1,643 matches
-
nu evolueze spre conflict. g. Comportamentele neadecvate Pot exista nu numai încălcări sau sfidări ale regulilor de interacție reciprocă, dar și comportamente neadecvate. Este greu de presupus că în condițiile în care un participant (sau ambii/ ceilalți participanți) au comportamente antisociale/compromițătoare, de aroganță, de sfidare, de minciună și de ipocrizie, de egoism supărător pot să existe relații omenești de durată. Totodată, absența sau nivelul nesatisfăcător ale unora dintre competențele sociale 10 pot genera relații conflictuale, precum: • capacitatea de a acorda
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Scala 9 Scala 10 Hipocondria Depresia Isteria Devianța psihopatică Masculinitate Feminitate Paranoia Astenia psihică Schizofrenia Hipomania Introvertire socială Grijă somatică excesivă și dureri fizice Depresia simptomatică Aspecte isterice ale personalității și tendința de a dezvolta simptome fizice sub stres Tendințe antisociale Conflictul legat de rolul sexelor Suspiciune, gândire paranoică Comportament obsesiv și anxios Gândire ciudată și afecte dezordonate Comportament maniac Anxietate socială, retragere, supracontrol Tabelul nr. 2.6. Scalele validității MMPI Scala validității Numele scalei Ce măsoară Nu pot să spun
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Alte condiții care se pot afla în centrul atenției clinice Tabelul nr. 2.10. Tulburările de pe Axa II Aceste tulburări reprezintă tulburări pe viață care afectează fiecare domeniu din viața unei persoane * Retard mental * Tulburări de personalitate paranoidă, schizoidă, schizotipală, antisocială, borderline, histrionică, narcisistică, evitantă, dependentă, obsesiv-compulsivă, FAS Tabelul nr. 2.11. Condiții medicale Generale de pe Axa III * Maladii infecțioase și parazitare * Neoplasme * Maladii endocrine, de nutriție și metabolice și tulburări imunologice * Maladii ale sistemului nervos și ale organelor de simț
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
psihică din manie, manifestată prin tendința nestăpânită de mișcare amplă exuberantă, pe spații largi. Bolnavul cântă, dansează, vorbește mult, se interrelaționează ușor cu persoanele din jur. Uneori se manifestă violent, agresiv mai ales dacă se simte contrazis, existând riscul actelor antisociale grave. Dispoziția este în general euforică, de optimism exagerat și evident nejustificat, alternând cu stări de furie și agresivitate. Pe plan cognitiv pot să apară idei delirante de tip expansiv (de bogăție, filiație etc.). 2) Agitația catatonică spre deosebire de cea maniacală
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ore sau chiar zile (apare la copiii epileptici, idioți, psihopați impulsivi, isterici). Copilul rămâne cu amnezie ulterioară. 7) Vagabondajul Ambele forme de fugă pot continua cu vagabondaj. Copilul are conștiința acestei conduite. Copilul se lipsește de locuință, săvârșește unele acte antisociale. La școlarul mic vagabondajul poate fi reacția la pedeapsa nejustă sau datorată insucceselor școlare (evitarea pedepsei). Poate apărea la copiii sensibili, introvertiți ce suportă greu micile privațiuni familiale. B. Tulburări de comportament episodice caracterizate printr-o întrerupere bruscă a modului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este decât un pas. Este o tulburare în esență de natură socială, unde trebuie să ținem cont și de influența modelelor parentale (se relevă existența unei corelații între copiii cu această tulburare și profilul de personalitate al părinților biologici, comportament antisocial, antecedente penale sau condamnări pe linie criminalistică a rudelor biologice). Relațiile disfuncționale timpurii dintre părinți și copil duc la deficit ulterior de formare a aptitudinilor cognitive și sociale și reglare afectivă. Opoziționismul provocator Se caracterizează prin: neascultare, negativism, provocare, opoziție
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
