916 matches
-
află în proprietatea lui Octavian Știreanu. Ziarul a fost oficiosul regimului Ion Iliescu. a fost și numele unei revistă literare apărută lunar în România în perioada martie 1932 - august 1938, sub direcțiunea lui Zaharia Stancu. Revista avea orientarea socialistă și antifascistă. A reapărut în perioada 19 februarie 1939 - 8 septembrie 1940, ca săptămânal politico-literar.
Azi () [Corola-website/Science/300037_a_301366]
-
precum și a publicării de către József a poemului de protest „"Lebukott"”, poliția a descins pentru percheziție în locuința poetului. În cele din urmă, însă, József a fost dezamăgit de orientarea Partidului Comunist care se opunea în acel moment creării unui front antifascist comun cu forțele democratice. A fost exclus din partid în împrejurări rămase neclare, în 1934. Și-a sporit atunci interesul în teoria psihanalitică și a scris un șir de poezii pe care le-a reunit în culegerea intitulată ""Eszmélet"" (Conștiență
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
regimului nazist, se alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
lui Iosif Vissarionovici Stalin, în martie 1953, noua conducere sovietică a declarat că acest caz a fost fabricat de serviciile secrete. În timpul războiului rece, după proclamarea Statului Israel și alierea acestuia cu puterile capitaliste occidentale, regimul sovietic a eliminat Comitetul antifascist evreiesc în 1948 și a lansat o campanie antisemită împotriva așa-numiților „cosmopoliți fără rădăcini”. În noiembrie 1952, în timpul conferinței publice cu privire la Procesele de la Praga, președintele Cehoslovaciei, Klement Gottwald, a anunțat: "„În timpul investigațiilor, am descoperit cum s-au infiltrat trădarea
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
comuniștilor, a publicat acuzațiile sub titlul "Spioni și ucigași vicioși sub masca membrilor colegiului doctorilor": Printre numele celor mai cunoscute personalități menționate în articol s-au numărat: Solomon Mihoels, (actorul-director al Teatrului evreiesc de stat din Moscova și președintele Comitetului antifascist evreiesc, asasinat la ordinul lui Stalin în ianuarie 1948, care era numit „un binecunoscut naționalist burghez”, Dr. Boris Șimeliovici (un fost chirurg-șef al Armatei Roșii și director al spitalului Botki), Miron Vovsi (fratele lui Mihoels și medicul personal al
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
asentimentul artistului, trei lucrări confiscate de la evreii deportați. După eliberarea Budapestei, Vida s-a înrolat ca voluntar în Armata Română pentru eliberarea Cehiei și Slovaciei de trupele fasciste. Mai târziu și-a dedicat mai multe opere soldatului român și luptei antifasciste. În 1945 participă la prima expoziție de după eliberarea Transilvaniei, organizată de nou constituita societate artistică. Din 1946 este prezent la numeroase expoziții din țară (Baia Mare, Cluj, București) și străinătate (Moscova, Belgrad, Budapesta, Sofia, Cairo, Damasc, Paris, Bologna, Londra, Torino, Roma
Gheza Vida () [Corola-website/Science/300727_a_302056]
-
oficial, pentru a evita acuzațiile de antisemitism de stat, ceea ce ar fi fost împotriva principiilor marxiste ale „Fraternității între popoare” și ale Internaționalismului proletar. Pe la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și în primii ani ai perioadei postbelice, Comitetul antifascist evreiesc (CAE) a căpătat o influență tot mai mare printre evrei sovietici, CAE fiind acceptat în Occident ca organ reprezentativ al acestei minorități etnice. Cum activitățile Comitetului nu se identificau uneori, cu politica oficială sovietică (vezi Cartea neagră), Stalin a
Cosmopolit fără țară () [Corola-website/Science/300732_a_302061]
-
Bund — o categorisire periculoasă, de vreme ce toți foștii membri Bund-ului fuseseră „epurați”. În ianuarie 1948, șeful CAE, popularul actor Solomon Mihoels a murit într-un suspect accident auto care a părut mai degrabă un asasinat. Au urmat arestările membrilor Comitetului antifascist evreiesc și desființarea organizației. URSS a votat pentru Planul ONU de împărțire a Palestinei din 1947 și, în mai 1948, a recunoscut constituirea Statului Israel în acest teritoriu, sprijinindu-l mai apoi cu arme (prin intermediul Cehoslovaciei, sfidând embargoul impus de
Cosmopolit fără țară () [Corola-website/Science/300732_a_302061]
-
teritoriu, sprijinindu-l mai apoi cu arme (prin intermediul Cehoslovaciei, sfidând embargoul impus de ONU), în primul război arabo-israelian. Mulți evrei sovietici s-au simțit înaripați de ideea noului stat israelian și au trimis mii de scrisori către încă existentul Comitet antifascist evreiesc, arătându-se dornici să contribuie cu bani sau chiar oferindu-se voluntari pentru apărarea Israelului. Aceată mișcare a apărut în ochii autorităților sovietice de-a dreptul o coloană a cincea antisovietică. În septembrie 1948, primul ambasador israelian în URSS
