2,251 matches
-
la cineva de care se simțea legat. Doar el i-a salvat viața punându-și propria viață în pericol. I se părea firesc să procedeze așa. Dacă ar fi fost în locul fetei, nu săreau alți să-l salveze? Atmosfera devenise apăsătoare. Trebuia să mai întârzie acum și cu declarațiile pentru echipajul de poliție. Mai pierdu o jumătate de oră și cu ei. În sfârșit putu să-și continue drumul. Muzica nu-l mai relaxa. Oboseala și tensiunea din timpul zilei pusese
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească dările către stat din ce în ce mai apăsătoare, din cauza secetei din ultimii doi ani. Deja soarele devenise insuportabil, însă Victor parcă nu mai simțea durerea din mușchii mâinilor și nici amorțirile din spate, văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
cărții sunt alegoria suferinței celor patru puncte cardinale răstignite și înfipte în carnea durerii umane, a unei existențe și radiografii a lumii acesteia, a unui întreg ciclu de (con)-viețuire. O trăsătură pregnantă a operei lui George Filip este singurătatea apăsătoare a omului. El, pe de o parte, lumea de cealaltă parte, el în postura de Hamlet, zbătându-se între „a fi’’ ca certitudine și „a nu fi’’ ca posibilitate sau chiar necesitate (?!) a unei ironii triste, amare, exprimată surprinzător printr-
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
va mai exista, atunci nimic nu va mai exista „limba vorbită de voi se va stinge curând” („Presimțire”). Și totuși ce va rămâne? Ce va mai fi? Ce va mai dăinui? Cu aceeași amărăciune și copleșit, împovărat de greutatea tristeții apăsătoare, personajul principal al tuturor acestor versuri este el, POETUL, care recunoaște deschis, măcar două din păcatele capitale: crima, pe care omenirea însăși prin semenii ei o va comite în numele și pentru justiția viitoare (vezi modelul Cain și Abel), „dar justiția
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
erau cu adevărat imbold în tot ceea ce făceau”. (ibid. 94) Chiar dacă erau urmașii seminției după Moise, faptele lui spirituale nu le-au urmat mai marii nației, ba mai mult au împilat poporul cu măsuri aspre, cu jug greu, cu truda apăsătoare a sutelor de porunci, în timp ce ei se înfoiau ca fazanii în ciucurii lor împăunați, încâlcindu-se fiecare în umbra celuilalt în îmbulzeala de a fi primul la primit osanale sau a se așeza în locul atât de râvnit al ospețelor sau
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
Avem de a face cu un scriitor modern și extrem de actual, cu o nostalgie a unei copilării, adolescențe și tinereți timpurii, toate iremediabil pierdute, trăiri descrise cu acuratețe maximă. Impresiile, care abundă la tot pasul duc, în ciuda unei atmosfere stătute, apăsătoare și fără nicio perspectivă către orizont o „senzație că întotdeauna mai este de mers, destinația atinsă nefiind niciodată ultima” (Funia roșie), sau către sărutul perfect: „mi-am amintit de primul nostru sărut. Îl așteptam de mult, te-ai apropiat nefiind
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
și nu-mi mai păsa de nimic altceva, gustam pe îndelete, mă delectam cu frăgezimea și nectarul pe care mi le ofereai printr-un sărut desăvârșit” (Trenul). Mai trebuie să remarcăm și ușurința cu care atorul trece de la o atmosferă apăsătoare (Funia roșie) la una aparent relaxată (Trenul). Frazele lui Leonard Ionuț Voicu sunt ample, dar echilibrate, părând că antrenează lectura în pași de dans, alteori abundă în aluzii umoristice regionale, cum ar fi prezența cățelei la olteni, fără ca autorul să
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
abundă în aluzii umoristice regionale, cum ar fi prezența cățelei la olteni, fără ca autorul să facă păcatul de a cădea într-un folclorism ieftin sau desuet. Un umor deschis, dar în același timp însoțit de o tristețe oarecum perfidă, insidioasă, apăsătoare, pe care personajele lui îl acceptă în existența lor cum grano salis. Și toate acestea sunt învăluite de o pregnantă notă de nostalgie, dor și duioșie. Eroii lui nu sunt bântuiți de angoase existențiale. Deși trăiesc oarecum sub un fel
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
