1,523 matches
-
una dintre celebrele pricesne cântate la Mănăstirea Nicula, se amintește faptul că „poporul credincios” se deplasează la pelerinaj „și cu trenul, și pe jos”, memoria populară înregistrând deci și în cazul românesc rolul acestui mijloc de transport în dezvoltarea pelerinajului. Antropologul britanic John Eade leagă și el expansiunea pelerinajelor de avansul tehnologic : „Pelerinajele de după cel de-al Doilea Război Mondial sunt strict legate de expansiunea turismului, de lărgirea posibilităților de transport, începând cu avioanele de mare capacitate, flota din ce în ce mai mare de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nevoie de identificare cu locul de pelerinaj sau cu sfântul celebrat, pentru a păstra „flacăra” respectului și a închinării la distanță (Freedberg, 1989 : 120). O funcție memorială deci, care contri buie la durata în timp a pelerinajului, menționată și de antropologul francez Elisabeth Claverie în cartea sa dedicată feno menului Mešugorje. „Suvenirurile” pe care le aduc înapoi acasă pelerinii din Bosnia- Herțegovina sunt foarte diverse, de la clasicele lumânări, medalii sau imagini miraculoase până la pietre și sol de pe colina unde se spune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pomenite de preot. (Nivat, 2004 : 281) O ultimă observație cu privire la corporalitatea feminină în pelerinaje : felul deosebit al femeilor de a se îmbrăca, respectarea unor coduri vestimentare mai stricte, fapt mult mai vizibil în cazul lor decât în cel al bărbaților. Antropologul american de origine tunisiană A. Hammoudi, care a studiat marele pelerinaj de la Mecca, pune în evidență importanța universală a veșmintelor în momentul în care se intră în spațiul dedicat pelerinajului. Parte din afirmațiile sale sunt valabile și în afara Islamului. Astfel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinul din interior să se autodepășească. Despre rândul de așteptare, ca obiect de studiu, s-a scris mult de-a lungul vremii. Am putea spune chiar că el a exercitat o fascinație constantă asupra sociologilor, psihologilor, economiștilor, iar mai recent, antropologilor și istoricilor. Interesul studiului rândului este unul foarte mare. Sociologic, rândul este concentrat pe prezența unei largi diversități de actori care construiesc împreună un microsistem social efemer, dar funcțional, independent de ritualul magico- religios, firul roșu al acțiunii de ansamblu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și identificator intraconfesional ortodox, dar cu o certă ereditate greco-catolică. Muzica este un instrument eficace de construcție a comunității pelerine, pentru că atinge emoția participanților, reușind să o articuleze într-un tot unitar - jocul muzical al clopotelor, de exemplu. După cum remarcă antropologul francez David Le Breton, „emoția nu este o substanță, o entitate descriptibilă, ci mai degrabă o tonalitate afectivă care se extinde asupra ansamblului comportamentului, forme sociale de cunoaștere ce alimentează stări afective mai mult sau mai puțin identificabile spontan de către
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai răspândit în acest moment pentru a fi distribuit pelerinilor este sarmaua. Prezența sarmalelor în ospețele funerare a fost mereu o constantă în rețetele culinare din provinciile românești, sub numele de sarmale (Valahia) sau găluște (Moldova) (Lefter, 2010 : 495). Pentru antropologul Vintilă Mihăilescu, „sarmaua este reală pentru că este simbolică. Standardizată, este promovată drept mâncare națională. Ea devine identitară și o regăsim în nenumărate meniuri sub eticheta mâncare națională (tradițională) românească și o promovăm în toate ocaziile” (Mihăilescu, 2003 : 84). Sarmaua este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îndoieli și frământări prin imersiunea uimitor cameleonică într-o lume a contrastelor, forțând limitele de plasticitate ale propriei persoane, fiind pelerin (mai exact : pelerini) - adică orășean fițos, țărancă profund credincioasă, milițian, interlop țigan, milițian, bucătar, preot (pelerin sau gazdă), reporter, antropolog, student, străin, „căpșunar”, teolog, chelner improvizat (dar el a făcut asta ca un adevărat profesionist la Geneva, pentru a se întreține în perioada studiilor doctorale), vânzător ambulant, șofer etc. Până la miracolul divin, miracolul intramundan de care pare să fi avut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
