977 matches
-
și stăpânul răului va veni pentru toți cei care s‑au împotrivit propovăduirii adevărului. Și pentru că iudeii, luptând pentru cauza lui Dumnezeu, după cum spun ei, l‑au pironit pe Domnul pe cruce, ca pe un „dușman al lui Dumnezeu”, venirea Anticristului va fi dovada cea mai clară a nelegiuirii lor. Cristos Domnul, fiind Dumnezeu adevărat și Fiu al adevăratului Dumnezeu, s‑a numit pe sine „Fiul Omului” și „Omul”, luându‑și numele de la natura văzută. El și‑a atribuit rar numele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altă parte, că prin faptele lor rele, Domnul Preaînțelept a arătat adevărul viselor. Așadar, el va îngădui aceluia să se arate pentru a denunța atât răutatea lui, cât și a iudeilor. Printr‑un singur gest el îl va nimici [pe Anticrist] și va vindeca boala iudeilor. „Căci el va trimite pe Ilie Tesviteanul să dea în vileag înșelăciunea aceluia și să vestească venirea Domnului său.” (Ml. 4,5) Dușmanul adevărului va imita aproape perfect parusia Domnului, alegând un corp omenesc demn
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). El numește „lepădare de credință” venirea Anticristului. Căci mulți, înșelați de minunile care se vor face, se vor depărta de la adevăr și vor primi minciuna. L‑a numit pe acela „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), ca să arate natura sa văzută, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a binevoit ca întreaga dumnezeire să locuiască această natură, tot astfel diavolul nu a pus toate „formele” răutății sale în oamenii pe care i‑a putut odinioară convinge să se facă artizani ai răului, ci atunci când se va uni cu Anticristul, va dezvălui, prin acesta, toate mașinațiunile răului de care este in stare. Apoi, Pavel ne explică motivul consimțământului lui Dumnezeu: „Fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască; și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciună, ca să fie judecați toți cei care nu au crezut adevărul, ci au iubit nedreptatea” (2Tes. 2,10‑12). Iată ce ne învață Sfânta Scriptură despre Anticrist! Aici, ne‑am oprit doar asupra esențialului, dat fiind că am vorbit pe larg despre acestea în comentariile noastre la Cartea lui Daniel și la scrierile Apostolului. Cel care dorește [să afle mai multe] are deci la îndemână aceste lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe larg despre acestea în comentariile noastre la Cartea lui Daniel și la scrierile Apostolului. Cel care dorește [să afle mai multe] are deci la îndemână aceste lucrări; va găsi în ele tot ceea ce am lăsat aici deoparte. Capitolul XI Anticristul în apocrife: teme noi și portrete simbolice În paginile următoare, vom trece în revistă cinci apocrife din secolele III‑V, încercând să evidențiem elementele noi care apar în aceste scrieri în raport cu mărturiile Sfinților Părinți, insistând asupra portretelor simbolice consacrate Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul în apocrife: teme noi și portrete simbolice În paginile următoare, vom trece în revistă cinci apocrife din secolele III‑V, încercând să evidențiem elementele noi care apar în aceste scrieri în raport cu mărturiile Sfinților Părinți, insistând asupra portretelor simbolice consacrate Anticristului. Este vorba deci de o anchetă întreprinsă într‑o zonă mai puțin cercetată și ale cărei rezultate vin să completeze tabloul anticristologiei „oficiale”, schițate în paginile precedente. 1. Testamentul siriac al Domnului nostru Isus Cristos este o apocrifă atribuită apostolilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de sânge” (cap. 4). Apoi, un rege aprig își va face apariția în Apus. Domnia sa va sta sub semnul jefuirilor, al nelegiuirilor și al crimelor nemaivăzute (cap. 5). Haosul va cuprinde întregul cosmos (cap. 6). Semne uluitoare vor preceda venirea Anticristului: „Și vor fi semne pe pământ: din neamul omenesc se vor naște balauri și fiare sălbatice; din fecioarele curând căsătorite se vor naște prunci care vor vorbi fără cusur; aceștia vor vesti vremurile din urmă și vor cere să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