povestirea cu dialogul, în proporții aproape egale, bine echilibrate. Deși este oarecum la început de drum într-ale scrisului, Leonard Ionuț Voicu îi stăpânește foarte bine arta, controlând ca un deus ex machina stilul limpede, curgător, în ciuda unei atmosfere oarecum apăsătoare, pe care o anticipăm, fără a o putea defini exact. Simțim că ceva trebuie să se întâmple, dar nu putem preciza ce anume. Lucrul acesta intrigă, ducând totuși, lectura mai departe. Curiozitate, provocare, sau ce altceva?! Altfel întregul eșafod epic
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
reconfirmându-i capacitatea de a configura, dincolo de granițele contingentului, lumea discretă, ascunsă ochiului, intuită doar, a vieții sufletești. Această perspectivă îi prilejuiește scriitoarei schițarea unor portrete diverse, ce creionează destine, psihologii, caractere, în relație cu o realitate, mereu aceeași, potrivnică, apăsătoare, închisă spre orice orizont posibil. Coperta, imaginată de Dumitru Popescu, sugerează, cu exactitate, atmosfera degajată de texte (fiecare dintre acestea este povestea unui destin), cadrul deprimant în care se desfășoară epicul, dorința vagă a eroilor de a evada. Domină verdele
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
acest Iisus, pe Ioan de ce nu l-a înviat? De ce n-a putut să-l salveze, fiindcă toată lumea a auzit cum Irod l-a ținut pe Botezător închis în fortăreața Macherus din Pereea? Arhiereul Caiafa se opri și o liniște apăsătoare se așternu în toată încăperea. Rotindu-și privirea deasupra tuturor Iosif Caiafa simți că e din nou stăpân pe situație. Socrul său, Anna jubila privindu-și ginerele cu admirație. Arhiereul Caiafa continuă deci cu dezinvoltură. -Se spune că aacest Iisus
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
fără răspuns. România era o perie de șters pantofii. Poporul n-a existat. El era acasă, în ținutul acela, de la periferia Europei, deal-vale, deal-vale, înghesuit în cutia de pantofi. Fără plantații de banane, suntem o țară bananiera. E trist și apăsător să afli că nu dă nimeni doi bani pe votul tău. Sau poate chiar pe tine. Și în primul rând pe conducătorii tăi. O președinta de țară, aflată în vizită la Cotroceni, e drept, blonda, dar perfect instruită, fost comisar
CU POALELE-N CAP ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358785_a_360114]
-
un creuzet fermecat. În structurarea volumului, urmează alt element, din cele primordiale, și anume, „Elegiile elementului Foc”, cuprinzând, de asemenea, poeme reprezentative, în sintonie cu titlul. Sunt poeme de bucurie, triumf al iubirii, poeme solare, luminoase, limpezite de toată încărcătura apăsătoare și densă a epitetizării: „Bucurie - nor alb al triumfului în fața genunii, / după modelul sacrei perechi secunde / a panoului central, / Soarele / și sora lui - spuma laptelui ... !” (Bucuria de-a nu muri constelație veche ... ) Valorile neamului sunt cinstite și puse în evidență
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
clădiri mari, moderne, care îți desfată ochiul și îți vorbesc mai mult. Plimbându-te pe străzi, constați că viața începe să își schimbe lumina și culoarea, că are alt puls și alt suflu. Incremenirea în stagnare, în starea de spirit apăsătoare, în derută, în neîncredere, în șansa unor schimbări, încep să-și piardă consistența, să facă un pas înapoi. Nu mai întâlnești la tot pasul oameni atât de întunecați la față de care să te ferești să nu te înghiontească, ba chiar
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
Casa de la Zăvoaia căpătase un aer mohorât. Liniștea care domina acum locuința era apăsătoare. Iarba, sălciile, chiar și cascada și-au tras cortina dincolo de care actorii și-au încurcat rolurile. Din când în când, în jurul casei își face apariția un bărbat zdrențuit, trecut de patruzeci de ani, însoțit de trei câini: unul ciobănesc mioritic
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
Egipt și peste-ntreaga-i seminție se va abate grea urgie. Cum Faraonul se credea zeu mai puternic decât Tine, a necinstit a Ta poruncă, ba în trufia-i sfidătoare i-a osândit pe bieții robi la munci atât de-apăsătoare, încât pe capul meu cădeau reproșuri grele, felurite pentru amestec nepermis în taina lucrurilor scurse din viitor înspre trecut, ce răul - deja cunoscut și devenit obișnuit - l-a-nlocuit cu un calvar mult mai perfid și mai amar decât obida dinainte. Atunci
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
