11,066 matches
-
nepriceput. Ai fi tăcut pentru o vreme. E un frig crunt, n-avem nici o grabă. Fumul urcă pe diagrama noastră de presiune; ceva tulbure și înecăcios ne ține lipiți ca într-un câmp de energie. Un nor de praf stă aplecat sub case și crește, centrul e-n mișcare. Îmi spui că-ți iese dragostea prin piele. Cred că-ți plac și lumânările aromate sau cum plesnesc ele în beznă, păstrându-și pentru un moment căldura ca atunci când ieși din casă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
instituționale specifice care va determina obținerea de beneficii din turism în cele două sate. Analiza pornește de la curiozitatea legată de surprinzătoarea notorietate pe care o cunosc cele două comunități analizate, 2 Mai și Vama Veche, în anii 2000. Demersul se apleacă asupra simptomatologiei profunde a tranziției postcomuniste din România, cu dilemele ei. Cuvinte-cheie: instituționalism, tranziție, dezvoltare locală, bunuri comune, turism 5.1. Introducere Prezentul capitol încearcă să explice evoluția transformărilor care au avut loc în sudul litoralului românesc, în cadrul comunei Limanu
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
momentul în care și instituțiile respective și-au arătat cu claritate slăbiciunile. Dar dacă lucrurile stau astfel, înseamnă că aranjamentele instituționale din satele devălmașe diferă în mod radical de acelea pe care Ostrom le-a studiat; căci Ostrom s-a aplecat asupra acelor instituții care au reușit să facă față situațiilor în care resursele deveneau limitate sau chiar apărea o puternică penurie. Altfel spus, nu avem în vedere doar situațiile în care pășunea lui Hardin era încă imensă, iar animalele care
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
oferi mecanisme instituționale maleabile, complexe . Iar problema se complică, de bună seamă, atunci când referința nu mai este statul arhaic, ci cel evoluat, în care diferențierea socială este puternic prezentă. Abundență și raritate Așa cum am văzut, cadrul ostromian de analiză se apleacă prioritar asupra durabilității aranjamentelor instituționale în care predomină raritatea și are capacitatea de a o explica, iar actorii sunt în relații de concurență între ei pentru a accesa resursele. Or, cea de-a doua verigă slabă a cadrului instituțional devălmaș
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
floare o găsesc pe Crăiasa Vară. Ea se juca pe câmpul de catifea cu fluturii și cu albinele. Am lăsat-o să-și continue jocul și cuprinsă de vârtejul amețitor am plecat spre înțeleapta Toamnă. Plină de rodul greu își apleca fruntea gânditoare spre pământul plin de culoare. Peste tot miroase a fructe coapte și a pâine caldă. Dar popasul meu nu a fost prea lung. M-am trezit într-o lume minunată. Totul este fermecător. Boabe de mărgăritar îmi mângâie
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mare bucurie și cu drag primi fetița cadoul bunicilor și le promise că va avea mare grijă de cadoul „urecheat". O PISICĂ REA Era o zi caldă de vară. Frumoasa prințesă Vara încălzea tot ce vedeai cu ochii. Soarele își apleca fața gânditoare spre lumea necunoscută. Ar fi vrut să vadă ce fac oamenii dar îi era frică să nu îi ardă... Florile se înălțau iar frații lor copacii erau fermecați de cântecele păsărilor care veniseră iarăși la ei. Într-un
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Soarele se reflecta în apa gălbuie din jgheab și în mușchiul verzui care crescuse pe pereții acestuia. M-am apropiat și eu de fântână. Părea o fântână ca oricare alta, deși la început îmi lăsase o impresie neobișnuită... M-am aplecat peste marginea ei, privind înspre capătul umbros, unde clipocea apa întunecată, abia ghicindu-se din răcoarea pereților. Ghidușa a venit lângă mine și s-a aplecat și ea peste margine, privind în jos. Se pare că are apă, am constatat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fântână ca oricare alta, deși la început îmi lăsase o impresie neobișnuită... M-am aplecat peste marginea ei, privind înspre capătul umbros, unde clipocea apa întunecată, abia ghicindu-se din răcoarea pereților. Ghidușa a venit lângă mine și s-a aplecat și ea peste margine, privind în jos. Se pare că are apă, am constatat eu. Păi are, cum să n-aibă. Eu am mai fost aici, mi-a spus Ghidușa sigură pe ceea ce știa. Așa cum priveam în fântână, mi s-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