demni de Împărăția lui Dumnezeu. În aceste condiții își va face apariția filius perditionis, perpetrans signa et uirtutes multas, ut decipiat universam terram (cap. 11). Imperiile Orientului vor dispărea unul după altul în fața armatelor sale. Așadar, este vorba despre un Anticrist care va veni din Apus și va supune toate regatele Orientului: Siria, Cilicia, Capadocia, Lycia, Armenia, Bitinia, Iudeea etc. Nimic altceva nu‑l va putea opri, ci numai venirea lui Cristos. Până aici, scenariul amintește grosso modo de cel întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sau dacă știau unii de alții. Este sigur că toți amintesc de aceeași tradiție eshatologică, a cărei idee centrală este conflictul între Orient și Occident (cf., de asemenea, Oracolele sibiline). Cel mai original punct al scrierii este, fără îndoială, portretul Anticristului zugrăvit de autor (cap. 11): Caput eius sicut flamma ardens; oculus dexter sanguine mixtus, sinister caesii coloris, duas habens pupillas. Eius palpebrae sunt albae; labium eius inferius magnum; femur dexter tenuis; et pedes lati; major digitus eius contusus et oblongus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cuprinde trei secțiuni de dimensiuni reduse și mai mult sau mai puțin legate între ele: prima vorbește despre post; a doua descrie confruntarea dintre regele Nelegiuirii (Marcus Antonius) și regele păcii (Augustus), iar cea de‑a treia dezvoltă tema regatului Anticristului. Apocrifa a fost probabil redactată în Egipt, în cea de‑a doua jumătate a secolului al III‑lea. Materialul iudaic de bază a suferit o revizuire semnificativă din partea autorilor creștini. Trebuie să spunem că ne aflăm în fața unuia dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de bază a suferit o revizuire semnificativă din partea autorilor creștini. Trebuie să spunem că ne aflăm în fața unuia dintre cele mai interesante texte, din perspectiva subiectului nostru, în care sunt tratate, uneori în manieră inedită, numeroase teme legate de mitul Anticristului. Mai întâi, tema regelui mesianic, restaurator al regatului „sfinților” (iudeii). Fragmentul face parte din prima parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Aaron, o puteau aduce, dar, în momentul în care ia în mâinile sale cădelnița, îi apare pe frunte o pată de lepră. Autorul apocrifei a combinat 2Cr. 26,19‑20 cu Apoc.12, 16 (semnul de pe mâna dreaptă, semnul Anticristului). Lepra și pilozitatea simbolizează deopotrivă necurăția. Într‑adevăr, pentru a se curăți, leprosul trebuie să‑și tundă „tot părul său, al capului și al bărbii”, inclusiv sprâncenele (Lev. 14,9). Dar sprâncenele Anticristului vor fi neobișnuit de mari, ajungând până la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
12, 16 (semnul de pe mâna dreaptă, semnul Anticristului). Lepra și pilozitatea simbolizează deopotrivă necurăția. Într‑adevăr, pentru a se curăți, leprosul trebuie să‑și tundă „tot părul său, al capului și al bărbii”, inclusiv sprâncenele (Lev. 14,9). Dar sprâncenele Anticristului vor fi neobișnuit de mari, ajungând până la urechi, și asemenea sprâncenelor, și necurăția sa va fi neobișnuit de mare. Vor exista trei serii de opozanți. Cea dintâi va fi Tavita, care îl va denunța ca „vrăjmaș al tuturor sfinților” și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea sprâncenelor, și necurăția sa va fi neobișnuit de mare. Vor exista trei serii de opozanți. Cea dintâi va fi Tavita, care îl va denunța ca „vrăjmaș al tuturor sfinților” și va fi urmărită „până în ținuturile Apusului” (3, 20) de Anticrist, care „se va hrăni cu sângele ei la ceasul înserării”. Va învia însă a doua zi dimineața și își va continua misiunea. Personajul amintește de femeia bogată din Iope, înviată de apostolul Petru (FA 9,36‑41). Rosenstiehl scrie într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
foc pe pământ și toți păcătoșii își vor găsi sfârșitul în acest foc. Spre deosebire de celelalte texte analizate, aflăm aici că Ilie și Enoh vor fi cei care, coborând din nou din cer în chip de duhuri, îl vor distruge pe Anticrist. Adevăratul Mesia va veni după această luptă finală și își va instaura împărăția de o mie de ani. Apocalipsa lui Ilie prezintă un scenariu compus din mai multe elemente inedite, un scenariu care îmbină viziunea mesianică iudaică și eshatologia creștină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al adevăratului Mesia, care va coborî pe pământ la sfârșitul luptei. Nu este exclusă o aluzie la revolta lui Bar Kokhba. Se impune, de asemenea, menționat faptul că numele lui Isus nu apare niciodată în această apocrifă, nici cel al Anticristului. Contextul teologic amintește de o controversă legată de identificarea adevăratului Mesia. 3. Apocalipsa lui Ezdra conține o secțiune eshatologică redusă ca dimensiune - capitolul 4, 25‑43 -, dar care interesează subiectul nostru. Versiunea care ni s‑a transmis datează de la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
