1,116 matches
-
imperativul conștien¬tizării oricărei experiențe mistice. Se respingea ca înșelă¬ciune orice trăire extatică ce implica ieșirea din sine, pier¬derea exercițiului rațiunii. Isaac Sirul desemnează adevărata experiere mistică a Răsăritului ca beție trează. Claritatea minții trebuia să fie un apanaj obligatoriu al oricărei trăiri, și acest fapt era verificabil prin putința de a exprima, în limitele posibilului, în mod limpede cel puțin tipologia acelei trăiri. Acesta era motivul pentru care bizantinii nu au pus niciodată la îndoială valoarea filosofiei clasice
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și acest lucru se datorează situării sale existențiale unice în lume. Deoarece cunoașterea are caracterul unei întâlniri personale, fiecare zi aduce ceva nou pentru noi toți, ceva unic și irepetabil în înaintarea fiecăruia în experiența sa cognitivă. Apofatismul nu este apanajul experienței unor aleși, unor oameni excepționali, ci este un fapt trăit sub o formă sau alta de fiecare, este o experiență cotidiană. Se poate pune întrebarea dacă o astfel de înțelegere a căilor cunoașterii poate caracteriza cultura bizantină pe o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
câștigării stării metaculturale a minții, cea a unirii ei cu sine într-o stare de desăvârșită simplitate. „Fericiți cei săraci cu duhul” este o frază ce avea o semnificație foarte precisă pentru bizantini, dar atingerea acestei fericite stări nu era apanajul prostiei, inculturii, ci al exersării celei mai subtile a minții. Într-un mod asemănător cu afirmațiile lui Pitagora din antichitate, a filosofa nu este altceva decât exprimarea năzuinței spre înțelepciunea pe care filosoful nu o deține. Cel ce reușește însă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
părinții sunt cei care inițiază efectiv copilul în stabilirea relațiilor în familie, extinse apoi la grupul de joacă, în timpul adolescenței părinții nu mai reușesc să supravegheze minorii decât cu mare dificultate. În copilărie procurarea de jucării, alimentația, curățenia, conversația reprezintă apanajul exclusiv al adultului. În adolescență, tinerii aspirând la un alt statut decât cel de “copil” se împotrivesc dorinței părinților de a nu-și crea și adopta modele “facile”. Părinții vorbesc și transmit enorm copilului în perioada micii copilării, ei învață
Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
acțiunile practice se pot constitui În autentice metode eficiente deopotrivă, atât În asimilarea de noi cunoștințe, cât și aplicarea creatoare a acestora. De remarcat este și faptul că Învățarea prin acțiune (learning by doing - În ambele sale Înțelesuri) nu este apanajul vreunui curent psihopedagogic ce traversează toate curentele pedagogice și psihopedagogice, de la Dewey și Thorndike la Piaget, de la psihologia formei și pedagogia transmiterii la psihopedagogiile cognitive constructiviste de astăzi (Raynal, Riunier, 1997). Este interesant „a se face observația că dintotdeauna pedagogia
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile și nostalgiile vieții nu reprezintă apanajul prin excelență al individului supus timpului, ci și fenomenalități istorice, răsfrînte pe palierul de manifestare a unor întregi colectivi tăți. "Istoriile" personale merg în paralel cu "istoria" comunitară, în care se reflectă aidoma frunzelor în apa unui lac gigantic. Gestica
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în mod deosebit în mai multe locuri și cu care acesta relaționează pe parcursul textului de sub tensiunea creată încă din prima secțiune a cărții și care atinge apogeul pe finalul acesteia, parte ce e literatură în măsura în care talentul descriptiv și imaginația sunt apanajul acesteia. Pentru restul textului rămâne expresivitatea cea care pledează în favoarea literarității. Faptul că, așa cum am afirmat mai sus, Frossard e preocupat de relația cu cititorul, se raportează la cititor, comunică cu acesta încă din primele pagini ale cărții: "această carte
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în mod deosebit în mai multe locuri și cu care acesta relaționează pe parcursul textului de sub tensiunea creată încă din prima secțiune a cărții și care atinge apogeul pe finalul acesteia, parte ce e literatură în măsura în care talentul descriptiv și imaginația sunt apanajul acesteia. Cu la fel de multă nostalgie rememorează și imaginea satului mamei: "În satul mamei mele, la fel, nu exista biserică. Singurul turn cu clopot de acolo era al școlii, negru și ascuțit, după moda din provincia Franche-Comté, ridicat spre un cer
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
se întoarce în vizită în România, unde depune flori și se roagă la mormintele foștilor săi torționari, decât printr-o astfel de asumare a libertății. Iată așadar perspectiva creștină asupra libertății. Libertatea e una și aceeași de când lumea. Libertățile sunt apanajul relativismului postmodern. Diferența e că libertatea pleacă dinspre individ, din dorința lui de eliberare, în vreme ce libertățile sunt exterioare individului, sunt mai degrabă niște convenții sociale normative, de unde și eșecul lor, adesea. Cei trei își dobândesc libertatea nu pentru că trăiesc în