e deloc extraordinar ca, după o emoție puternică, cineva să vadă ceva ce nu există (Voltaire). Astfel se poate înțelege cum emoțiile au virtutea de a grupa imaginile într-o ordine nouă. Emoțiile pot avea și efecte negative, de dezorganizare, antisociale sau de autoliză (exemplu: sindromul disforic pre-menstrual). Includerea următoarelor rânduri are o explicație simplă (profesională). Psihologia feminină se caracterizează prin trăiri pronunțat empatice. Femeile posedă un sistem senzorial mai fin, sunt marcate de o autoexigență crescută, o excitabilitate sexuală mai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Autorul propune limitarea la utilizarea unei definiții largi care permite identificarea violenței în cotidian (microviolențe), și nu doar a evenimentelor excesive sau extraordinare. Această definiție trebuie să se bazeze pe o abordare care să valorizeze multiplele puncte de vedere (comportamente antisociale, tulburări de comportament, violență criminală, delicte periferice, microviolențe) și metodologii variate (calitative și cantitative). Acest eclectism în modul de a descrie și evalua violența școlară ne permite să înțelegem mai bine că ea este construită social și previzibilă. Amintind importanța
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ei, deja citat, Nicole Vettenburg (1998) admite că lumea științifică a optat pentru o definiție largă a violenței. Ea notează, de asemenea, că, "dată fiind dificultatea de a defini exact noțiunea de "violență", literatura ultimilor ani propune utilizarea termenului comportament antisocial, ca numitor comun al unui anumit număr de comportamente violente, precum gălăgia, intimidarea sexuală și violența. În aceste comportamente, diferența de forță între vinovat și victimă este folosită pentru a realiza obiectivele vinovatului împotriva dorinței victimei": Dacă ne mărginim la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și în evoluția literaturii de specialitate și "pare evident că trebuie să utilizăm o definiție la fel de largă a violenței". Această definiție largă ar putea fi precizată, pentru a asigura comparabilitatea cercetărilor, și aceeași cercetătoare propune diferențierea următoarelor forme de comportamente antisociale: "violență fizică sau amenințare la adresa persoanelor (în principal: loviturile și rănirile, agresiunile, încăierările); alte forme de comportamente delincvente (în principal: furtul, vandalismul, consumul de droguri); delicte legate de statut (în principal: chiulul, frecventarea cafenelelor și discotecilor, fuga de la școală); comportamente
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
American Association of Psychiatry, 1994. După reproșul de "criminalizare" a comportamentelor, putem bănui aici și o "psihiatrizare" a acestora, ținând de "marea închidere" a diferențelor teoretizată de Michel Foucault. Eu însumi sunt foarte reticent față de o abordare bazată pe comportamentul antisocial, care are tendința să pună întreaga responsabilitate a violenței în școală exclusiv în seama copilului sau adolescentului "responsabil", a "personalității" sale, uitând uneori factorii sociali. E important însă să vedem că aici, o dată în plus, nu e vorba de un
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și să pună responsabilitatea exclusiv în seama agresorului sau a victimei, uneori a familiei, minimalizând influența contextului socio-economic și a instituțiilor. A fi victimă sau agresor devine atunci cumulul de trăsături de caracter care culminează la agresori într-o personalitatea "antisocială". Cum notează John Devine (2001), "trebuie să fim atenți să nu definim locusul de origine a violenței ca aparținând numai individului, ci să căutăm să identificăm nivelurile mult mai profunde ale violenței, care fac parte din cadrele instituționale". În plus
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
reconstrucții sociale care se completează și se contestă. Aceste puncte de vedere formează un câmp științific bogat în care pot să apară, să-și replice și să se critice, dar din ce în ce mai puțin să se ignore abordări și definiții diferite: comportamente antisociale, tulburări de comportament, violență criminală, peridelicte, microviolențe, perspectiva victimei sau a agresorilor. Pentru un fenomen complex, puncte de vedere multiple. Puterea definiției: câmp semantic, câmp de putere Printre aceste puncte de vedere se află cel al victimei și, de asemenea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
