802 matches
-
națiunii. Inventarul răspunde următoarei preocupări: lansarea unui plan exhaustiv de repertoriere și clasificare, în fiecare canton, ale construcțiilor arhitecturale și monumentale și ale obiectelor mobiliare în diversitatea stilurilor regionale. De o cu totul altă natură decât sectoarele protejate și la antipodul politicii locuințelor și a parcelării, operațiunea urmărea să constituie o metodă și un corpus de cunoștințe, codate într-un limbaj categorial univoc, fixat dinainte. Dorită de André Malraux și pusă în practică de istoricul de artă André Chastel, dotată din
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
genere (socializarea practicilor și comportamentelor noastre" (B. Lamizet, 1992: 145). Semiotica are un cîmp clar de investigare: limbajul (mai exact limbajele) și practicile de semnificare/comunicare ca practici sociale. Postulatul de bază al semioticii este inteligibilitatea și descriptibilitatea sensului (la antipodul impresionismului sau gustului pentru inefabil al anumitor estetici). "Fără să știm ceva mai mult despre natura sensului am învățat să cunoaștem mai bine unde se manifestă el și cum se transformă... Numai o semiotică a formelor multiple sub care se
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
construct social, deconstruind identitatea în înțelesul esențialist al unui dat. Intersectând teoriile postmoderniste cu privire la eul instabil și fracționat și teoriile cyberculturale ale identității imateriale și permutabile, studiile acestora culminează într-un idealism al vieții electronice. Acest idealism este echivalat, la antipod, atât cu desființarea unității individului, cât și cu eradicarea înrădăcinării corporale a ființei. Astfel, în cadrul acestui discurs, identitatea tehnologică preia trăsăturile fragmentării, instabilității și deschiderii, în timp ce caracteristici, anterior formulate în legătură cu identitatea umană, precum integritatea ori originalitatea sunt defundamentate și devaluate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Paul Virilio se situează la un pol extrem în raportarea la utilizarea tehnologiilor computerului, la corpul virtual și la discursul postuman în genere, resuscitând, precum compatriotul său, Baudrillard, valorile clasice ale umanismului. În primul rând, fenomenologia percepției îl poziționează la antipodul automatizării percepției, al identității subiectului în spațiu, al politicii vitezei. Fenomenologul dromosof nu poate decât să semnaleze pierderea dimensiunii fenomenale a lumii și a subiectului, să reitereze nostalgic trăirea și percepția nemijlocite în mod tehnologic, observația directă și autenticitatea cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acestea au trecut prin experiențe oarecum similare, deși evident mult mai blânde, ca mccarthysmul - ca să nu mai vorbim de perioada regimurilor interbelice de dreapta, autoritare ori dictatoriale, încă intens discutate. În plus, de multe ori, autorii instrumentați ideologic sunt la antipodul intelectual și etic al celor care-i utilizează (îndeobște cinic); simțindu-se manipulați și recuperați, unii iau distanță față de emulii abuzivi - dacă nu se lasă prinși în vârtejul vanității și în „jocurile schimbului” (onorarii astronomice pentru conferințe, emisiuni radio și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
combinație de captatio benevolentiae, resemnare și spirit practic (ce altceva să faci dacă studenții îți vin în clasă complet ignoranți?). Așadar, socotește Bloom, potențialul acestor tabulae rasae (inocente) este irosit și deturnat: în loc de Great Books, Petty Books (ca să inventez un antipod convenabil), pretențioase și pseudoprofunde, care tulbură mințile, nu le edifică; nici lectura ziarelor, care înlocuise deja rugăciunea pe timpul lui Nietzsche, nu mai există, fiind înlocuită de televizor; toate formele de autoritate - de la părinți la profesori și oameni politici aleși democratic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lunecător al ficțiunii au atras atenția și teoreticienilor literaturii. Interesul polemic al lui S. merge însă mai curând spre implicațiile esențialiste atribuite relației real - posibil de filosofia europeană. Și, mai ales, spre evaluarea ei tradițională într-un sistem având ca antipozi centralul și perifericul. Tipologia flexibilă proiectată în carte demonstrează că opoziția simplistă lumi centrale - lumi marginale camuflează o rețea complicată de relații: de compatibilitate și incompatibilitate, de comensurabilitate și incomensurabilitate, având drept consecințe intersecția sau fuziunea, ciocnirea sau acomodarea, anihilarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