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care ne naștem într-o anumită tradiție religioasă adesea nu-i percepem frumusețea. Aidoma țăranului care trăiește într-un peisaj încântător, dar pe care nu-l vede... Trebuie să vină orășeanul, "veneticul", ca să descopere frumusețea peisajului respectiv. Da, e un apanaj al convertitului, îl găsim și în zilele noastre, spre exemplu, la Maica Ecaterina (Monica Fermo): tot o evreică venită la creștinism. A.S.: Jurnalul se deschide cu acel citat din Evanghelia după Marcu, capitolul 9, versetul 24: "Cred Doamne, ajută necredinței
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
putea fi tratate într-un mod unitar. Dincolo de interpretările, generalizările și previziunile - de multe ori greșite - ale adepților acestor curente, se poate spune că marxismele reprezintă una dintre cele mai importante provocări intelectuale aduse liberalismului triumfător. Falsa profeție nu este apanajul unei anume perspective - după cât se pare, Istoria nu s-a sfârșit, după cum afirma un neoliberal marcant precum Francis Fukuyama, după încetarea „războiului rece”. Politicul nu poate fi gândit ca un moment înghețat. În probleme precum relațiile Nord-Sud în condițiile globalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
spre război în aceeași măsură ca și non-democrațiile, fără a fi mai pacifiste decât alte state, în ciuda „handicapului” instituțional pe care îl au în politica externă (Ray, 1995). Așa-numitul pacifism, medierea și soluționarea pașnică a conflictului nu ar reprezenta apanajul exclusiv al statelor democratice: ele sunt mijloace diplomatice universale de care toate statele se pot servi, dincolo de natura internă a regimului, în măsura în care corespund interesului național. De asemenea, dincolo de caracteristici interne, se pot identifica o multitudine de factori structurali alternativi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
împărtășite global. Dacă dimensiunea economică este cea mai vizibilă, dimensiunea culturală este cea mai controversată. Nu de puține ori, în spațiile academic, politic, și chiar popular, revigorarea în lume a identităților și recrudescența separatismelor etno-culturale după 1989 au fost considerate apanajul tendinței de localizare ca reacție opusă la globalizare, fapt care pune serios sub semnul întrebării posibilitatea emergenței unei „conștiințe globale”. Ca vector al celorlalte dimensiuni, cea tehnologică semnifică expansiunea globală și uniformizarea la vârf a tehnologiilor informațiilor, comunicațiilor și de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nucleare ale celor două puteri. Vezi, de pildă, teza potrivit căreia expunerea la „contact” cu alte culturi, la „diferență”, ca urmare a mobilității sociale asociate globalizării, potențează conștiența distinctivității de sine a grupurilor etno-culturale, determinând astfel mișcări identitare separatiste ca apanaj al localizării. Pentru acest capitol, în afară de lucrările deja menționate, vezi, de exemplu, și Bauman (2005), Bretherton și Ponton (1996), Clark (1997), Harvey (1990), Hirst și Graham (2000), Huntington (1998), Kalb et al. (2000), Ohmae (1995). Distincția secole „lungi” și „scurte
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
avea ca scop estimarea, pe de o parte, a impactului bioritmurilor asupra fiziologiei umane și, În paralel, asupra proceselor patologice și implicit fiziopatologice, iar pe de altă parte, de a recomanda eventuale scheme de cronoterapie, inclusiv fototerapie, Într-un fel apanajul acestui domeniu. 3.1.3.3 Incertitudini Există, din punctul nostru de vedere, câteva Întrebări la care nu am găsit un răspuns elocvent: 1. Care ar fi mecanismele durerii cronice ciclice ? 2. Există o activitate ciclică a receptorilor? Cine o
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
dalta. Iată de ce André Lhote afirma că „pictorii sunt foarte vorbăreți”, consacrând trecerea „de la paletă la masa de scris”. Și se justifica astfel: . Subtil, Lhote adăuga: . Așadar, cuvântul ar fi însoțitorul obligatoriu al imaginii, explicația oferită de limbajul discursiv devenind apanajul/privilegiul artistului conștient de (noua lui) demnitate: după ce s-a eliberat de condiția inferioară a „artelor mecanice”, meșterul-artizan a devenit artist; acesta din urmă a renunțat apoi la condiția de slujitor al academiei, pentru a se dedica vocației: atunci pătrunde
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
statul lor era independent; Imperiul Otoman susținea însă că aceste ținuturi constituiau parte integrantă a teritoriului său. Regiunea era extrem de înapoiată atît politic, cît și economic. În ciuda existenței episcopiei de la Cetinje și a postului de guvernator, autoritatea reală rămînea practic apanajul triburilor. Loialitatea avea drept obiect conducerea locală și grupurile formate din diferite familii. Sărăcia lucie a ținutului se datora caracterului său muntos și aspru. Deoarece existau puține zone cultivabile, principala ocupație era creșterea vitelor, în primul rînd a celor mici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