analiza mijloacelor tehnice, a materialelor și utilajelor. Ne-am grăbit astfel să separăm limbajul de tehnică, gura de mînă. Leroi-Gourhan remarca faptul că, dacă există "continuitate între cele două fațete ale existenței grupurilor", aceasta a fost exprimată de către sociologi și antropologi mai degrabă ca o "răbufnire a socialului în plan material decît ca un curent cu dublu sens al cărui impuls profund este cel material. Astfel încît se cunosc mai bine schimbările de prestigiu decît cele cotidiene, serviciile rituale decît cele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a singurătății pe care uneori trebuie s-o resimt. Dar din toate astea pot trage și un ce profit. Pentru mine, orice experiență e inedită. Orice ieșire în oraș devine un fel de teren antropologic. Tehnicile de de-familiarizare ale antropologului care încearcă să observe exoticul vieții cotidiene îmi sunt mai la îndemână. Mă pot detașa, mă pot mira cu mai mare ușurință. Și asta pentru că, v-am spus, n-am încotro. Nu încerc să-mi descopăr cine știe ce merit. Chiar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
confundă. Dar, ca și primitivii, crede în vis, reține visul și îl consideră ca o realitate, dar petrecută în somn. Deși istoria visului constituie un capitol uriaș antropologia interferându-se cu istoria deși visul primitivilor a fost bine analizat de antropologi ca Durkheim, Frazer, Jung și mulți alții, nu cunosc să se fi studiat visele oligofrenilor. Prezumtiv, oligofrenii ar trebui să aibă vise simple, sărace, cu metafore rudimentare în ipoteza că somnul creierului, organ care fabrică visele, ar determina și spoliere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu siguranță, am fi avut parte de mai puțină violență teroristă”. (Jurnalul Național, 10 septembrie 2004) Islam după islam (III) Malek Chebel publică în acest an, la Hachette, Manifeste pour un islam de Lumières - 27 propositions pour reformer l’islam. Antropolog și psihanalist, el își propune să răspundă în Le Nouvel Observateur unor întrebări care nu mai pot fi ocolite. Ca de exemplu: „Ce este islamul astăzi?”. „De unde această nevoie subită de a fi reformat?” „Care sunt problemele pe care le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
descifrarea pe scenă a piesei lui. Cu David Lan am colaborat la Teatrul „Almeida“, unul dintre cele mai curajoase și inovatoare din Londra anilor ’90, regizând piesa Desire, scrisă de el după experiența pe care o avusese În Zimbabwe ca antropolog, iar câțiva ani mai târziu, o adaptare modernă a Fedrei, pe care David a făcut-o după piesa lui Euripide. Curând după aceea, Sir Richard Eyre a fost interesat de noua lui piesă The Ends of the Earth și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de suflet, a înființat primele școli primare din Constanța în 1879 și a pus bazele Școlii Normale de Învățători în 1893. Ion Bănescu „... apostol al Școlii Dobrogene iubea această provincie și a contribuit de a o face cunoscută” (Eugen Pittard antropolog elvețian, prietenul lui Ion Bănescu). 15 OAMENII ȘCOLII DE IERI Despre dascăli ne amintim cu plăcere în orice moment al vieții. Aceștia au format și formează în continuare sufletul școlii, fără de care această instituție nu ar avea nici o valoare. Este
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
post-mortem, cum se practică în zilele noastre, cu Ordinul "Steaua României", iar soția ar fi primit pensie de revoluționar? Aș! Drumul de la aeroport "acasă" m-a readus la realitate. Fac parte din categoria analiștilor rapizi (nu pripiți) care, vorba unui antropolog, "dați-mi un os și vă reconstitui tot animalul", reușesc să tragă concluzii valabile fără prea multă tevatură științifică. Aeroportul era gri, cei care-i așteptau pe călători erau gri, străzile gri, oamenii de pe străzi gri. Gri și iarăși gri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
momente cruciale din trecut, ale unor prieteni și prietenii, ale unor trăiri afective sau angajamente sociale etc., totul cu acribia unui arheolog care caută a reconstitui, din imaginație, după frânturi de ziduri, cetatea de odinioară, sau mai bine, a unui antropolog care, descoperind scheletul unui animal preistoric, caută să pună pe acesta carnea și blana/pielea potrivită pentru a obține (?!) imaginea de autenticitate a acelui exemplar, poate unic. Carnea pe care o confecționează romanciera, având la bază scheletul ființial ale vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vagabondă prin digresiunile ei, dar credincioasă tradiției acestui gen gură-rea, ingrat și incomod al istoriei mă runți șurilor omenești. Cel dintâi dintre mai sus pomeniții n-a tulburat cu nimic somnul memorialistului, căci Iehovah sau chiar disciplina lui severă de antropolog i-a interzis orice speranță de supraviețuire și comunicare cu noi după moarte. Cel de-al doilea, de asemenea, dar pentru alte motive, prin tre care, cred, greutatea păcatelor sale și familiarizarea lui din vreme cu Învățătura resemnării creștine, fie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scriitori care au stăruit și au rămas până la sfârșit În publicistica românească, pe care au onorat-o cu talentul lor divers, precum: Henric Sanielevici, secretarul de redacție al Noii Reviste Române În prima apariție, de la 