Cosmopolit fără țară () [Corola-website/Science/300732_a_302061]
-
Erlich și Viktor Alter, care între timp au fost rearestați și au căzut victimă represiunii staliniste. Dat fiind pericolul fără precedent pe care îl reprezentau regimul lui Hitler și expansiunea lui pentru evrei și pentru populația din Uniunea Sovietică, Comitetul Antifascist Evreiesc a cooptat reprezentanți ai intelectualității evreiești locale care s-au angajat cu convingere și entuziasm să ajute efortul de război al patriei contra Germaniei naziste. Solomon Mihoels, renumitul actor și director al Teatrului evreiesc de stat din Moscova a
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
poetului idiș Pereț Markiș, membru al Comitetului, i s-a interzis să-și mai publice operele. La 12 ianuarie 1946 ministrul Securității statului, Viktor Abakumov a trimis Comitetului Central al Partidului Comunist o notă intitulată „Asupra tendințelor naționaliste ale Comitetului antifascist evreiesc”. După încheierea votului la ONU din 29 noiembrie 1947 asupra împărțirii Palestinei, primit cu entuziasm de către mulți evrei în lume, Abakumov a primit mână liberă pentru a trece la lichidarea Comitetului. În ianuarie 1948, Mihoels a fost ucis într-
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
trece la lichidarea Comitetului. În ianuarie 1948, Mihoels a fost ucis într-un accident de circulație,înscenat la Minsk. În noiembrie 1948, autoritățile sovietice au lansat o campanie de lichidare a ceea ce mai rămăsese din cultura evreilor. Membrii Comitetului evreiesc antifascist au fost arestați. Ei au fost acuzați de lipsă de loialitate față de URSS, de naționalism burghez, cosmopolitism și de plănuirea proclamării unei „republici evreiești” în Crimeea, republică care ar fi urmat să se pună în slujba intereselor Statelor Unite ale Americii. În ianuarie
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
Stalin. Liderul comunist bulgar Gheorghi Dimitrov a condus Cominternul din 1934 până la dizolvarea lui. Au existat mai multe organizații internaționale sponsorizate de Comintern: Ultimul congres al Comiternului a fost ținut în 1935 și a sprijinit în mod oficial "Frontul Popular Antifascist". Această politică cerea ca partidele comuniste să caute să formeze Fronturi Populare cu toate partidele care se opuneau fascismului și să nu se limiteze să formeze Fronturi Unite doar cu partidele muncitorești. Nu a existat vreo opoziție semnificativă la această
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
război mondial, unitățile NKVD au fost folosite pentru asigurarea securității spatelui frontului, inclusiv în lupta împotriva dezertorilor. În teritoriile "eliberate", NKVD-ul și mai apoi NKGB-ul au trecut la arestări în masă, deportări și execuții, inclusiv a luptătorilor rezistenței antifasciste, așa cum a fost polonezii din Armia Krajowa. În străinătate, agenții NKVD au organizat asasinarea unor exilați sovietici sau a unor străini considerați inamicii ai URSS-ului. Printre victimele unor asemenea asasinate confirmate oficial se numără: După moartea lui Stalin din
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
Trupele germane au ocupat Bosnia și Herțegovina, precum și anumite părți din Șerbia și Slovenia, în timp celelalte părți din țară erau ocupate de Bulgaria, Ungaria și Italia. În timpul existenței sale, Statul Independent al Croației a creat lagăre de concentrare pentru antifasciști, comuniști, sârbi, rromi, evrei și croații care care se opuneau ideologiei. Încă de la începutul ocupației, forțele de rezistență au fost formate din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
în timp ce grupurile de partizani din munți, conduși de comunistul Iosip Broz Tito și-au continuat războiul de gherilă cu succes enorm. Victoriile cele mai cunoscute împotriva forțelor ocupante au fost bătăliile de la Neretva și Sutjeska. La 25 noiembrie 1942, Consiliul Antifascist de Eliberare Națională a Iugoslaviei ("Antifašističko vijeće narodnog oslobođenja Jugoslavije") a fost convocat în Bosnia și Herțegovina la Bihać. Consiliul a fost din nou convocat, în 25 noiembrie 1943, tot în Bosnia și Herțegovina, la Jajce, si a stabilit baza
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Petresti, com. Mintiu, jud. Cluj. Mihali Ștefan Crețu și Timiș Ioan Cofă dezertaseră cu vreo săptămână în urmă dintr-o unitate horthystă și se îndreptau peste munți, prin păduri spre casă, aducând și vestea că peste o zi două forțele antifasciste vor pătrunde în Moisei, pe drumul voievodal, eliberând Maramureșul. Soldați obișnuiți cu focul, plecați de multă vreme din comună, n-au vrut să asculte povețele consătenilor întâlniți pe crestele Munților Rodnei. Voiau să-și vadă cât mai repede casele, știind
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