mormântul generalului Prezan care a dat ordin ca soldatul Goga să nu mai fie dus pe front pentru că scrisul lui și a celorlalți era mai valoros când lupta cu penița decât cu baioneta pe front. Tăcerea se lăsă grea și apăsătoare asupra participanților. Ședeau mișcându-se de pe un picior pe altul stingheri și mofluzi. „Ce bine era pe bicicletă?”, gândeau ei sub soarele arzător. Nimeni nu era stresat de asemenea chestii- - Domnule muzeograf sunt ceva pokemoni prin zonă?, întrebă cu haz
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
osos” îmbăsămat în licori, pudră și mătăsuri închipuite și din care abia de mai răzbătea vreo suflare de om... Cu cât asudam cu atât îmi înzeceam reprezentările mentale asupra a ceea ce urma să se petreacă, iar așteptarea devenea insuportabil de apăsătoare. Conștient că sub imperiul acestui stres care mă inunda în fel și chip puteam gafa iremediabil - exact la momentul când mi se cerea luciditate maximă - un ajutor nesperat a venit din partea Elenei, dar și a ambianței create de Gem și
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
s-a auzit și glasul profesorului. În curtea largă, cu plopi pe margine, erau risipite mai multe clădiri vopsite proaspăt. Șerban își dădu seama că aparținuseră unei cazărmi. Directorul, citindu-i parcă gândul sau poate vrând să iasă din atmosfera apăsătoare pe care o simțea deasupra capetelor lor, începu să își prezinte instituția care o conducea. - Suntem aici din octombrie 59 când în urma deciziei Sfatului Popular al Regiunii Cluj s-a înființat acest complex de ocrotire a copiilor, cu obiectiv instructiv
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
Oreste Regele Sunetelor -, “tare ca piatra, iute ca săgeata” - Iphigenia este de acord cu sacrificiul; în schimb urcarea treptelor pe Altarului Adevărului Creației, spre Rugul aprins, este anevoioasă, devenind cu atât mai dificilă cu cât atmosfera din jurul ei este mai apăsătoare. Toți au fețele livide și triste, de parcă ar fi înmormântarea ultimei lor Mame, pe când ea ar dori ca ei să cânte melodii de nuntă și să danseze la ambele nunți: Sus, în cer în acorduri de alăute și chimvale; jos
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
pe aripile tale și du-mă până la capătul zărilor, în sunetele unui romantic tango!... Să nu cunoască margini drumul tău către soare, spre cer și splendoare! Să aduci zile senine și pace în sufletul meu! Să alungi negura uneori greu apăsătoare de deasupra orașelor și oamenilor! Fii blând și gingaș ca o mână de mamă care-și mângâie copilul! Fii limpede și senin precum izvorul unui munte! Fii privirea duioasă a dragostei din inima unui poet! Fii veșnic generos și romantic
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
la o cafea, vor putea să refacă legătura firului rupt cu ceva timp în urmă, între fiu și părinții săi. Când au terminat de servit masa, au chemat ospătarul să achite nota, îndreptându-se apoi spre casă, în aceeași liniște, apăsătoare, care a domnit și în timpul servirii cinei. În oraș a început să se aprindă iluminatul public. Se lăsase seara parcă mai devreme ca pe litoral. Era și mai răcoare. Cerul era acoperit de nori. Stătea să plouă. Părinții au coborât
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
Lupu , publicat în Ediția nr. 691 din 21 noiembrie 2012. Cât de dezamăgitor poate fi să încerci și să vezi că nu-ți iese? Cât de înșelător e sentimentul de neîmplinire? Sunt momente când simți un gol covârșitor, o melancolie apăsătoare care îți ține privirea ațintita în pământ. Simți că existența ta e în zadar pentru că eșuezi constant exact acolo unde ai nevoia cea mai mare de succes. Vezi că deși schimbi și îmbunătățești metodele de abordare, finalul ajunge să fie
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
la final, realizezi că n-ai fi ... Citește mai mult Cât de dezamăgitor poate fi să încerci și să vezi că nu-ți iese? Cât de înșelător e sentimentul de neîmplinire? Sunt momente când simți un gol covârșitor, o melancolie apăsătoare care îți ține privirea ațintita în pământ. Simți că existența ta e în zadar pentru că eșuezi constant exact acolo unde ai nevoia cea mai mare de succes. Vezi că deși schimbi și îmbunătățești metodele de abordare, finalul ajunge să fie
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]