Bârlad - 1.II.1949, București), prozator și gazetar. De obârșie ardelenească, tatăl lui C., Dimitrie Cocea, ofițer de carieră, participă la Războiul de Independență și e avansat până la gradul de general. Brutal cu subordonații, cazon și în familie, era la antipodul soției sale, Cleopatra, fiică a moșierului Nicorescu, sensibilă și cultivată. Întâiul lor născut (va fi urmat de trei surori, dintre care două, Florica și Alice, devin actrițe la Paris), C. face școala primară în orașul natal. Va fi avut preceptori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
ca și național-socialismul, mișcarea legionară luptă pentru crearea statului totalitar, sculptat politic, social și economic în fondul național. [...] Mișcarea legionară este o concepție totală a vieții naționale" (Marin, 1977, p. 208). Au existat, desigur, și curente filodemocratice care au configurat antipodul ideologic al extremismului naționalist al interbelicului românesc. Suficient este de menționat numele lui Eugen Lovinescu, a cărui Istoria civilizației române moderne (1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și evolutiv istorică asupra existenței, i. e. asupra rolului femeii în societate. Semnificația asupra căreia autoarea tezei insistă este cea a emancipării personajului feminin de „toate cutumele perimate” ale unei societați patriarhale, cu alte cuvinte: „Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element estetic, ci o complexitate, nu un factor declanșator al intrigii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum, dacă cuvântul de spirit salva o lume și îi conferea noblețe, cuvintele-injurii deconstruiesc, atenuează și chiar fărâmă o unitate și implicit o armonie prin furia și violența cu care sunt rostite. Ghismonda, personajul central al Fiammettei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
donnei demonicata, ea dobândește valențe pozitive, nu îi sunt negate defectele, se încearcă însă sublinierea acelei laturi intime, sincere, afectuoase care face din acest personaj feminin nu unul înspăimântător moral, ci perfect credibil uman. Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element estetic, ci o complexitate, nu un factor declanșator al intrigii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt destul de banale. Ele au fost menționate aici deoarece reprezintă un fundal contrastant, care pune mai bine în evidență caracteristicile marcante ale poziției lui Wittgenstein față de morală, religie și știință. Este o poziție care se situează, în multe privințe, la antipodul celei raționaliste, universaliste, distanțate de religie, adică a poziției lui Russell. Într-o discuție cu Drury, Wittgenstein a făcut odată o afirmație care lasă loc pentru interpretări: „Nu sunt, de fapt, un om religios, dar nu pot să nu văd
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
forme de viață și de situații în care sunt folosite anumite expresii ale limbajului. „Nu exactitatea este ținta mea, ci cuprinderea cu privirea a ansamblului (Übersichtlichtkeit).“80 Inventarea și descrierea jocurilor de limbaj, o activitate care reprezintă în multe privințe antipodul analizei logice, răspunde tocmai acestei nevoi. Descrierea jocurilor de limbaj ne ajută să vedem că la temelia a tot ceea ce cred și susțin membrii unei comunități omenești stau certitudini inseparabile de anumite practici și instituții. Acestea constituie un sistem care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ce „acționează În sensul introducerii unor elemente lingvistice pentru definirea unor componente din codul limbii Întrebuințate În text” (p. 7); e) funcția fatică, ce are În vedere potențarea legăturii dintre emițător și receptor; f) funcția poetică, ce se află la antipodul funcției referențiale și se referă la organizarea intrinsecă a unui text, care vizează cunoașterea poetică a lumii. Aceste șase funcții ale limbajului se Întrepătrund În actul de comunicare și cunoaștere a lumii. În funcție de predominanța uneia sau alteia, se cristalizează cele
