904 matches
-
mea lucra fără greș. Dacă poți spune că memoria lucrează. Memoria există și atât. Era de fapt memoria bunicului. A lui și a mea. Nu trebuia decât să notez liniile, una după alta. Totul se așeza la locul lui: fața aplecată a Creatorului, mantia fluturândă barba lungă, cârlionțată, cețurile care urcau dinspre pământ și lumina cea nou creată. Cum am spus: rând pe rând, fiecare linie subțire și simplă. Planul era ca această carte despre Doré, pe care eu dată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Și-mi spală hainele. Asta face întotdeauna. Nimic care să ceară gândire profundă și teoretică. Prin urmare, parlamentara mea stătea cu spatele sprijinit de perete. Eu mai aveam încă în mână tocul cu tuș. își ținea capul greu, un pic aplecat, și ochii ațintiți în linoleumul uzat. Poate nu voia să mă privească. Am putea citi ceva, am spus eu. Orice. Nu. Nu vom mai citi nimic. Așadar, era nevoită să mă părăsească. Sau hotărâse de bună voie să mă părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de valori se clătina din temelii: omul care fusese bogat ajunsese acum aproape la fel ca ei, pe când Janvier își pierduse deja capul în noaptea și ceața bogăției. Porunci scurt: Vino încoace! Stai jos! Iar Chavel se supuse, pășind puțin aplecat, apăsat de rușinea victoriei obținute. Și acum, zise Janvier, ai să-mi faci documentul așa cum trebuie, doar ești avocat. Despre câți bani este vorba? Trei sute de mii de franci. Nu știu să spun cu exactitate. Și acolo, la St Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe cât crezuse la început. Cel care închisese galeria făcuse o treabă bună. Reuși totuși, după eforturi destul de mari, să îndepărteze bolovanii și să elibereze linia de vagoneți. În sfârșit în fața sa se deschidea o gaură întunecată prin care abia încăpea aplecat. Știa că are încă de muncit dar nu se mai putea abține. Își aprinse lămpașul de pe cap și se strecură înăuntru. Intrase într-un culoar larg și întunecat, cu pereții brăzdați de muchii ascuțite ce încă mai păstrau urmele uneltelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se strecura printre tufișuri. Ascultă cu atenție, dar fără nici un rezultat, i se păruse, nu era decât vântul. Porni mai departe, grăbind pașii. Strânse lanterna în mână și redeveni atent la drum. Ținea capul strâns între umeri și mergea ușor aplecat, încercând să se ferească cât de cât de ploaie. Dincolo de întunericul copacilor trosni o creangă uscată. Aproape încremeni de spaimă. Brusc, își aminti de poveștile care circulau printre șoferii de la garaj. Se spunea că prin părțile lor apăruseră urși. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lacul se pierdea undeva în dreapta. Primele case din marginea Băii de Sus se înălțau imediat în fața lor. Continuară să alerge până ce intrară bine în oraș. Se opriră apoi să-și tragă sufletul. Sprijinit cu brațele de coapse, Cristi stătea ușor aplecat și privea înapoi, gâfâind. Nici urmă de negura deasă prin care trecuseră mai devreme, aerul era curat, cerul senin iar luna arunca raze blânde de lumină deasupra lor. Ce-a fost asta? întrebă Cristian cu o voce pe care nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nicăieri în casă, plecaseră după mine pe străzile din jur. Din observatorul meu abia puteam să-l zăresc, cu mersul lui crăcit, perspectiva dându-mi la fiecare pas iluzia că se culcase ori căzuse pe asfalt. Aici, biblioteca cu cărțile aplecate amenințător una spre alta e atât de mare, încât, din pat, am impresia că toată casa e înclinată (probabil o avea dreptate Vasile, vecinul de la demisol, care m-a sunat aseară la zece... să-mi spună că tot blocul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