scântei aurii. Apoi a trecut pe lângă Portocala și a continuat să alerge, îndepărtându-se într-un nor de praf și dispărând în lungul drumului, la fel cum venise. Ia uite ce-a lăsat aici! a observat Portocala și s-a aplecat să ridice un solz auriu dintre scânteile care săriseră din coamă și rămăseseră pe pământul uscat al cărării... E al meu, eu lam găsit! s-a bucurat ea triumfătoare și a ținut solzul în soare câteva clipe, apoi s-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Cercul se rotește într-o direcție și-l provoacă cu gesturi ușoare. „Baba Oarba” aleargă să-l prindă pe cel ce a atins-o. Cercul nu se poate deplasa din limitele lui, iar ca să nu fie prinși, jucătorii se pot apleca la pământ. Cel prins devine „Baba Oarba”. Pentru variație, jucătorii din cerc sunt numerotați. „Baba Oarba” strigă doi membri care încearcă să-și schimbe locurile între ei, ferindu-se de a fi prinși. Când au ajuns la locuri, toți jucătorii
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
59.Ciugulitul Jucătorul se așază în genunchi pe dușumea cu mâinile la spate. În față, la lungimea antebrațului și palmei întinse se plasează o cutie de chibrituri: prin aplecare în față, cutia trebuie ridicată cu gura. 60. Cine se poate apleca Se pune pe dușumea, lipită de perete, o cutie de chibrituri. Jucătorul, cu picioarele depărtate, stă deasupra cutiei având spatele și călcâiele lipite de perete. El trebuie să încerce să ridice cu mâna cutia cu chibrituri aplecându-se înainte fără
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Cine se poate apleca Se pune pe dușumea, lipită de perete, o cutie de chibrituri. Jucătorul, cu picioarele depărtate, stă deasupra cutiei având spatele și călcâiele lipite de perete. El trebuie să încerce să ridice cu mâna cutia cu chibrituri aplecându-se înainte fără a dezlipi călcâiele de perete. CLASA a II-a 1.Goana după loc Jucătorii stau așezați în cerc, fiecare avându-și locul marcat printr-un cerc mic. În mijlocul cercului mare stă un jucător fără loc. La un
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
în genunchi suferința... * Dincolo de singurătățile exprimabile, singurătatea neputinței, mută, în care paralizezi, ești aidoma unui obiect căzut din buzunar, pierdut, și pe care nu îl mai caută ni meni. Așa mă simțeam aseară, gândindu-mă la Dumnezeu, gata-gata să mă aplec prea mult peste balustrada balconului de la etajul 12. * Plimbându-te printre oameni ca printr-o grădină zoologică a gândirii, marionetă a unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Învățămintele dintr-o carte nu plutesc pe deasupra textului și nici nu se află printre rândurile acestuia. Ele, ideile folositoare, trebuie căutate și alese precum firicelele de metal prețios aflate în nisipurile râurilor ce străbat munții auriferi. Descoperire Numai cine se apleacă cu răbdare și interes asupra conținutului unei cărți îi poate descoperi înțelesurile și foloasele. Înțelepciune Înțelepciunea nu crește ca buruienele pe oriunde și nici nu se vinde la piață. Înțelept Înțeleptul întâi gândește și numai după aceea vorbește. Priviri De
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
eroului unei tragedii. Aforismul gânditorului V. Fetescu consecvent cu el însuși și disponibil logicii triplei relații a autorității (autor, subiect, obiect-domeniu al autorității) cultivă complementaritatea, fără a friza compromisul politicianist „mistificator”, conjuncturismul, oportunismul fără de identitate. Aforismul asupra căruia tocmai te apleci, citindu-l, devine într-un fel dominanta strategiei de edificare, dar neexcluzându-le pe celelalte aforisme. Altminteri un aforism (redimensionat ca piesă de teatru) este suficient pentru o carte, dar nu și pentru un om. „Opera științifică sau artistică poartă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ambelor biblii descinde dintr-o istorie concretă a cărei matcă temporală ne este celor mai mulți dintre noi străină. După un stagiu de studiu în Elveția, la Universitatea Miséricorde din Fribourg, sub îndrumarea profesorului Adrian Schenker, doctorul în teologie Mihai Vladimirescu se apleacă tocmai asupra istoriei Bibliei ebraice. Rezultatul este un tom erudit a cărui rezonanță în mintea cititorului poate fi rezumată printr-un triptic tematic. Cu alte cuvinte, istoria propriu-zisă a Bibliei înseamnă 1) impunerea unei variante canonice 2) transmiterea cu acuratețe
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
corn al abundenței lirice. Acum își dă seama că această luxurianță poetică era nu un dar al hazardului, ci rezultatul muncii anonime și generoase a unor oameni ca Emil Buruiană. Datorită lui Emil Buruiană, versuri asupra cărora nu se mai apleacă de multă vreme nimeni (din apatie, din lipsă de timp, din preferința pentru un mod vulgar de petrecere a timpului liber) sunt restituite oamenilor de azi. Dintre sutele de poeme salvate, în acest fel, de la uitare, Cronicarul are pe un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