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cei doi să ajungă la traistă. Un al doilea desen arăta că cei doi schimbaseră tactica. Unul din măgari s-a dus lângă celălalt: au mâncat împreună prima traistă, apoi și pe a doua. Au găsit soluția de bun-simț. La antipod găsim improvizațiile, excentricitățile, angajamentele făcute impulsiv, orbirea ideologică, tot ceea ce tulbură rațiunea, teoriile fanteziste, afirmațiile gratuite. David Lodge are dreptate când spune: "Computerele au o memorie fantastică, dar le lipsește bunul-simț" (2002, p. 297). Punem cititorul în gardă. Dragostea poate
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel, V. Magnnan, C. Lombroso). Epoca modernă și contemporană diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și socială, psihoterapia. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin intermediul metaforelor, la frenezia lumii contemporane. Fernando Pessoa / Bernardo Soares "derealizează" realitatea: scrie pentru a spune că este posibil ca realitatea să fie un vis. Cine este Pessoa? Un ansamblu de posibile și imposibile estetice, filosofice și morale aflate la antipod. O ființă umană este mai multe lumi. Fiecare din lumile mele e un ansamblu unic de posibile și de imposibile. Cine nu s-a simțit, fie și numai preț de o secundă, că este mai mulți? Cine n-a simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sunt destul de banale. Ele au fost menționate aici deoarece reprezintă un fundal contrastant, care pune mai bine în evidență caracteristicile marcante ale poziției lui Wittgenstein față de morală, religie și știință. Este o poziție care se situează, în multe privințe, la antipodul celei raționaliste, universaliste, distanțate de religie, adică a poziției lui Russell. Într-o discuție cu Drury, Wittgenstein a făcut odată o afirmație care lasă loc pentru interpretări: „Nu sunt, de fapt, un om religios, dar nu pot să nu văd
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
forme de viață și de situații în care sunt folosite anumite expresii ale limbajului. „Nu exactitatea este ținta mea, ci cuprinderea cu privirea a ansamblului (Übersichtlichtkeit).“80 Inventarea și descrierea jocurilor de limbaj, o activitate care reprezintă în multe privințe antipodul analizei logice, răspunde tocmai acestei nevoi. Descrierea jocurilor de 366 GÂNDITORUL SINGURATIC limbaj ne ajută să vedem că la temelia a tot ceea ce cred și susțin membrii unei comunități omenești stau certitudini inseparabile de anumite practici și instituții. Acestea constituie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cauzează la CNA. Salut această ințiativă a lui Mircea Dinescu de a redeveni el însuși și îi mulțumesc că ne-a însoțit la trecerea dintre ani cu o pată de culoare pe măsura ilustrului său precursor genial, George Bacovia, la antipodul căruia se află: "O țară tristă, plină de umor". Îi mulțumesc, de asemeni, lui Mircea Dinescu și pentru epitaful premonitoriu al anului 2011, sub semnul căruia îmi reiau comentariile săptămânale: "Românii care n-au avut ce pune pe masă de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
erau ca șahul: acolo unde alții vedeau luptă, durere, frumusețe ori armonie, Faulques nu vedea decât enigme combinatorii. La fel se Întâmpla cu vasta pictură la care lucra acum. Când Încerca să rezolve ceva pe peretele circular, el era la antipodul a ceea ce lumea comună numea artă. Ori poate că, odată ce lăsase În urmă cine știe ce punct ambiguu și fără Întoarcere, unde, deja fără patimă, lâncezeau etica și estetica, arta devenea - poate că vorbele adecvate erau „din nou” - o formulă rece și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii. Iar la antipozi, sensul autonom, specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte și pune în cauză pentru prima oară însăși norma structurală a matricei: coexistența, cumulul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
auctorial, e singura care poate confirma sau infirma iluziile nutrite de scriitor În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu atâta febrilitate s-ar putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
față de intențiile scriitorului. Autoportretul compus cu premeditare e aproape Întotdeauna fals. În loc să oglindească, el interpretează și, În loc să exprime, propune varianta trucată a unui Întreg care-și permite luxul să ignore tocmai detaliile care-l compun. Ego-grafii Autoportretul se află la antipodul demersului deconstructivist și al filozofiei disoluției. El organizează nu doar segmentele, fragmentele, așchiile de realitate, ci și energia internă a eului. Mobilizat și adus la suprafață, acesta suferă un proces de obiectivare ce scapă de sub controlul tiraniei auctoriale, oferindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]