timpul că a blocat traficul punând mese și scaune de-a curmezișul străzii principale, dar asta-i îngăduit în oraș de când au venit americanii), astăzi deja sunt în București. Mama e tot unde-am lăsat-o, în fotoliu cu trupul aplecat mult spre televizorul care difuzează telenovele și reluări, până când din pupilele ei micșorate chiar am impresia că or să erupă actorii latino. Să știi, dragă, că soacra lui Cami are vreo șapte telenovele pe care le urmărește, eu nici măcar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am găsit-o la taraba ei dând foc la frunze într-un tomberon. Cu cizmele desfăcute și o broboadă peste părul care credeam că nu suportă nici un acoperământ, cu buzele vopsite corai și fața îmbujorată de focul peste care sta aplecată - nu mai știu cum depășisem totuși criza erotică, probabil întâlnirea cu ea era prea legată de bolirea lungă a tatei. Probabil ne și schimbăm deprinderile odată cu iarna. În camera pe care Zina mi-a ocupat-o câteva săptămâni, abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care m au adus aici, sunt de o prostie cu totul înfiorătoare și incorigibilă. Iar asta mă întristează și, totodată, mă învrăjbește continuu. Văd în ei niște spirite atât de primare și cu totul fără valoare, atât de mărunte și aplecate numai către fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu știu altceva să facă, decât să ia parte la distracții ieftine și de prost gust, apoi să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și clasicul cioc negru. El a făcut o mutare pe tablă și a ridicat mâna, într-un gest de o eleganță obraznică, spre adversar, având aerul că-l întreabă: "Mai ai curaj să continui?" Celălalt jucător nu-l vede, stă aplecat, cu bărbia sprijinită în palma dreaptă. Caută o soluție. Și nu se știe dacă nu va fi una providențială... ...cum s-a întîmplat să fie, de pildă, pentru Machiavelli, îndepărtarea din funcția de secretar al Consiliului florentin, când a revenit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cuminte strânsoarea. Apoi se depărtă de ea. Ea rămase puțin descumpănită, apoi își recăpătă surâsul vesel și tinerețea, și o porni în altă direcție, printre pomi. Din drum mai întoarse capul după bărbatul care se depărta alene, neatent, și mai aplecat ca de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum glumea cuel, cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în plină veselie, nu mă uitase. După ce am lăsat-o acasă, Niki mi-a zis: S-a făcut frumoasă Irina! Păcat că e ocupată cu tine! Aș fi în stare să mă îndrăgostesc." Era rareori așa; de obicei o cunoșteam aplecată, primind toate ocările mele, toate teoriile mele, mulțumită și nemulțumită cu aceeași potolire. 2 octombrie. Răscolind prin geamantan, o carte poștală: "Scrie-mi repede ce ai de gând să faci și mai ales unde să-ți scriu". Acum, când de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie îngustă de apă ajungându-i, albastră, chiar până la picioare. Lucian ridică încet capacul. Zâmbi cu un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șoaptă chiar lângă ureche. Tresări întorcând brusc capul, dar nu văzu pe nimeni lângă el. Zări în schimb două colege care preferaseră să rămână în amfiteatru pe durata recreației. Ședeau departe, tocmai în rândul întâi, pe două scaune alăturate și, aplecate una spre cealaltă, discutau cu însuflețire în șoaptă. Eroul nostru se răsuci repede spre fundul sălii și constată că se afla exact în dreptul nișei boltite. Realiză imediat ce se întâmpla: bolta nișei acționa întocmai ca o antenă acustică, amplificând incredibil, prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ți se pare că am corp frumos? Trecând peste tresărirea din primul moment, Paul își aminti instantaneu de poza de grup a clasei lor la absolvire. Și-o aminti pe Geta așezată în fața grupului, în prim-plan, chiar pe pardoseală, aplecată ușor pe-un șold, cu picioarele strânse sub corp și sprijinindu-se de pardoseală cu mâna întinsă. Erau ea și încă o colegă, Luli Constantinescu, singurele din clasă purtând uniforme de atlaz negru într-o vreme când uniformele nu erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zgomote căreia îi sărise călușul. * Fat Paul se aplecase și trăgea de zăvoarele mari și negre. Și tot acum, Doris Arthur intră