1,281 matches
-
a o răsturna. "Îndeosebi religia de masă, observa Max Weber, depinde adesea și în mod direct de procedee artistice, pentru a atinge puterea dorită a efectelor sale întrucît ea este înclinată spre a face concesiuni maselor, iar acestea au pretutindeni aplecare spre magie și idolatrie"522. Cu mult timp înainte, cavalerul de Jancourt făcuse aceeași observație: "În toate timpurile, cei care au domnit asupra popoarelor au știut să se slujească de picturi și de statui, pentru a le trezi mai puternic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
legilor existente și a raporturile ce le leagă cu celelalte legiuiri în vigoare; trebuie cunoștința legilor străine relative la același obiect; cunoștința doctrinei și a jurisprudenței asupra materiei; trebuie adunarea și conexarea tuturor acestor materiale, trebuie timp, studiu, și o aplecare continuă și constantă asupra obiectului ce este de reglementat și mai presus de toate trebuie bine cunoscute și studiate trebuințele reale ale societății 31. 2. Trăsăturile definitorii ale codificării. Trecând la definițiile date codificării în literatura de specialitate, începem prin
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
după Aristotel - din două surse principale: imitația și cunoașterea. Pe de o parte - cum aflăm încă din primele pagini ale Poeticii -, „plăcerea pe care o dau imitațiile e (...) resimțită de toți”83, pe de alta, ea nu este străină de aplecarea către (re)cunoaștere, specifică omului. Imposibil de separat de mimesis, recunoașterea, anagnorisis-ul (?íáăíțñéóéò) aristotelic reprezintă un concept fundamental în tentativele mai noi de regândire a raporturilor dintre literatură și lume. Nu numai că insistența asupra sa introduce în scenă memoria
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de meditație”: „BRUN, PENTRU CĂ BRUNUL ESTE ÎNTRE VERDE ȘI NEGRU PE DRUMUL CARBONIZĂRII”. Putem decripta în acest elogiu indirect al procesualității, al stărilor intermediare (care comportă încă „O FAPTĂ EPICĂ, ADICĂ EROAREA, PASUL GREȘIT ȘI TOATE NEÎNȚELEGERILE POSIBILE”) nu numai aplecarea către deconstruirea opozițiilor ireconciliabile, ci și nostalgia totalității, concepută ca o fuziune, deopotrivă ontologică și practică, a contrariilor. Din această perspectivă, fiecare poem al lui Ponge poate fi socotit un fel de punere în abis a „metodei sale de creație
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care se stabilește între cuvinte și lucruri. Că, în ultimă instanță, această poezie vorbește și despre posibilitatea și imposibilitatea reprezentării este îndeajuns de evident, dar nu se poate contesta nici faptul că o face într-un limbaj direct, transparent, substituind aplecarea către obscuritate cu argumentele rațiunii și ale bunului-simț. De aceea nu este cu totul inadecvată afirmația conform căreia poezia lui Francis Ponge întrunește caracteristicile „fabulei”264 (aici fabula este pură descriere, nu povestire), nu numai prin morala implicită sau explicită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
neliniștii subterane ce emană din poemele lui Ponge. 3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”tc "3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”" În poezia anglo-saxonă din secolul XX (și mai cu seamă în cea americană), aplecarea către formele narative, ample și aglutinante, mai adecvate în aparență spațiului prozei, către limbajul colocvial și direct, laolaltă cu inapetența pentru metafore, simboluri sau mărci prozodice, pare să reprezinte mai degrabă regula decât excepția. De aceea, selectarea câtorva repere ale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ale acestei apetențe pentru „ficțiuni” teoretice. Așa cum se întâmplă de fapt de la Romantism încoace - să ne amintim doar remarca lui Walter Benjamin, conform căreia, pentru scriitorii romantici, „conștiința poeziei devine ea însăși poezie”281 -, întâlnim și în cazul lui Deidier aplecarea către conceptualizarea propriilor demersuri. Iată de pildă ce notează autorul în legătură cu problematicul raport proză/poezie: Secolul XX oferă exemple de contaminare reciprocă între genuri (...) ceea ce reprezintă un simptom al preschimbării canoanelor comunicării. Metrica ne ajută întrucâtva să delimităm poezia de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se încumetă să condenseze și să transmită experiența anonimă și lipsită de măreție a cotidianului, recurgând sistematic - implicit sau explicit - la o logică a utilizării, reciclării și asimilării tactice a altor texte și a altor toposuri. Putem constata astfel cum aplecarea către înregistrarea cât mai exactă a detaliilor concrete coexistă în mod paradoxal la Pier Vittorio Tondelli cu interesul pentru ceea ce este deja codificat; semnele și lucrurile tind parcă să alunece unele într-altele, ordonate după un principiu pe care l-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tu spuneai poate, și el zicea cât de cât. Și-apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine ori pâine sau așa ceva”. În asemenea versuri, ca aproape pretutindeni la Geo Dumitrescu, ghicim o învederată aplecare către tot ceea ce poate fi etichetat drept antipoetic sau prozaic, un instinct sigur al (auto)ironiei, o voință obstinată de a introduce un pic de „realitate” în semnele/convențiile deja prea tocite, dar întrevedem deopotrivă și credința, abil disimulată, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