și "The Exile". Doi ani mai târziu aceste scrieri biografice împreună cu romanele ei despre satul chinezesc cuceresc sufragiile Academiei Suedeze, care-i acordă Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1938. În vremea războiului, Pearl Buck scrie numeroase articole și broșuri antifasciste și sprijină sau inițiază acțiuni în favoarea înfăptuirii egalității pentru toate rasele și întemeiază o fundație pentru creșterea copiilor orfani. După 1945, abordează în romane (semnate cu pseudonimul John Sedges) personaje și realități americane, dar, după câteva eșecuri, revine la tematica
Pearl S. Buck () [Corola-website/Science/299866_a_301195]
-
până la jumătatea lunii ianuarie. Contribuția numeroșilor intelectuali torinezi în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial a avut un aport considerabil în cultural-politicul italian. Printre alții se numără grupul de elevi și profesori care a militat în cadrul mișcării antifasciste „"Justiție și Libertate"“ (printre alții, Leone și Natalia Ginzburg, Alessandro Galante Garrone, Vittorio Foa și profesorul Norberto Bobbio). Orașul are o lungă tradiție cinematografică: pe lângă aprecierea de care se bucură ca platou de filmare, Torino găzduiește "Muzeul Național al Cinematografiei
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
murit înecat la o vârstă fragedă, iar celălat frate a emigrat în SUA, devenind cetățean american. Tatăl ei, unul din fondatorii Partidului Comunist din Birmania, apoi (1943) comandant al Armatei de Independență a Birmaniei și ulterior (1946) conducător al Ligii Antifasciste pentru Libertatea Birmaniei, a fost acela care a negociat independența Birmaniei cu Marea Britanie în 1947, fiind apoi, în același an. asasinat de către rivalii săi După ce tatăl ei a fost asasinat, mama ei a devenit o figură publică importantă, ocupând printre
Aung San Suu Kyi () [Corola-website/Science/298804_a_300133]
-
Sydney Webb, Phillip Snowden și Clement Attlee. Deși era fidel Internaționalei Socialiste, a refuzat primirea Partidului Comunist Britanic, având un program radical, colectivist, egalitar, devenind treptat tot mai liberal și prudent, fiind un partid al justiției sociale, progresist, pacifist și antifascist. Susținători din rândurile muncitorilor calificați și intelectuali erau recrutați din Yorkshire, districtele miniere din Țară Galilor și Londra, având ca publicație Daily Herald. În timp ce cele două partide se aflau în plină ascensiune, Partidul Liberal se află într-un lung declin
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
Buenos Aires, căci în Spania publicarea acestuia este interzisă de către organele de cenzură ale autorităților. În 1954, Cela se mută în Palmă de Mallorca, iar în 1956 înființează acolo revista literară de mare influență "Papeles de San Armadans", având o linie antifascista, la care au publicat scriitorii spanioli în exil din timpul dictaturii. Tot în acest an moare prietenul său Pio Baroja, al cărui sicriu îl poartă pe ultimul drum, împreună cu Hemingway. În 1957, Cela devine membru al Academiei spaniole. În 1977
Camilo José Cela () [Corola-website/Science/298500_a_299829]
-
ani, sub îndrumarea prof. Gheorghe Spacu, Raluca Ripan, și Dan Rădulescu, în colaborare cu care publică o serie de lucrări științifice. În acești ani este atras de ideile de stânga și frecventează cercul lui Tudor Bugnariu. Are o poziție net antifascistă și antirevizionistă, publicînd în 1936 broșura " Pacea este în pericol. Înarmările Germaniei hitleriste". De asemenea, între anii 1939-1940 publică în revista săptămânală "Țara Nouă" o serie de articole („Cât consumă războiul”', „Eliberarea economică a lumii” etc.) precum și în revistele "Națiunea
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
și ale sindicatelor din România. În anul 1921 devine membru fondator al Partidului Comunist Român (PCR), în perioada interbelică făcând parte din conducerea unor organizații de masă legale, create și conduse de către PCR. A luat parte la constituirea Comitetului Național Antifascist în anul 1933 și a altor orgnizații legale de luptă împotriva pericolului fascist. Din cauza activității sale antifasciste, începând cu anul 1936 a fost arestat și judecat de mai multe ori, fiind întemnițat timp de mai mulți ani în închisorile de la
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]
-
perioada interbelică făcând parte din conducerea unor organizații de masă legale, create și conduse de către PCR. A luat parte la constituirea Comitetului Național Antifascist în anul 1933 și a altor orgnizații legale de luptă împotriva pericolului fascist. Din cauza activității sale antifasciste, începând cu anul 1936 a fost arestat și judecat de mai multe ori, fiind întemnițat timp de mai mulți ani în închisorile de la Doftana, Miercurea Ciuc și Târgu Jiu. A fost membru fondator al asociației "Amicii U.R.S.S.". De asemenea, a
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]