10,957 matches
-
de săptămână. Tot astfel sunt numiți și acei părinți care, în urma separării sau divorțului, își văd rar sau deloc copiii. Sociologii arată că, în multe familii monoparentale, figura tatălui este absentă, iar acest fapt explică fenomenele deviante în care sunt antrenați copiii. Dezorganizarea familiei este apreciată drept cauză a creșterii violenței, familia apărând ca spațiul de control al violenței și agresivității masculine (A. Giddens, 2000, p. 169). Tradițional, figura mamei este asociată cu natura, glia, oceanul, iar tatăl reprezintă lumea gândirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
societatea contemporană, ponderea între serviciile neremunerate și cele plătite privind familia se schimbă în favoarea celor remunerate 4, familia nu-și mai satisface nevoia de servicii doar prin efort propriu direct, ci apelează contra cost la realizarea lor în afara casei sau antrenând forță de muncă pe care o plătesc. Întotdeauna o persoană emancipată, care a beneficiat de drepturi și libertăți, nu a fugit, în plan personal, de responsabilitățile pe care le avea, ci dimpotrivă, și le-a asumat cu mai multă luciditate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
liberalismul clasic, drepturile în sfera privată nu sunt ocrotite, atât femeile, cât și copiii fiind la discreția persoanei tratate ca rațională, autonomă, având capacitate deplină de exercițiu în spațiul public, adică a bărbatului. Munca de tip industrial nu i-a antrenat deopotrivă pe bărbați și pe femei. S-a produs un tip de diviziune a muncii în care bărbații desfășurau o activitate remunerată în afara casei, iar femeile acopereau necesarul de muncă de acasă, având grijă ca nevoile membrilor familiei lor să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sistem principal de referință față de care se pot articula măsurile de politică publică. Conform paradigmei liberale, în sensul sprijinului acordat familiei, se observă tendințe de tip rezidual: statul intervine pentru a-i proteja pe cetățeni doar dacă nici individul însuși, antrenat într-o activitate aducătoare de venituri în economia de piață, și nici familia sa nu reușesc să acopere necesarul privind nevoile curente (R. Titmuss, 1974). În principal, este recunoscut rolul economiei și al mecanismelor naturale ale pieței. Se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
era recunoscut. Dacă exista sporadic, acest fapt se datora unor aspecte accidentale, care-l priveau pe individ (ca măsuri corectoare, eventual, acesta era mutat disciplinar la un alt loc de muncă). La nivel general, șomajul fusese eradicat. Intenția de a antrena deplin forța de muncă a dus, în timp, la plata unor salarii care nu aveau acoperire reală în producție, iar în cele din urmă, la ineficiență economică. Asigurările sociale decurgeau din strategia folosirii totale a forței de muncă. Ele erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Din perspectiva ideologiei comuniste, faptul că familia poate dispărea este de neconceput. În primul rând, este un argument de ordin moral: familia este un cadru ordonat pentru viața intimă a oamenilor, locul unde își refac forțele pentru a se putea antrena mai departe în muncă. Dar, mai ales, este contextul relațional-afectiv în care își cresc copiii. Femeile - „proletarii de acasă”, în limbajul lui Engels - au nevoie să trăiască într-un sens funcțional; ele își vor oferi serviciile (să și le vândă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
forme de dependență cu alta, dar, în sine, mecanismul ar rămâne același: femeile ajung în situații critice de viață în măsura în care devin mame singure și nu au resurse pentru copiii aflați în îngrijirea lor. Emanciparea pe care femeile o realizează atunci când, antrenate pe piața muncii, își câștigă veniturile necesare dintr-o activitate remunerată și, astfel, nu depind de veniturile partenerului lor este pierdută când devin mame. Ajung să îi fie subordonate sub mai multe aspecte tatălui copilului lor: ordinea patriarhală se manifestă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aspect pe care îl evidenția Vladimir Pasti: păcăleala cu educația 27. Deși multe dintre femei au o educație înaltă (universitară), ele nu au oportunitatea de a operaționaliza abilitățile obținute, pentru că pe piața muncii nu există oferta corespunzătoare, care să le antreneze. Educația specifică de gen, autopercepția defavorizantă le determină pe multe dintre femei să nu intre în competiție, să se mulțumească, până la urmă, cu situații mai joase ca status decât ar fi fost îndreptățite conform cu abilitățile pe care le dețin. Inegalitățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aceștia au capacități scăzute sau numai momentan diminuate, de care se pot folosi în vederea realizării unei vieți mai bune. Diferențele privite ca inegalități pot conduce la discriminări. De exemplu, între părinți apare o modalitate de diferențiere, prin care mamele sunt antrenate în obligațiile față de copii într-o mult mai mare măsură decât tații. În legătură cu această stare de fapt îmi pun întrebarea: de ce numărul familiilor monoparentale conduse de femei este atât de mare față de cele conduse de bărbați (am arătat că în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