înregistrată decât ca o uriașă victorie. Se epuiza astfel o substanță care nu apucase să se manifeste complet și se reînnoda legătura cu tradiția poeziei românești, atât de brusc întreruptă. Această resurecție a esteticului a adus cu sine o vădită aplecare către rostirea oraculară, un cult al purității genurilor și, mai cu seamă, preocuparea pentru limbaj, valorificat cel mai adesea în latura sa ermetică și conceptualizantă. În lirica șaizecistă, pe lângă „păsările”, „caii” (de preferință albi), „copacii”, „îngerii”, „pietrele” aglomerate în rețeaua
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
te-au și îndrăgit. vino, și ai să scânteiezi toată noaptea, deasupra regatului de linoleum crăiasă a gândacilor de bucătărie. (Poema chiuvetei) Este evidentă aici, pe lângă verva parodică (avem de-a face cu o trimitere explicită la Luceafărul eminescian), aceeași aplecare către personificarea obiectelor mărunte (chiuveta, gaura de la perdea, vasele cu resturi de conservă de pește etc.). Avem de-a face în plus cu o incontestabilă aplecare către răsturnarea carnavalescă a oricăror raporturi logice între cuvinte și lucruri, între lucruri și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
verva parodică (avem de-a face cu o trimitere explicită la Luceafărul eminescian), aceeași aplecare către personificarea obiectelor mărunte (chiuveta, gaura de la perdea, vasele cu resturi de conservă de pește etc.). Avem de-a face în plus cu o incontestabilă aplecare către răsturnarea carnavalescă a oricăror raporturi logice între cuvinte și lucruri, între lucruri și lucruri ș.a.m.d., textul derulându-se în cel mai autentic spirit al „iluzoriului” postmodern. Cititorul lui Mircea Cărtărescu este transportat într-o lume fantastică, delectat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
gândirii binare, convertind dihotomiile rigide în generoase rețele rizomatice unde termeni ca real, imaginar, posibil, virtual se pot - la rigoare - substitui unul altuia. Guvernată de logica intervalului, a spațiului liminar, poezia metatranzitivă manifestă - pe lângă preocuparea învederată pentru real - o evidentă aplecare către evidențierea dimensiunii metacomunicative a discursului. Apelând la procedee considerate mult timp drept apanajul exclusiv al prozei ficționale (narațiune, descriere, portret etc.), ea devine adeseori - chiar dacă nu întotdeauna la modul explicit - și teorie a poeziei, reușind în ultimă instanță să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
iar ochii jos” — ceea ce hanima nu Întîrzie să facă: „Iar hanima se uimește, Drăgălaș ea roșește, Ca un trandafir născînd Și-ochii dulci ea pleacă blînd...” Scenariul este acum complet. LÎngă roșirea feței și apariția luminii, În protocol intră și aplecarea ochilor. Nu e deloc simplă, cum ne-am aștepta, figura inocenței. Roland Barthes introducea inocența, ca figură a erosului, În categoria „atopos”-urilor: inocența este incalificabilă, inclasabilă, ea rezistă În fața tentativei de a o descrie... La Bolintineanu, inocența este, dimpotrivă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ieri, când l-am vizitat în chilia cu lemne și lighean cu apă pe sobă; avea pe cap o băscuță care-i dădea un aer de papă bonom. Nu este iezuit, cum sânt înclinați mulți să creadă, judecîndu-l după micile aplecări cu care te întîmpină și după tonul molcom-dulceag. Este un naiv eficace. Ne despărțim, proiectând o plimbare de-o oră înainte de prânz. Ne întîlnim deci la ora 1230. Îi place să-mi prezinte împrejurimile. Îmi arată un drum care trimite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
planul expresiei, aforisticul. Mă gândesc aici și la o sensibilitate specială pe care artistul o probează în fața viitorului, detectabilă în orice mișcare de avangardă, la avangarda rusă de pildă, la un Tatlin, Gabo, Pevsner sau Malevici; 3. în sfârșit, globalismul, aplecarea către ansambluri, raporturi, așezări laolaltă. Propensiunea către monumental, către "privitul în mare", către viziunea generoasă. Dincolo de aceste trei caracteristici, gândirea artistică pune în mod unic problema raportării la materie. Artiștii îmi apar a fi cei mai competenți gânditori ai materiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca individual investit de puterea generalului. Părăsesc deci cerurile (generalul), pentru a le vedea oglindite în apele noastre. Dacă ajung să triumfe, naturile muzicale vor reabilita pe cale artistică