795 matches
-
desfășoară sub stindarde și lozinci mincinoase, organizând o vastă acțiune de eradicare a greierilor, recte a bucuriei de viață, a iubirii, a gratuității, a libertății și artei. Poemul lui Boureanu restabilește adevărul fabulei. Dar tonul său diferă, e chiar la antipodul celui al fabulistului. Tonul său patetic are accente ce amintesc de proorocul Ezechiel. Viziunea lui cuprinde planeta întreagă în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sud-americane, dorința de independență și de libertate au fost tot atâția factori care au întreținut corsariatul și pirateria. Mirajul paradiselor exotice, născut de psihogeografia medievală și renascentistă (mitul raselor monstruoase de oameni, al Continentului Austral Necunoscut din Sudul extrem, al Antipozilor care echilibrează globul terestru, al Edenului biblic), căutarea unor treceri între lumi și oceane sau pur și simplu dorința de a completa harta oecumenei cunoscute deja au contribuit și ele la vântul din pânzele corăbiilor, legale sau nu. Corăbii mari
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
neliniștit, care m-a frapat... La puțin timp după aceea a sărit în miez de noapte din vagon, rătăcind în pijama pe rambleu, a urmat azilul de nebuni de la Rueil și sfîrșitul. Millerand 153, care îi succeda, se afla la antipod. El păstrase din trecutul său de agitator socialist și de conducător de greve un temperament de boxer aflat în ring: încordat, energic și încăpățînat, foarte "Mistrețul din Ardennes", cum i se spunea. Trecutul său de ministru de război în 1914
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
morală ar putea fi provocată de voința violent paranoică de a sistematiza confuzia. Însăși paranoia, și în special considerarea mecanismului ei ca forță și putere, ne conduce la posibilitățile unei crize mentale, poate echivalente, dar în orice caz aflată la antipozii crizei la care ne supune faptul halucinației. Cred că se apropie momentul când, printr-un proces cu caracter paranoic și activ al gândirii, vom putea (simultan cu automatismul și cu alte stări pasive) să sistematizăm confuzia și să contribuim la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
acordă valoare imaginii atunci când aceasta încetează să mai fie figurativă în sensul comun și în măsura în care reprezintă sau evocă Ideea, forma structurală a tuturor realităților. Interpretarea romană pe care o urmărim îndeaproape aici, cu caracter colectiv (ritualic), se va situa la antipodul acestei viziuni, mai aproape de practicile funerare ale Greciei decât de filosofii ei. În legătură cu imaginarul − noțiune mai curând dedusă din corelativele ei lexicale, imaginație și imagine, decât cu o istorie referențială proprie −, E. Moutsoupoulos, ca cercetător al neoplatonismului, notează (ne putem
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
supra-conștient un alt nume al său: Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi. Astfel, recunosc primirea și însușirea, pe măsura credinței, dar și a finitudinii lor umane, a revelației ce înfățișează existența zeului și însoțirea constantă a omului de către acesta. Desigur, antipodul, diametralul opus conștiinței religioase diurne este reprezentat de conștiința non-religioasă nocturnă. Despre noapte, ca fenomen natural, se poate spune că este ținutul deschiderilor întru probabilitate. Această însușire fundamentală de a lăsă sub domnia relativului indefinirii, al prelungirilor sau ajustărilor probabilului
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
-i bun, totu-i "moft". Iritat în așteptarea ușurării nevesti-si, Nae reduce civilizația română la zero. Mitică nu suferă rezerva, acostează familiar pe omul din stradă (aspect meridional) și-i pretinde să ia numaidecât o atitudine. Eroul caragialian e la antipodul romantismului. Solitarii, apăsați de muțenie melancolică, ai prozatorilor de mai târziu (Brătescu-Voinești, Sadoveanu), trăiesc la munte și în provincie. Mitică trăiește în București, oraș de învălmășeală unde meditația gotică nu înflorește. Mitică e bârfitor, lichea, intrigant, mai mult din limbuție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
proletari intelectuali", aproape deloc interesul proletariatului intelectual. Eminescu abia apucă începuturile acestei clase, iar cât e vorba de propriile sale nemulțumiri de intelectual, el e prea nobil și dezinteresat ca să le deie vreo importanță în făurirea concepțiilor sale (Eminescu e antipodul lui Dan). cuvânt s-ar putea numi istoria nimicirii răzeșilor și breslașilor". Și adaugă imediat: "Nimicindu-se însă talpa țării, era neapărat ca și stâlpii să cadă. Au căzut și boierii"1 . Eminescu insistă pe larg asupra cauzelor ruinării claselor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ne putem pune speranțele într-o idee, o reprezentare care mi se pare că inspiră această generație: ceva ce uneori se definește drept comunitate, alteori se definește drept anarhie. Mi-e teamă că cele două noțiuni să nu fie la antipozi, însă găsim ca o obsesie, de exemplu în cartea scrisă de Robert Badinter, ideea de comunitate, adică ideea că indivizii găsesc libertatea adevărată în comunitate. Bineînțeles, este posibil ca individul să găsească libertatea într-o comunitate fraternă, și nu în