toate astea Însemnau un spectacol fascinant și o foarte interesantă școală a vieții. V-am mai povestit că atât don Francisco, cât și Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, Dómine Pérez, spițerul Fadrique și ceilalți amici ai căpitanului obișnuiau să frecventeze taverna, antrenându-se În lungi discuții despre politică, teatru, poezie sau femei, fără a neglija urmărirea atentă, documentată, a numeroaselor războaie purtate Înainte sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nimeni neputînd fi exclus de la consumul său, chiar dacă nu plătește pentru asta (un far maritim, o semnalizare rutieră etc.). Sunt bunuri care, odată ce folosesc unui individ, folosesc de fapt tuturor. Faptul că o navă în plus utilizează farul respectiv nu antrenează o creștere a costului de producție (costul marginal este zero, egal cu prețul de echilibru). Statul trebuie să intervină și să finanțeze producerea de bunuri și servicii colective prin intermediul prelevărilor obligatorii. Efectele externe reprezintă consecințele pozitive sau negative ale activității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în mod legitim redistribuirea veniturilor prin vărsarea de "salarii indirecte". Wagner încearcă o conciliere a individualismului cu socialismul. Pentru el, cheltuielile și intervențiile publice cresc mai repede decît producția (Legea lui Wagner) datorită: unei ameliorări a nivelului de trai ce antrenează o creștere a cheltuielilor de educație; dezvoltării economice care implică cheltuieli publice suplimentare în materie de cercetare și de infrastructuri; unei creșteri a cheltuielilor de administrare generală, legate de necesara adaptare a reglementărilor la procesele de industrializare și de urbanizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi enunțată astfel: "Într-o lungă perioadă de creștere, cheltuielile publice cresc mai repede decît venitul național". Partea cheltuielilor publice (Stat + colectivități locale + asigurări sociale) în P.I.B. s-a mărit de 5 ori între 1880 și 1980. Creșterea industrializării a antrenat o sporită activitate legislativă a Statului, o mai mare participare a acestuia la producerea și la furnizarea de servicii economice și sociale. 1.3.1.2. Rațiuni istorice Acestea au fost determinante. Secolul al XX-lea, de pildă, a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
compensat prin prețul de vînzare, care va include și un profit, ca diferență între prețul de vînzare și costul privat. Dar ce se întîmplă dacă se manifestă efecte externe? O poluare a atmosferei, zgomote sau alte tipuri de noxe vor antrena pentru comunitate o dezutilitate. Dacă se presupune, pentru a simplifica lucrurile, că aceste noxe constituie un element adițional fix ce se adaugă fiecărei unități de produs, se obține un cost total, cuprinzînd o parte de cost privat (intern) și o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sunt direcționate în acest sens). Europa încearcă să încorporeze națiunea, fără a o distruge, într-un cadru continental mult mai larg, o sumă de independențe într-o mare de interdependențe. Realitatea trebuie privită în față: inevitabil și inconturnabil am fost antrenați și noi pe acest drum. De ase-menea, se urmărește pe cât posibil alocarea banilor direct către utilizatorii finali, pentru sporirea responsabilității acestora și creșterea gradului de autonomie. " Se va remarca astfel că îmbogățirea vieții personale a cetățenilor (...) ar putea produce, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
credit se prevăd ca cheltuieli distincte în buget. Gestionarea datoriei publice este un proces laborios și costisitor. Mărimea acesteia trebuie limitată potrivit capacității de îndatorare a fiecărui stat pentru a nu crea dezechilibre și presiuni inflaționiste. Desigur, creșterea datoriei publice antrenează, pe termen scurt o creștere a veniturilor la dispoziția Statului și un transfer de resurse din sectorul privat în sfera publică, dar pe termen mediu și lung, ea poate provoca noi creșteri de impozite, accentuarea dezechilibrului balanței de plăți și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Paradigma pasagerului clandestin Noțiunea de paradigmă provine din lingvistică, unde desemnează diferitele conjugări sau declinări ale unui termen. Îl găsim de aseme-nea în filosofie, mai ales la Platon, pentru care paradigma este un obiect simplu cu ajutorul căruia filosoful se poate antrena înainte de a intra în reflecții mai adînci asupra unor teme mai complexe. Prin extensie și urmare a lucrărilor lui Thomas Kuhn, paradigma a devenit în limbajul modern modelul, raționamentul-tip pe care-l vom aplica diferitelor situații, pentru a le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
