977 matches
-
lipsa lor de consistență. Nimic nu este trainic, nimic nu rămâne, totul este trecător, totul se degradează și ajunge la un sfârșit. Prin mare [ca simbol], Daniel ne vorbește despre valurile acestei vieți” (cartea 7; PG 81, 1413). Metaforic, figura Anticristului încarnează deci această lege a „vanității” care conduce lumea. Domnia sa, deși îngrozitoare, va fi de foarte scurtă durată, iar ultimul rege pământesc, culmea nelegiuirii, va avea aceeași soartă ca predecesorii săi mai vrednici de stimă. Prin mitul Anticristului, Theodoret sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Metaforic, figura Anticristului încarnează deci această lege a „vanității” care conduce lumea. Domnia sa, deși îngrozitoare, va fi de foarte scurtă durată, iar ultimul rege pământesc, culmea nelegiuirii, va avea aceeași soartă ca predecesorii săi mai vrednici de stimă. Prin mitul Anticristului, Theodoret sugerează opoziția fundamentală existentă între cele două niveluri ale realității, cel al istoriei omenești și cel al veșniciei dumnezeiești. Această idee a fost întâlnită deja la Hipolit, dar aici ea este lipsită de orice conotație radicală. Hipolit găsea în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ultim în fața „terorii istoriei”, în timp ce, la Theodoret, este vorba pur și simplu de reluarea unui topos al literaturii ascetice (uanitas uanitatum) și de transpunerea sa în registrul eshatologic. 2. Cel de‑al doilea text în care Theodoret vorbește de mitul Anticristului este comentariul consacrat Epistolei a doua către Tesaloniceni, redactat, probabil, între 435 și 437, așadar, ulterior lui In Danielem, la care face trimitere în câteva rânduri. El nu are altă intenție decât aceea de a arăta „profunzimea epistolelor apostolului”, ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului”. Potrivit acestei interpretări, nu Anticristul este cel „oprit” de katechon, ci omul însuși. Și de cine este el oprit? De „puterea superstiției”, adică de idolatria încă neînlăturată de pe fața pământului. Propunând această soluție, Theodoret dă dovadă de originalitate, dar falsifică sensul textului de la 2Tes., care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l oprește, ca să nu se arate decât la vremea lui” (v. 6). Apostolul vorbește de omul nelegiuirii, Theodoret, de idolatrie, schimbând printr‑o distorsiune aproape imperceptibilă semnificația fragmentului. 3. În fine, al treilea loc în care episcopul Cyrului vorbește despre Anticrist nu este un comentariu, ci un text polemic și dogmatic în același timp. Este vorba despre Haereticarum fabularum compendium, un tratat impresionant, pe care îl redactează către sfârșitul vieții sale (cca 453) - la cererea comes‑ului Sporacius, delegat imperial la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
17); botez (18); eshatologie (19‑23); etică (24‑29). Este vorba, așadar, de un veritabil „manual de dogmatică”, menit să ofere o idee cât se poate de clară asupra tuturor aspectelor doctrinei creștine, în spiritul tradiției ortodoxe. Capitolul referitor la Anticrist este ultimul (23) din secțiunea eshatologică. Theodoret reia aici ceea ce spusese deja în cele două comentarii anterioare, organizându‑și materia astfel încât destinatarul său (comes‑ul Sporacius) să poată dispune, în numai câteva pagini, de un „ghid al sfârșitului lumii” diortosit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pagini, de un „ghid al sfârșitului lumii” diortosit. Nu ne vom opri asupra conținutului acestui capitol, pe care îl traducem integral în cele ce urmează. Remarcăm doar, cu titlu anecdotic, că Theodoret întocmește aici cea mai completă listă a apelativelor Anticristului din întreaga Antichitate. Tiranul eshatologic apare rând pe rând ca: ® ϑ™洀< <2ΔφΒΤ< 8ςΦϑΤΔ, ® <ϑ∴2γ≅Η ∗∀∴:Τ<, ® ϑ↑Η 2γ∴∀Η ΒΔ≅Φ0(≅Δ∴∀Η 8→ΦϑΖΗ, Β∀:Β <0Δ≅Η ∗∀∴:Τ<, aceasta bineînțeles alături de denumirile tradiționale, întâlnite la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vizibil, și trei dintre coarnele cele dintâi au fost smulse din fața lui. Și iată acest corn avea ochi ca ochii de om și gura lui spunea enormități și el dădea război sfinților” (Dan. 7,8). Aici profetul se referă la Anticrist, care se ivește între cele zece coarne. El spune că acesta a smuls trei coarne din cele care se aflau în fața lui, arătând astfel că el va distruge deodată trei din cei zece regi. Îl numește „corn mic”, pentru că acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ci unul după altul, cum ar fi putut acesta să doboare trei dintre ei în același timp? Apostolul spune, este limpede, așadar, că cei zece regi de la sfârșit se vor ridica toți în același timp, iar după ei, ultimul [rege], Anticristul. Acesta va cuceri imperiul, va purta război și va doborî trei dintre cei zece regi. Dar nu se va mulțumi cu această victorie în fața oamenilor. Ci, spune profetul, „va huli Împotriva Celui Preaînalt și va asupri pe sfinții Celui Preaînalt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). Apostolul îl numește pe Anticrist „apostazie”, căci numele acestuia vine din faptele sale: el se luptă să‑i îndepărteze pe toți de la adevăr. Îl numește, de asemenea, „omul nelegiuirii”, căci este om, după fire, dar adună în el întreaga energie a diavolului; „fiul pierzării”, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va încerca să amăgească, prin el, pe toți ceilalți oameni, autoproclamându‑se Cristos și Dumnezeu și demonstrând caracterul mincinos al pretinșilor dumnezei, el, care odinioară susținea minciuna cu toate puterile sale. [Pavel] a numit „templul lui Dumnezeu” bisericile pe care Anticrist le va lua mai întâi în stăpânire, îndrăznind să se proclame dumnezeu. Acestea au fost vestite și de dumnezeiescul Daniel, prin cuvintele: „Nu va avea nici o aplecare spre vreunul din dumnezeii părinților lui; și‑n locul lor îl va slăvi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe acela îl veți primi” (In. 5,43). Așadar, nu va exista pentru evrei nici un motiv de iertare, fiindcă ei au refuzat să creadă în Domnul și l‑au considerat vrăjmaș al lui Dumnezeu; în schimb, ei vor crede în [Anticrist]. Cu toate că Domnul nu s‑a numit pe sine niciodată „Dumnezeu”, el a mărturisit întotdeauna că a fost trimis de Tatăl, i‑a fost încredințată o misiune și a îndeplinit ceea ce era plăcut lui Dumnezeu Tatăl. Dimpotrivă, [Anticristul], la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cineva dorește să‑și lămurească anumite lucruri -, și am pus la dispoziție o interpretare literală asupra întregii sale profeții. Am interpretat de asemenea epistola dumnezeiescului Pavel către tesaloniceni - precum și celelalte epistole ale sale - cercetând, mai mult decât avem obiceiul, tema Anticristului. Celor care credeau că vremea venirii Domnului s‑a apropiat, dumnezeiescul apostol le‑a arătat că trebuie mai întâi ca lumea să fie luminată de razele cunoașterii lui Dumnezeu și să se arate roadele credinței; de asemenea, trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și stăpânul răului va veni pentru toți cei care s‑au împotrivit propovăduirii adevărului. Și pentru că iudeii, luptând pentru cauza lui Dumnezeu, după cum spun ei, l‑au pironit pe Domnul pe cruce, ca pe un „dușman al lui Dumnezeu”, venirea Anticristului va fi dovada cea mai clară a nelegiuirii lor. Cristos Domnul, fiind Dumnezeu adevărat și Fiu al adevăratului Dumnezeu, s‑a numit pe sine „Fiul Omului” și „Omul”, luându‑și numele de la natura văzută. El și‑a atribuit rar numele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altă parte, că prin faptele lor rele, Domnul Preaînțelept a arătat adevărul viselor. Așadar, el va îngădui aceluia să se arate pentru a denunța atât răutatea lui, cât și a iudeilor. Printr‑un singur gest el îl va nimici [pe Anticrist] și va vindeca boala iudeilor. „Căci el va trimite pe Ilie Tesviteanul să dea în vileag înșelăciunea aceluia și să vestească venirea Domnului său.” (Ml. 4,5) Dușmanul adevărului va imita aproape perfect parusia Domnului, alegând un corp omenesc demn
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). El numește „lepădare de credință” venirea Anticristului. Căci mulți, înșelați de minunile care se vor face, se vor depărta de la adevăr și vor primi minciuna. L‑a numit pe acela „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), ca să arate natura sa văzută, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a binevoit ca întreaga dumnezeire să locuiască această natură, tot astfel diavolul nu a pus toate „formele” răutății sale în oamenii pe care i‑a putut odinioară convinge să se facă artizani ai răului, ci atunci când se va uni cu Anticristul, va dezvălui, prin acesta, toate mașinațiunile răului de care este in stare. Apoi, Pavel ne explică motivul consimțământului lui Dumnezeu: „Fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască; și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciună, ca