în Shakespeare, întrebându-se încotro să-și îndrepte zâmbetul recunoscător. Dar Fat Paul continua să-și țină capul aplecat ca un cerber, ca o gorilă... Fielding Goodney mi-a spus că Doris e „un geniu feminist“. Inițial am crezut că era vorba doar de o manieră mai nostimă de a se referi la un talent al patului, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poală: uite-o pe Vron, Vron, în patru labe, aplecată într-un unghi de trei sferturi, în ciorapi, tocuri cui, cu chiloții purpurii coborâți până la jumătatea pulpelor ciupite de vărsat „Frumos“ l-am auzit eu pe tatăl meu înghițind vorbele aplecat peste umărul meu. „Vezi, John“, spuse Vron, „dacă ai creativitatea...“. „Harul“ spuse tatăl meu, „harul creator, John, atunci cred că trebuie să - să oferi din harul tău, John. Privește“. A dat pagina. Vron era întinsă pe un covoraș alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
japoneze și ei s-au dus cu Autocarul pe la cluburile de noapte, dar eu eram atât de umflat și rămas fără grai din cauza orezului și a vinului, încât... La Zelda. Braserie și salon de dans. Înăuntru era mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când eram eu elev, aici, în America, lecțiile de caligrafie începeau cu foaia de hârtie înclinată la patruzeci și cinci de grade spre stânga, pentru a-ți forma acest scris ondulat, rostogolit. „Frankie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aspectul unei cetăți medievale. Cronicarii spun că aceste ziduri au adăpostit în vremuri de restriște mulțime de oameni ce găseau aici scăpare de iataganul cel rece și greu al cotropitorilor. Multe lacrimi, multe taine ar șopti aceste ziduri pentru inimile aplecate să le asculte. Locul are o frumusețe aparte prezentând în orice anotimp aceeași atracție, atât pentru cei ce iubesc frumosul, cât mai ales pentru credincioșii creștini care caută folos duhovnicesc. Se spune că sărbătorile sunt ca soarele care, înainte de a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cel care iniția în mysteria, așa cum s-a întâmplat cu Herodotos. Dar toate astea sunt primejdioase... Băiatul își luă însă micul codex și-l întrebă pe preot: — Te rog, repetă-mi precis numele corăbiilor sacre. Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând strălucitoarea cerneală egipteană. — Se cânta o rugăciune lungă, de alinare, care a fost picurată în mințile noastre cu mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strânse, îndulcește duritatea marmurei în jurul gurii; își înclină ușor capul, ca și cum ar asculta pe cineva care vorbește ridicându-se pe vârful picioarelor. O altă reprezentare a ei se găsește în prezent la British Museum; și aici stă cu capul ușor aplecat și are părul pieptănat cu cărare. Apoi vedem un tânăr cu părul des, ondulat, cu orbite adânci; seamănă cu imaginea lui Gajus Caesar de la Muzeul din Napoli. Se presupune că ar fi unul dintre frații săi uciși. Tot la Napoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în feluri și chipuri,încât, cu toții, am pornit o horodincă, strunită mâinile părintelui, apar, si de ale gazdei. Și, d -i sfredeluș,în inimile și-n trupurile noastre! Și, dă-i bâțâieli! Și, dă-i, când învârtite, când țupăite, când aplecate aproape pe genunchi, când... dar..., la ce să mai lungesc vorba, că, obosindu-ne oleacă, a trebuit să ne mai odihnim, cu câte un burdihănos de pahar. Asta, evident, sustras din timpul pauzei. Și scripca - iar; și artiștii - iar! Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că are probleme cu inima. Strânse dosarele de pe birou, le așeză într-un dulap, își luă geanta și, înainte de a pleca ciocăni la ușa primarului să-i spună că pleacă. Deschise ușa și îl surprinse cu capul între mâini, aplecat, pe birou. - Domnule primar, nu vă simțiți bine? îl întrebă Frusina. - Nu, Frusina, mă simt cam obosit și prins cu multe griji, probleme. - Am venit să vă mulțumesc și să vă spun că am plecat. O zi bună! - O zi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]