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Catherinei Cox se bazează pe observația că geniile creatoare erau capabile de un efort fără egal în realizarea operelor lor. Ea spune: B. Descoperindu-se că testele de inteligență nu reușesc să evalueze și potențialul creativ, s-a căzut la antipod: creativitatea și inteligența sunt independente. Vina aparține unui studiu mult citat în literatura de specialitate publicat de Getzels și Jackson în 1962, Creativity and Intelligence: Exploration With Gifted Students, în care psihologii ajung la concluzia - bazată pe observații detaliate - că
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ar putea crede că reprezintă un nonsens. Trăsătura definitorie a creativității este originalitatea - caracterizată prin noutate și imprevizibilitate. Atunci cum pot exista reguli pentru ceva care nu poate fi prezis? Cum să vii cu rețete pentru ceva care este la antipodul deprinderii, al elementului învățat, al algoritmului? Răspunsul îl putem găsi în cuvintele lui A.D. Moore: Având în vedere aceste premise, în continuare vor fi date un număr de 22 de reguli, gândite ca strategii, care vă vor face mai creativi
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
dar nu le anulează esența pozitivă, ci, dimpotrivă, o recuperează în alt angrenaj teoretic. Ce separă tranșant poziția materialistă de cea idealistă e radicala diferență de concepție în ce privește natura artei. Ca „marxist ortodox”, Lukács nu se putea situa decât la antipodul concepțiilor autonomiste. T. urmărește minuțios curba evoluției filosofului, îi delimitează cu acuratețe etapele, dând o radiogramă edificatoare a avatarurilor parcurse de gândirea sa de prin 1910, când îi apărea scânteietorul volum Die Seele und die Formen, până la elaborarea marilor opere
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
urmă cu două săptămîni, apoi cu o săptămînă, dar atunci era altfel de vreme! Suprarealismul ziarului derivă din „indicațiile” date de „primul agricultor al țării” înaintea plecării într-o nouă „vizită de pace și prietenie” în cîteva state situate la antipozi. Acolo unde ele au fost urmate cu promptitudine, va trebui să se mai are o dată. în zootehnie, una dintre „indicații” (aceea de a tunde oile mai devreme) a făcut deja ravagii: numai în județul nostru au murit cîteva mii. *Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și aproape sublimă (extraordinar este mai ales obiceiul bătrânei de a-i plânge pe toți morții din cimitir, fără excepție, ca și cum ei ar forma o singură mare familie, familia ei) i se pare caraghioasă povestitorului. C. este într-un fel antipodul Nastasiei: el nu plânge ușor, nu este milos „din cale-afară”. Mai mult „nepăsător” decât „simțitor”. După 1855 vocația distrugerii se manifestă la C. mai ales ca vocație a autodistrugerii. El își distruge căsnicia, cariera clericală și - pentru un timp - și
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
ca resort dramatic, apare folosit cu o știință desăvârșită a efectelor și în plan retoric. Cea de-a doua dramă a trilogiei, Viforul, îl prezintă pe Ștefăniță, domnitor despotic, torturat de orgoliu și neputință, om bicisnic, scelerat, caracter aflat la antipodul lui Ștefan. Pentru a-și impune puterea, el are de luptat cu amintirea sfântă a bunicului său, cu boierii din grupul lui Luca Arbore, bătrânul hatman care îl slujise cu credință pe Ștefan. Trebuie să înfrunte, de fapt, pe toți
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
și spre orientările ei moderne, exigent în evaluarea acesteia din perspectiva modelelor universale. În contextul anilor 1960-1970, C. statornicește în Republica Moldova un nou tip de critică, aceea estetico-eseistică, pornind de la principiul călinescian al creației prin cultură (artistică, eseistică, filosofică), ca antipod al criticii oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește un limbaj
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
public de la noi și constată că 80% dintre români nu cunosc România: ,,Românul care se interesează intens de afacerea Dreyfus și care o cunoaște ca un francez, specialist în politica africană, omul care urmărește cu interes ce se petrece la antipozi, n-are nici cea mai mică idee de ceea ce semnifică țara sa, originile statului său prezent, despre dezvoltarea istorică de pe acest pământ, fundamentele puterii sale, pericolele ce o urmăresc” (Iorga, 1899, 8). S-a imitat și se imită aspectele exterioare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