1900- 1902, eseist, critic literar, antropolog și colaborator de seamă În a doua apariție, a revistei; apoi criticul literar atitrat al revistei, Ion Trivale, respectat până și de cafeneaua literară Încă cu reminiscențe sămănătoriste pe acea vreme; apoi I. Brucăr, credincios filozo fiei, cea atât de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să "vezi" cu adevărat cultura numai când faci un pas în afara culturii tale pentru a adopta o nouă perspectivă. Deoarece cultura [în acest sens antropologic] este un concept abstract, trebuie să știi precis din ce unghi s-o privești. Unii antropologi se uită la cultură prin prisma limbii, a religiei, a practicilor economice sau a familiei (a relațiilor de rudenie). Eu investighez obiectele materiale pentru a ajunge la cultură. Am început să studiez cultura românească mai târziu, odată cu cercetările mele doctorale
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
la cultură. Am început să studiez cultura românească mai târziu, odată cu cercetările mele doctorale. Din nou, la acel stadiu, nu am fost nevoit să vizitez România. Subiectul care mă preocupa consumul era la modă. Pe atunci existau surprinzător de puțini antropologi care studiau consumul, iar investigarea obiectelor materiale genera tot felul de comentarii interesante privind cultura. Aș fi putut să mă duc oriunde în lume ca să descopăr lucruri noi, nu doar în România. Dar m-am dus în România pentru că am
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
caractere neplăcute dar în 1991, într-o perioadă de optimism și deschidere, am avut norocul să întâlnesc câteva persoane extraordinare. Am fost primit cu brațele deschise, m-am simțit ca acasă și întotdeauna m-aș întoarce doar pentru ei. Ca antropolog, mi se părea deosebit de interesant că, în România, modul în care oamenii consumau îți spunea ceva despre contextul politic și economic mai larg. Exista atunci tendința de a spune că modul în care oamenii consumau un obiect era legat de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
fapt, pe idei privind noile societăți europene, privind locul ocupat de Irlanda, locul ocupat de români, ce anume înseamnă Europa pentru noi ca spațiu în care trăim? Este important să se știe aceste lucruri pentru a înțelege poziția mea de antropolog. Când vorbesc despre România, vorbesc despre cultură și sunt interesat, în special, de cultura materială. Eu privesc dimensiunile "estice sau vestice" despre care vorbim în acest volum de la nivelul firului de iarbă. Într-adevăr, nu vorbesc ca și când m-aș putea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
student german să trăiască în Spania sau Italia, să fi învățat vreo două limbi europene, construindu-și ideea că era "european". Printre studenții britanici era mai la modă să-ți petreci timpul învățând limbi precum araba, hindusa sau spaniola peruviană. Antropologii britanici nu făceau muncă de teren în Europa. Antropologii "adevărați" se ocupau de alte continente. Anul 1989 a schimbat această perspectivă. Pe neașteptate, am descoperit o specie exotică de cultură chiar lângă noi. A fost un moment de revelație. Având
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
România nu a fost doar parte dintr-o "experiență", ea rămâne mereu cu mine. Privind înapoi, îmi dau seama că în 1989 nu au existat destul de mulți oameni care să încerce să facă aceste legături. M-am numărat printre puținii antropologi care au scris despre viața din România acelor ani, dar acest lucru este istorie acum. 3. Credeți că Revoluția din decembrie 1989 a fost inevitabilă? Care a fost impactul ei asupra României postcomuniste? Nu. Totul se schimbă, dar nimic nu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
fost speranțele dvs. în general confirmate sau înșelate? Așa cum am spus deja, termenul "evoluție" nu poate descrie ceea ce i s-a întâmplat, de fapt, României și în România. El descrie modul în care unii oameni văd lucrurile, dar pentru un antropolog el nu este foarte folositor când vorbim despre cultură. Mereu mă surprind discutând despre cum moduri diferite de viață sunt la fel de bune comparativ cu altele. În locuri ca America de Sud sau Asia de Sud-est, oamenii și culturile mai puțin puternice sunt descrise ca
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
noi rute de transport în comun. Oamenii pe care îi întâlnesc sunt îmbrăcați diferit, vorbesc diferit și sunt mai informați. Deseori aceste schimbări materiale sunt ignorate pentru că ele se referă doar la "obiecte". Lumea materială este supusă la ceea ce respectatul antropolog Danny Miller numește numea "umilința obiectelor". Dar ele sunt importante. În multe colțuri ale Europei, asemenea schimbări au loc într-un ritm mult mai lent, iar întâlnindu-te cu un prieten de la un an la altul nu este o experiență
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]