frecvent sunt: problemele legate de complicațiile natale și perinatale, problemele de sănătate (în special cele cardiace), tulburările psihologice internalizate (nervozitate, anxietate, depresie etc.), problemele de temperament legate de concentrare și hiperactivitate, agresivitatea, inițierea precoce în comportamente violente, preferința pentru comportamentul antisocial, abuzul precoce de droguri și alcool. Acestor factori, numeroase studii le adaugă o inteligență scăzută, legată și de un mod inadecvat de rezolvare a problemelor. Dintre acești factori, unii nu sunt predictori sau sunt predictori foarte slabi ai violenței grave
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
multiplica programele behavioriale este notabilă și în Regatul Unit și Europa de Nord, în detrimentul unei acțiuni bazate pe influența școlii înseși (Galloway și Roland, 2004). Modelele etiologice țin prea puțin cont de inserția variabilelor "pedagogice" în calculele lor de corelare cu comportamentele "antisociale". Cum subliniază cercetătorii de la Indiana Education Policy Center (Skiba et al., 2000), "utilizarea programului de prevenție la nivelul școlii sau a curriculumului de rezolvare a conflictelor este foarte recentă. Ceea ce nu înseamnă că ele nu sunt eficace", dimpotrivă, după cum am
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
of the American Academy of Political and Social Science, nr. 567, pp. 140-156. ADDA J. (2002). La Mondialisation de l'économie, La Découverte, Paris, 2 vol. AGUILAR B., SROUFE L.A. ȘI CARLSON E. (2000). "Distinguishing the early-onset/ persistent and adolescent-onset antisocial beahavior types from birth to 16 years", Development and Psychopathology, vol. 12, pp. 109-132. AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIATION (1994). DSM-LV, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, APA, Washington DC. ANDERSSON B., HIBELL B. (1995). Skolelevers Drogvanor 1995, Raportul 47, Stockholm
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Effectiveness, Cassell, Londra. FONZY A. (1997). Il bullismo in Italia, Giunti, Florența. FORQUIN J.-C. (1983). "La nouvelle sociologie de l'Éducation en Grande-Bretagne: orientations, apports théoriques, évolutions 1970-1980", Revue française de pédagogie, nr. 78. FORTIN L. (2003). "Student's antisocial and agressive behavior: development and prediction", Journal of Educational Administration, vol. 41, nr. 6, pp. 669-689. FORTIN L., BIGRAS M. (1996). Les Facteurs de risque et les programmes de prévention auprès d'enfants en troubles de comportement, Behaviora, Eastman, Québec
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
vol. 107, nr. 1. MOOIJ T. (1992). Pesten in het Onderwijs, Instituut voot toegepaste Sociale Wetenschappen, Nijmegen. MOREAU DEFARGES P. (1997). La Mondialisation, Paris. PUF. MORENO J.M. (1998). Le côté sombre de l'école. Politique et recherche sur le comportement antisocial dans les écoles espagnoles", Revue française de pédagogie, nr. 123, aprilie-mai-iunie. MORITA Y. (2001). "Violence à l'école: l'approche japonaise", in DEBARBIEUX E. și BLAYA C. (2001). Violences à l'école et politiques publiques, ESF, Paris (trad. engleză, Elsevier
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pp. 199-204. WALKER H.M., COLVIN G., RAMSEY E. (1995). Antisocial Behaviour in Schools: Strategies and Best Practices, Brooks and Cole, Toronto. WALKER H.M., HORNER R.H., SUGAI G., BULLIS M., SPRAGUE J.R., BRICKER D., KAUFMAN M.J. (1996). "Integrated approaches to preventing antisocial behavior patterns among school-age children and youth", Journal of Emotional and Behavioral Disorders, 4, pp. 194-209. WANG X., BLOMBERG T.G., LI S.D. (2003). "Educational Deficiencies of Délinquant Youth", The American Society of Criminology 55th Annual Meeting, Denver, Colorado. WAXMAN H.C.