anume cultură. Structura noastră socială - spune criticul - era de așa natură, încât se opunea acestui „import”. Romanul este o expresie a spiritului burghez, realist, iar noi am avut o burghezie abia către sfârșitul secolului al XIX-lea. Lectura era un apanaj al clasei boierești, mai ales al femeilor, fiind preferate cărțile franțuzești. Lipsa publicului larg, doritor să citească romane originale românești, îl împiedica pe autor să trăiască din scris, el văzându-se nevoit să exercite o profesie, ceea ce îl distrage de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
prin definiție, axiomatic, suspecți. Poate că eu sînt caraghios de naivă, dar pur și simplu nu cred că Școala Resentimentului (al carei corifeu e, între alții, Nietzsche, pe care ce-i drept, Bloom îl lasă în pace) e doar un apanaj al imposturii. Dacă ar fi polemizat, argumentele lui Bloom ar fi fost mult mai grele intelectual. Dar el preferă să tune (sau să suspine, după cum îi convine retoric) în axiome de genul "acuitate cognitivă, forța lingvistică, putere de invenție", refuzînd
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
ne uităm bine la fotografii. Nu moliciunea formelor ori naivitatea tratării mi se par cele mai caracteristice: din contră, prezența inexplicabilă, încă din ultimii ani ai secolului trecut, în opera brăncușiana a unor motive și rezolvări pe care le credeam apanajul maturității depline. Ce straniu e bunăoară să vezi că în 1899 el imagina un Sărut în același fel, daca nu la fel de stilizat că acela la care a revenit de zeci de ori între 1907 și 1945! Așa ceva nu se poate
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
doua jumătate a veacului al XV-lea. Încă din primele luni ale importantei sale domnii, Matei Corvin revine în orașul copilăriei sale, unde, la 1478, îl învestește în funcția de „căpitan suprem”, numindu-l tot- odată comite de Timiș - fost apanaj al tatălui său - pe Pavel Chinezul. În 1552, cetatea este în sfârșit cucerită de turci și, pentru 164 de ani, istoria sa intră pe un nou făgaș. Reședință a marelui Eialet (pașalîc) de Timișoara, cetatea se alătură celorlalte „sangeacuri” (subdiviziuni
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
în explicarea acestui neajuns. Dacă procesarea limbajului care are ca finalitate organizarea mesajului în structuri coerente este un proces care se desfășoară în emisfera cerebrală stîngă, căutarea și identificarea sensului, atît în receptor cît și în transmițătorul de mesaje, sînt apanajul emisferei drepte. O comparație între cele două jumătăți ale creierului uman ar dezvălui cîteva lucruri uimitoare: stînga este specializată în analiza secvențială, în interpretarea sistematică și logică a informației, în interpretarea și producerea informației simbolice de tip lingvistic și matematic
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
Avem cea mai modernă frontieră, asigurată de specialiști foarte bine pregătiți și echipamente performanțe. Sperăm că la Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) din septembrie să avem o decizie favorabilă cu privire la acest dosar. Aderarea României la spațiul Schengen nu este apanajul unui partid politic, ci dreptul cetățenilor români", a declarat Rus. Potrivit unui comunicat de presă, oficialul portughez și-a manifestat sprijinul cu privire la aderarea României la spațiul Schengen, urmând a susține această decizie la Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) din
Portugalia susține aderarea României la Schengen by Teodorescu Laura () [Corola-journal/Journalistic/57853_a_59178]
-
reamintire a celei oculte), cele două discipline având același tată, pe filosoful Aristotel. Numai că una este Cenușăreasa, iar cealaltă fiica mereu prezentă la baluri și dezbateri televizate. Una figurează civilizația, progresul și se adresează rațiunii, cealaltă a fost considerată apanajul „omului primitiv” și se adresează imaginației, numită cândva, în vremea lui Paracelsus, „șefa și conducătoarea celorlalți”5. Cercetând începuturile filosofiei oculte, toate abordările istoriografice se opresc invariabil la legenda colportată de Aulus Gellius 6 despre Aristotel, cel care ar fi
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
și fără înflorituri, în stil pedestru, să prelungească descrierea realității din jur pînă la pragul povestirii fantastice. Tot decupînd, în cotidianul fără multă strălucire, ferestre luminate de ficțiune lieterară, el a transformat lumea banală într-o poveste: acesta rămîne, probabil, apanajul conștiințelor mai simple, neîncărcate de o cultură deosebită și la care povestitul a devenit treptat a doua natură.
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]