să fie judecați toți cei care nu au crezut adevărul, ci au iubit nedreptatea” (2Tes. 2,10‑12). Iată ce ne învață Sfânta Scriptură despre Anticrist! Aici, ne‑am oprit doar asupra esențialului, dat fiind că am vorbit pe larg despre acestea în comentariile noastre la Cartea lui Daniel și la scrierile Apostolului. Cel care dorește [să afle mai multe] are deci la îndemână aceste lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe larg despre acestea în comentariile noastre la Cartea lui Daniel și la scrierile Apostolului. Cel care dorește [să afle mai multe] are deci la îndemână aceste lucrări; va găsi în ele tot ceea ce am lăsat aici deoparte. Capitolul XI Anticristul în apocrife: teme noi și portrete simbolice În paginile următoare, vom trece în revistă cinci apocrife din secolele III‑V, încercând să evidențiem elementele noi care apar în aceste scrieri în raport cu mărturiile Sfinților Părinți, insistând asupra portretelor simbolice consacrate Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul în apocrife: teme noi și portrete simbolice În paginile următoare, vom trece în revistă cinci apocrife din secolele III‑V, încercând să evidențiem elementele noi care apar în aceste scrieri în raport cu mărturiile Sfinților Părinți, insistând asupra portretelor simbolice consacrate Anticristului. Este vorba deci de o anchetă întreprinsă într‑o zonă mai puțin cercetată și ale cărei rezultate vin să completeze tabloul anticristologiei „oficiale”, schițate în paginile precedente. 1. Testamentul siriac al Domnului nostru Isus Cristos este o apocrifă atribuită apostolilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de sânge” (cap. 4). Apoi, un rege aprig își va face apariția în Apus. Domnia sa va sta sub semnul jefuirilor, al nelegiuirilor și al crimelor nemaivăzute (cap. 5). Haosul va cuprinde întregul cosmos (cap. 6). Semne uluitoare vor preceda venirea Anticristului: „Și vor fi semne pe pământ: din neamul omenesc se vor naște balauri și fiare sălbatice; din fecioarele curând căsătorite se vor naște prunci care vor vorbi fără cusur; aceștia vor vesti vremurile din urmă și vor cere să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
demni de Împărăția lui Dumnezeu. În aceste condiții își va face apariția filius perditionis, perpetrans signa et uirtutes multas, ut decipiat universam terram (cap. 11). Imperiile Orientului vor dispărea unul după altul în fața armatelor sale. Așadar, este vorba despre un Anticrist care va veni din Apus și va supune toate regatele Orientului: Siria, Cilicia, Capadocia, Lycia, Armenia, Bitinia, Iudeea etc. Nimic altceva nu‑l va putea opri, ci numai venirea lui Cristos. Până aici, scenariul amintește grosso modo de cel întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sau dacă știau unii de alții. Este sigur că toți amintesc de aceeași tradiție eshatologică, a cărei idee centrală este conflictul între Orient și Occident (cf., de asemenea, Oracolele sibiline). Cel mai original punct al scrierii este, fără îndoială, portretul Anticristului zugrăvit de autor (cap. 11): Caput eius sicut flamma ardens; oculus dexter sanguine mixtus, sinister caesii coloris, duas habens pupillas. Eius palpebrae sunt albae; labium eius inferius magnum; femur dexter tenuis; et pedes lati; major digitus eius contusus et oblongus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cuprinde trei secțiuni de dimensiuni reduse și mai mult sau mai puțin legate între ele: prima vorbește despre post; a doua descrie confruntarea dintre regele Nelegiuirii (Marcus Antonius) și regele păcii (Augustus), iar cea de‑a treia dezvoltă tema regatului Anticristului. Apocrifa a fost probabil redactată în Egipt, în cea de‑a doua jumătate a secolului al III‑lea. Materialul iudaic de bază a suferit o revizuire semnificativă din partea autorilor creștini. Trebuie să spunem că ne aflăm în fața unuia dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de bază a suferit o revizuire semnificativă din partea autorilor creștini. Trebuie să spunem că ne aflăm în fața unuia dintre cele mai interesante texte, din perspectiva subiectului nostru, în care sunt tratate, uneori în manieră inedită, numeroase teme legate de mitul Anticristului. Mai întâi, tema regelui mesianic, restaurator al regatului „sfinților” (iudeii). Fragmentul face parte din prima parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]