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Componenta "id" este parte inconștientă a personalității umane reprezentând moștenirea impulsurilor sexuale și agresive. Id dirijează plăcerea individuală. 2. Componenta "superego" este acea parte inconștientă a personalității umane reprezentând valorile și normele interiorizate. Superego este conștiința socială care contracarează impulsurile antisociale ale id-ului. 3. Componenta "ego" este acea parte conștientă a personalității umane care negociază și mediază între forțele opuse, id și superego. În contrast cu etapele psihosexuale ale lui Freud, un alt teoretician, Erick Erikson a arătat că oamenii trec printr-
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
este teoria asocierii diferențiale care a fost dezvoltată de criminologul american Edwin Sutherland între anii 1920 și 1930. Teoria asocierii diferențiale. Această teorie pleacă de la explicațiile teoriei subculturii care consideră că oamenii nu au comportament deviant deoarece ei sunt personalități antisociale sau nesocializate; aceștia sunt devianți deoarece învață și se conformează așteptărilor subculturilor deviante sau criminale în loc de cele ale normelor și valorilor dominante în societate. Teoria explică devianța prin subcultură, care la rândul ei, se referă direct la noțiunea de asociere
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
crime sau acțiuni delincvente se aplică prin instituțiile statului. Mai există termenul de delincvență juvenilă care desemnează crime comise de cei cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani, deși termenul de delincvență este adesea folosit să descrie orice comportament antisocial făcut de oamenii tineri chiar dacă acesta nu este de natură criminală. Crima și criminalitatea sunt termeni largi care, în funcție de făptași și de modul de comitere, includ un număr de categorii. Crime de stradă care se referă la atacul împotriva oamenilor
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și radioactive, am aruncat deșeuri în ape, resturile menajere le-am depozitat în locuri improprii etc. De aici putem spune că uneori comportamentul normal, tradițional acceptat al oamenilor contribuie tot atât de mult la apariția problemelor sociale ca și comportamentul anormal, deviant, antisocial. Altfel spus, problemele sociale sunt produse logice, normale și inevitabile ale valorilor și practicilor sociale prezente. Că problemele sociale sunt cauzate de oameni răi, imorali este probabil înțelegerea greșită cea mai răspândită dintre toate. Izvorul acesteia îl găsim în faptul
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
părinților pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori, a se vedea și M. Gaiță, Drept civil. Obligații., Institutul European, 1999, p. 201-211. 310 Instanțele au reținut că, lipsa de educație a minorului de către părinți, trebuie "dedusă întotdeauna din chiar faptul antisocial prejudiciabil, săvârșit de minor" (Trib. Sup., dec. nr. 18/15.03.1982, Complet de 7 judecători, în Legislația familiei.... p. 499); de asemenea, Trib. Sup., S .civ., dec. nr .431/ 5.03.1985, în Legislația familiei..., p. 500. 311 În
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
ce revin comisiilor de judecată se numără încercarea de împăcare a părților în diverse pricini, judecarea abaterilor de la regulile de conviețuire, a lovirilor sau a altor violențe, abuzurilor de încredere, calomniilor, litigiilor de muncă, litigiilor patrimoniale și combaterea manifestărilor antisociale. Printre președinții comisiilor de judecată s- au numărat: Zaharia C. Zaharia, Petru Grigoreanu, Octavian Iftimie. Vicepreședinți au fost: Neculai Oprișan și Neculai Zaharia, membri: Didina Mărmureanu, Ion Mărmureanu și Letiția Obreja, iar secretari: Vasile Ivașcu și Dumitru Chirilă. Pentru cunoașterea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]