generalul, angelicul, și nu individualul de tip omenesc. Plastica în schimb, cu aplecarea ei către individual, poate contracara, și o face constant, obsesia de a căuta legi, de a urmări doar realități de ordin general. De altminteri, cei mari rămân în slujba individualului, chiar și atunci când caută legi. Ce voia până la urmă Aristotel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe aceeași pagină, mai întîi semnătura Regelui în partea stângă a paginii ― "Mihai" ―, apoi simetric, în dreapta, semnătura reginei ― "Ana" ―, sub cele două semnează principesa și, sub semnătura ei, în josul paginii, vine semnătura principelui. Perindarea aceasta este însoțită de obicei de aplecări discrete peste masă, pentru că mai fiecare are ceva de spus augustelor personaje. Am observat, în toate împrejurările asemănătoare în care m-am aflat cu familia regală, apariția fatală a două tipuri de figuri: nebunii și nostalgicii. Primii nu pot fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dimineața și Adevărul, Adevărul literar și artistic, Cuvântul liber, Timpul, Viața Românească. În Revista Fundațiilor Regale existau colaboratori de stânga, așa cum existau și în Vremea. Pe de altă parte, dacă se lasă senzația că "asta era interbelicul la noi", adică aplecare spre dreapta extremă, este și pentru că Eliade și Cioran, și chiar și Noica, au primit mai târziu o consacrare internațională, lăsând impresia cu totul falsă că epoca era dominată de Nae Ionescu și de elevii lui. Or, adevărul este că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e să fie națională, sunt ale limbei, căci de nu va fi așa, e prea lesne ca un om să vorbească nemțește, d. es., cu material de vorbă unguresc. Afară de aceea, civilizațiunea unui popor constă cu deosebire în dezvoltarea acelor aplecări umane în genere cari sunt neapărate tuturor oamenilor, fie aceștia mari ori mici, săraci ori bogați, acele principie cari trebuie să constituie fundamentul, directiva a toată viața și a toată activitatea omenească. Cu cât aceste cunoștințe și principie cari să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
De aceea nici virtutea femeiască nu are un rol mai însemnat în piesă decât "datoria naciunală " a d-lui Tercilian, care-n fond consistă în desfacere de scrisori și sustragere de gropuri. Partea bună a lui Gogol e că relele aplecări, spre a nu le numi altfel, sunt arătate în deplina lor înjosire, fără farmecul frazei, care să le facă picante. Cucoana subprefectului e deci un tip de femeie cum din nenorocire se vor fi găsind multe, iar interpretarea lui de către
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Aceste condiții nefavorabile dezvoltării vreunui om nu sunt decât rezultatul unei neglijențe parentale evidente, care întunecă viitorul copilului. Astfel, în loc să meargă la școală ca să învețe și să fie un bun exemplu, copilul se distinge prin mediocritatea muncii, agresivitatea de nezdruncinat, aplecarea spre câștigul facil etc.; tot ce-l îndepărtează de virtuțile cardinale ale educației. Prin contact, are o influență negativă asupra colegilor și întreține împreună cu aceștia un climat favorabil violenței în școală. Astfel, abandonul părinților zguduie serios școala și restul societății
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dibaci decât cea mai adâncă foamete. Sângele e tot așa de înțelept ca și foamea, care a fost odată deja măcelărită. Câteodată mă gândesc, de câte ori nu a trebuit să mă adăpostesc ca o mortăciune de ultimul strigăt al durerii. Și aplecarea spre sânge e ca un semn descătușat al acestuia. Câteodată sunt eu însămi o vreme în sfârșit și definitiv însingurată, vreme de o virgulă într-o răsuflare. TATĂL LUI MARIEDL: Dar... Mama... organul unirii omenești prin locul scurgerilor umane... scumpa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a fost sentimentul inutilității, cu toate că acasă eram așteptat cu dragoste și cu nerăbdare de către soția mea, obișnuită deja cu noul statut, fiind pensionată cu patru ani înainte. Împreună, am început să ne continuăm treburile gospodărești cu mai multă aplecare. În anul 1995 sufeream un al doilea șoc, pierderea soției. Îmbolnăvindu-se de o boală incurabilă, pe data de 16 ianuarie 1996, a trecut în lumea umbrelor. Încă de atunci cei mai dragi: copiii cu nepoții, rudele și prietenii au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cană Înainte de mese. Infuzie de măghiran, o linguriță la cană. Se beau 2 căni pe zi, Înainte de mese. Consum de semințe de muștar, o linguriță pe zi, cu puțină apă. Consum de rădăcini de hrean, ras prin răzătoare. GREȚURI, VĂRSĂTURI (aplecare, vomă) Nu este o boală, ci un simptom al unor afecțiuni (infecții alimentare, boli infecțioase, ulcer), un act reflex care Însoțeste anumite faze ale gravidității, o manifestare a emoțiilor puternice, intoleranță la altitudine ("răul de Înălțime"), la unele feluri de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]