25‑43 -, dar care interesează subiectul nostru. Versiunea care ni s‑a transmis datează de la jumătatea secolului al IV‑lea și a fost redactat în greacă, probabil în Siro‑Palestina. În timpul călătoriei sale extatice în iad, Ezdra îl întâlnește pe Anticrist. Acesta se află în regiunea septentrională și este ținut în captivitate, în spatele unor zăbrele uriașe de fier, până la sfârșitul veacurilor, când va fi eliberat și‑și va împlini diabolica misiune. Este posibil ca această credință să fi influențat versiunea neroniană
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
află în regiunea septentrională și este ținut în captivitate, în spatele unor zăbrele uriașe de fier, până la sfârșitul veacurilor, când va fi eliberat și‑și va împlini diabolica misiune. Este posibil ca această credință să fi influențat versiunea neroniană a mitului Anticristului, așa cum o regăsim la Victorin și Commodian. Potrivit spuselor acestuia din urmă, Nero ar fi fost de asemenea păstrat în iad după dispariția sa și de aici își va face apariția la sfârșitul lumii. Apocrifa ne spune că arhistrategul Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Victorin și Commodian. Potrivit spuselor acestuia din urmă, Nero ar fi fost de asemenea păstrat în iad după dispariția sa și de aici își va face apariția la sfârșitul lumii. Apocrifa ne spune că arhistrategul Mihail îl acuză pe Anticrist în fața profetului că a înșelat lumea, făcând‑o să creadă că el este Mesia: „Acesta a spus: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu», înmulțind pâinile și prefăcând apa în vin” (4, 27). Ezdra îi cere atunci călăuzei sale să‑i descrie acest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este ca al unei fiare sălbatice. Ochiul drept, ca luceafărul dimineții; celălalt ochi este încremenit. Gura, largă de un cot; dinții mari de‑o palmă. Degetele, ca niște coase; talpa picioarelor, de două palme. Iar pe fruntea sa stă scris: Anticristul. S‑a ridicat până la cer, va coborî până la iad. Se va arăta când în chip de copil, când în chip de bătrân. Credem că în alcătuirea acestui portret, autorul a avut în minte capitolul 7 al cărții Daniel și că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patra fiare unui corp omenesc. Monstrul care apare astfel este în același timp înfricoșător și respingător; are un chip de „fiară sălbatică” (cf. Dan. 7,3). De vreme ce cornul cel mic crescut pe capul fiarei „avea doi ochi” (Dan. 20), și Anticristul‑om are ochi, dar nu ochi obișnuiți: cel drept este „ca steaua dimineții”, simbol al căderii diavolului (Is. 14,12‑15), celălalt, imobil, simbol al statorniciei acestuia în greșeala sa. Gura sa este largă „de un cot”, căci cornul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căci fiara de la Dan. mânca „și sfărâma, iar resturile le călca în picioare” (Dan. 7,19). 4. Vedenia lui Ezdra este corespondentul apocalipsei cu același nume. După cum am spus mai devreme, în această scriere se afirmă limpede că misiunea rânduită Anticristului de Dumnezeu este de a‑i pune la încercare pe sfinți: „Nu după multă vreme, Anticristul va fi într‑adevăr eliberat, pentru a pricinui necazuri și a pune la încercare credința poporului” (71). El va pretinde că este adevăratul Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4. Vedenia lui Ezdra este corespondentul apocalipsei cu același nume. După cum am spus mai devreme, în această scriere se afirmă limpede că misiunea rânduită Anticristului de Dumnezeu este de a‑i pune la încercare pe sfinți: „Nu după multă vreme, Anticristul va fi într‑adevăr eliberat, pentru a pricinui necazuri și a pune la încercare credința poporului” (71). El va pretinde că este adevăratul Cristos, dar va fi, la rândul său, supus unor încercări; un creștin îi va cere să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urmă trăsătură introduce o a treia încercare, capitală: „Într‑adevăr, un creștin îi va spune: Dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pleacă genunchii și te roagă. Dar lui îi este cu neputință să îngenuncheze” (77). Cele trei încercări ale Anticristului, mai ales cea din urmă, amintesc cunoscutul episod al ispitirii lui Isus (Mt. 4,9; Lc. 4,7 ): așa cum adevăratul Cristos refuză să se supună diavolului, în ciuda ofertelor foarte generoase ale acestuia, tot astfel falsul mesia refuză să se supună
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]