friptă pentru noi de Terence, când pe ușă intră un individ, trece pe lângă noi cu pași mari, fără să salute pe nimeni, și dispare în bucătăria întunecată unde se face o tăcere totală. Individul era înalt, tavanul jos - stătea pesemne aplecat în întuneric, perfect nemișcat. Terence nu se oprea din lectura în care era cufundat. Mă simțeam stingherit. - Cine e tipul? - De unde naiba să știu? Nici măcar n-a spus bună seara, a răspuns Terence cu un strop de iritare. Părea mai
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
mă trăgea înainte cu o liniște care-mi dădea încredere. (...) - Poftim, e pentru tine. Avea capul aplecat. I-am urmărit privirea. Acolo, în locul în care se îngrămădea de obicei încălțămintea, lucea o cutie de scule vopsită roșu aprins. S-a aplecat s-o ridice. După ce a pus-o între noi, a deschis-o. Ea se desfăcu dezvăluind trei nivele de fiecare parte, toate pline cu ciocănașe, șurubelnițe sau alte obiecte enigmatice. - Pentru mine? S-a întâmplat ceva ciudat: m-a apucat
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
obiect. Artistul plastic a îmbrăcat, într-un fel, haina actorului, dar a unuia care își joacă propriul său scenariu, își reproduce propriile idei și refuză proiectului său orice finalitate. El renunță la materialele sale consacrate, renunță la suporturile cunoscute, se apleacă spre realitatea imediată și intră voluntar în malaxorul ei. Orice obiect îi poate fi util, orice material poate fi recuperat, folosit provizoriu și apoi abandonat. Fără pînză, șevalet, piatră, penel sau daltă, el oferă un spectacol fără consecințe și folosește
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
un deosebit simț al timpului muzical, ferm în articularea acumulărilor și desinențelor, în instaurarea punctelor culminante și, nu mai puțin, stăpân pe resursele fiecărui instrument în parte. Kathleen Ginther s-a dovedit a fi o compozitoare a vitraliului sonor, mereu aplecată asupra detaliului pe care îl polisează îndelung, cu acribie și îndemânare. Chansons D'Apollinaire este un ciclu de lieduri în care Calligramele poetului francez s-au pliat ca o mănușă pe sensibilitatea compozitoarei americane. River of Dreams reiterează principiul formal
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
Constantin Țoiu Când își isprăvesc munca, locuitorii orașului vin la Mureș. Fără el, s-ar sufoca. Poate însăși realitatea metalului, - lucrul asupra căruia ei stau aplecați zi de zi, - îi face să se îndrepte spre marginea râului frate cu Oltul, mai grav, mai pus pe gânduri, parcă... în cartea balenei albe, Moby Dick, Herman Melville cânta cărările ce duc spre vraja apei, elementul primordial al lumii
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
încât, de departe, omul și unealta par că susțin o convorbire... Deodată, firul aruncat în Mureș și bățul înfipt în pământ se scutură și vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă. Guta întinsă la maximum zbârnâie, bățul se apleacă încoace și-ncoa, se-ndoaie, apa se agită ca niște perdele smulse frenetic în lături, lăsând să se vadă, când spinarea, când burta albicioasă a prăzii, și trece uneori un sfert de oră, trece aproape un ceas, lupta continuă, lumea
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
ne-ar putea face fericiți - lumea nu se termină, în fond, cu nimic din cele pe care le pierdem - simțul nostru pentru nefericire funcționează, totuși, fără cusur: Inima e o vîrtelniță care toarce lîna roșie a sîngelui. O femeie se apleacă peste această vîrtelniță, o femeie se apleacă peste această inimă și privirile ei sînt războaiele pe care se țes covoare și brocarte. E în mine această inimă sau călătorește ca o lampă pe care o vezi trecînd noaptea, dintr-o
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
se termină, în fond, cu nimic din cele pe care le pierdem - simțul nostru pentru nefericire funcționează, totuși, fără cusur: Inima e o vîrtelniță care toarce lîna roșie a sîngelui. O femeie se apleacă peste această vîrtelniță, o femeie se apleacă peste această inimă și privirile ei sînt războaiele pe care se țes covoare și brocarte. E în mine această inimă sau călătorește ca o lampă pe care o vezi trecînd noaptea, dintr-o cameră în altă cameră, pe fațada unei
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]