anumite perioade, dispunînd momentan de monopolul unui produs nou sau reali-zînd randamente de substituție. Pe de altă parte, importanța costurilor fixe și strategiile disuasive ale firmelor prezente pe piață pot limita conte stabilitatea acesteia. Iată deci că procesul concurențial poate antrena, el însuși, limite ale concurenței (!...). De asemenea, chiar în absența reglementărilor sau instituțiilor care să limiteze concurența, economia reală nu funcționează întotdeauna în condiții care să garanteze tarifarea la nivelul costului marginal. 4.2.1.2. Efectele externe (externalitățile) Deciziile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în 1785 astfel: preferințe individuale tranzitive pot antrena alegeri colective nontranzitive, dacă se decide astfel prin votul majorității. Alegerile colective riscă să fie arbitrare și instabile. Arbitrare, de-oarece alegerea depinde de ordinea în care chestiunile sunt supuse la vot, adevărata putere aparținînd atunci celor care stabilesc ordinea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adevăr, un sociolog, Max Weber, este cel căruia îi datorăm faimoasa distincție între raționalitatea în raport cu scopurile (Zweckrationalitat) și raționalitatea în raport cu valorile (Wertrationalitat). Prima corespunde logicii economice, ea presupunînd o adaptare a mijloacelor pentru atingerea unui obiectiv dat. Al doilea tip antrenează comportamente care au valoare în sine, independent de eventualele rezultate. Este cazul actului de credință religioasă, dar și al numeroaselor poziții filosofice sau ideologice. Or, deciziile politice sunt inspirate de multe ori de această din urmă categorie. Deci trebuie ținut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
politic și agent. Cît despre agent, el are tot interesul de a-și menaja încrederea mandantului, cu scopul de a obține marje de libertate suficiente. El va putea crea deci proceduri de informare suplimentare ale mandantului. Toate aceste proceduri vor antrena apariția de "costuri ale agentului", zise de supraveghere sau de obligare. La prima vedere totul se petrece ca și cum disocierea dintre proprietate și management în societățile de capitaluri, dintre controlul politic și birocrație în administrații ar conduce la o situație suboptimală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adevăr un bun colectiv pur, producător de externalități pozitive pentru utilizatori: pe de o parte, datorită faptului că în absența monedei, schimburile și deci producția ar fi mult mai slabe; pe de altă parte, deoarece prezența mai multor monede ar antrena costuri de tranzacție legate de manipulările necesare pentru schimb și mai ales de riscurile de modificare a parităților, care ar antrena modificări brutale ale valorii activelor monetare. Acest exemplu ilustrează, în același timp, și limitele abordării hayekiene. Meritul constă că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
schimburile și deci producția ar fi mult mai slabe; pe de altă parte, deoarece prezența mai multor monede ar antrena costuri de tranzacție legate de manipulările necesare pentru schimb și mai ales de riscurile de modificare a parităților, care ar antrena modificări brutale ale valorii activelor monetare. Acest exemplu ilustrează, în același timp, și limitele abordării hayekiene. Meritul constă că el ne pune în gardă asupra exceselor intervenționismului, ce nu poate fi combătut decît prin reguli simple și universale, lăsînd curs
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
agenții economici în general în incapacitatea de a înțelege și a anticipa corect riscurile cu care se confruntă, într-o situație fără precedent. Reacțiile și întreg comportamentul lor, ca și al autorităților, nu fac decît să agraveze incertitudinile și amenințările, antrenînd mișcări de prețuri și capitaluri cu totul neașteptate, în absența unui control prudențial efectiv, crize de lichidități datorate preferinței pentru active-refugiu ș.a.m.d. Toate acestea clatină piețele și conduc la reconsiderarea sistemului. Astfel, riscul sistemic latent se transformă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unii se dau după filmele de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși, firile noastre voluntare și biciul nevăzut al tatălui - padre padrone - ne-au antrenat într-o muncă aproape neomenească. Exersam fiecare câte zece ore pe zi. Uneori și noaptea. „Labor omnia vincit!” Virgilius se referea, desigur, la disponibilitatea omului obișnuit. Spune-i așa ceva insului de pe stradă și-n cumsecădenia lui neghioabă acesta va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]