renaștere, îți poți da seama de regresul simțului artistic proporțional cu „progresul” moravurilor. Noroc cu libertinii de francezi!
Expoziția nudului masculin () [Corola-journal/Journalistic/3149_a_4474]
-
tocmai cazul nuvelei despre Alatiel, asupra căreia se pot apleca cu acribie docții, dar care se pretează și la o lectură ce privilegiază dimensiunea ludică inclusă în rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse în circulație de literatura din antichitatea tîrzie și de cea mai recentă tradiție hagiografică Note: 1 Decameron. Prencipe Galeotto. 2 Este vorba de Hexaemeronul Sf. Ambrosie despre Facerea lumii. 3 Giovanni Boccaccio, Decameronul, trad. Eta Boeriu, București, Univers 1978, pp. 317 -318. 4 «Gurița sărutată în
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]