fie din cauza circulației restrânse a manuscriselor, fie din pricina prețurilor prohibitive ale tipăriturilor 10. Or, tocmai într-un asemenea context, reticent lecturii, de orice fel, scrie Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică, o operă labirintică, complexă, livrescă, într-o limbă care este la antipodul celei spontane, marcată puternic de oralitate, folosită de majoritatea contemporanilor săi (de Neculce, de exemplu.) Din acest punct de vedere, Cantemir vine cumva în răspăr cu tendințele culturii autohtone. Atât în Divanul..., cât mai ales în Istoria ieroglifică, el dă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
singura legitimă. Are curajul de a răsturna unele simboluri cu autoritate în sistemul creștin impus de Biblie, de Fiziolog, de bestiare sau de enciclopediile medievale, de iconografia creștină sau de literatura morală. Concret, multe dintre personajele sale se situează la antipodul imaginilor construite în cultura religioasă a Evului Mediu (funcționabile încă în mediul cultural post-bizantin): Liliacul devine, din membru al menajeriei diavolului, un personaj pozitiv, care are curajul de a profita de natura sa hibridă, de a-și stipula independența și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
temele pe care le abordează, cât și prin stilul său net literar. Cele mai cunoscute texte ale lui sunt The Martian Chronicles / Cronicile marțiene (1950)147. Este vorba despre o suită de nuvele adunate în volum, care se situează la antipodul romanelor de cuceriri glorioase atât de dragi SF-ului "vârstei de aur". Autorul arată acolo, într-adevăr, distrugerea orașelor magnifice și poetic descrise în care trăiau esteții marțieni. Bradbury a inventat și o distopie originală în Fahrenheit 451 (1953), unde
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
patru secole. Atunci a luat ființă paradigma conform căreia este real doar ce se măsoară, iar ceea ce se pretează măsurării se referă exclusiv la informațiile dobândite prin cele cinci canale senzoriale sau prelungirile lor mecanice (Arntz et al., 2007). La antipod, noile descoperiri (preponderent din domeniul cuantic) au demonstrat configurația multinivelară a realității, palierul spiritual fiind la fel de real ca și celelalte nivele chiar dacă nu e măsurabil conform standardelor clasice. în consecință, nu trebuie să ne surprindă că toți acești savanți nonconformiști
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
capacitatea de autodeterminare, fiind la adăpost de influența dizolvantă a omnipotenței statale. Departe de a fi un inamic al progresului, junimismul vizează, prin apelul la organicitate, să îi confere acestuia din urmă soliditate și durabilitate. Formele fără fond sunt la antipodul acestui proiect de dezvoltare descentralizat și organic, schițat încă de la 1868. Patriotismul nu este și nu poate fi o justificare a barbariei antisemite. După cum, departe de a fi atotputernice, guvernele nu se pot substitui individului și comunității, în calitatea lor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
sau subordonat". Suveranitatea, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, p. 11. 73 Bataille arată: ,,Ceea ce distinge suveranitatea este consumarea bogățiilor, în opoziție cu munca și cu servitutea care produc bogățiile fără să le consume. Suveranul consumă și nu muncește, în vreme ce la antipozii suveranității, sclavul, omul fără avere, muncește și își reduce consumul la strictul necesar...". Suveranitatea, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, p. 12. 74 ,,Banii înșiși asigurau prin cheltuire posibilitatea de a semăna suveranului, prin posesia unei averi, omul iese din insuficiența
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un jurnal calofil - cel mai estetizant din câte cunosc (nu ar trebui, totuși, să-i uit pe colegii săi din Școala de la Târgoviște: Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu sau Tudor }opa, care procedează în același fel). Se află, astfel, la antipodul a ceea ce credem despre autenticitatea jurnalului ca directețe a impresiilor și limbaj ,natural". , Fericirea pe care ne-o dau amintirile vine din ținuta lor estetică" (p.17) - observă prozatorul citind jurnalul lui Delacroix. Urmele acestei obsesii a literarității jurnalului se
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
trebăluind ca un miraculos miriapod domestic, Paraschiv cu buzele lui împletite, trăgând câte un picior în burta calului, colțosul Achim și Nilă cu fruntea lui lată și groasă, încrețită în sus a nedumerire, Niculae terorizat de o Bisisică infernală, la antipodul mioarei năzdrăvane de pe-un colț de rai, liniștita Tita și copilăroasa Ilinca, Guica, imagine sfredelitoare a răutății, bestecăind la ghemul ei de lână neagră, Birică îndrăgostit și cântând dumnezeiește, Polina vorbind tăios și înalt, în timp ce ochii îi sticlesc a
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]