1,351 matches
-
craterul Vezuviului în tramvai“ este o remarcă atribuită generalului Douglas Haig în Quips from the Trenches. ZOROASTRU Cap. 50, par. 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 31 sînt suculente selectate din apocrifele grecești sibiline, editate de Hermippus și traduse de Friedrich Nietzsche, mai puțin poiana înflorită din Sibma, bogată în vițe și Eleale pînă la piscina asfaltată; soarele, vîntul și spuma orbitoare; triumful Galateei și căsătoria ei cu Grant; prăbușirea Cocqigrues; Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din sera Palatului Elysée, nu pe canapeaua din birou. ∗ Orașul Wumbjee este în South Wales, și chiar în prezent î1976) este prea mic pentru a întreține un dentist. în 1909 nici nu exista. Probabil că incidentul cu gazul ilariant este apocrif, dar, chiar dacă este adevărat, dă o întorsătură glumeață, nelalocul ei într-o declarație serioasă de principiu. Va crea un sentiment de nesiguranță cititorilor îpe care autorul pretinde că-i îndrăgește) în ce privește calitatea operei lui. ∗ Dacă zestrea culturală a lui Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poartă care se deschide către această grădină secretă a benzii desenate. Post-scriptumul adăugat acestei serii de eseuri este încercarea de a da trup ficțional acestei admirații resimțite față de geniul prozei grafice. Am imaginat, pe marginea celor două texte, un exercițiu apocrif care se inspiră din lecția borgesiană a lecturii infidele a tradiției. Cum ar arăta o nouă aventură a lui Tintin ? Și care ar fi sunetul pe care literatura l-ar putea da seriei de vise în care se afundă, hipnotizat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nisip al lui Cush. Cornul Africii seamănă cu tulburata Irlandă din care venise să se ascundă și Bradt - aici onoarea se spală cu sânge, iar semințiile sunt unite prin urile care nu trec niciodată. Excentric și infidel, inventând borgesian surate apocrife, politicos și nemilos, Corto este favoritul zeilor și al demonilor, în Africa lui Cush, ca și în tărâmurile celtice ale lui Merlin. Căutând să salveze pe noii Romeo și pe noile Juliete, amenințate de blestemul aurului, Corto este vizitat de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu mai poate fi citită în cheie rațională, ca semn al îmbol năvirii unui destoinic ofițer în armata colonială. Robinson a ieșit, odată cu intrarea în fortul bântuit, din timpul anului 1931, spre a regresa către vârsta eresurilor și a Bibliei apocrife. Ca și în Etiopicele sau în Scorpionii deșertului, tot ceea ce se încearcă a fi clădit cu ziduri și creneluri pe marea de nisip a Somaliei este sortit pierii. Abel Robinson este prizonierul autoiluzionării ucigașe ce îl împinge să-și îm
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aceeași plăcere, delicată și tandră, pe care o trăiau înaintea noastră bunicii noștri contemplând țara lor de povești. Acestei bucurii luminoase a lecturii îi sunt dedicate paginile acestui volum. Și un post-scriptum Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin și Milou Capitolul 1, cel în care se vorbește despre fericire A fost o dată ca niciodată o după-amiază de primăvară ce semăna cu toate celelalte după-amiezi de primăvară din castelul de la Moulinsart. Fiecare dintre cei care împărțeau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
zâne. Tintin se va opri, spre a privi cerul punctat de câțiva nori. Undeva, foarte departe de ei, într-o țară în care culorile se reîntorseseră după un lungă așteptare, bucurându-i pe copii, mă pregătesc să închei această istorie apocrifă. Pe biroul meu se află fotografia unui alt câine, din altă viață. Lângă el, înscris în același instantaneu, mă aflu și eu, cel care am fost, așezat în fața casei ce se înalță încă pe strada unde am copilărit. În mormântul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Casanova Îl Întâlnește pe Saint-Germain În Belgia: el Își ia numele Surmont și transformă o monedă În aur. Willermoz fondează Souverain Chapitre des Chevaliers de l’Aigle Noire Rose-Croix. 1768 Willermoz intră În Élus Cohen a lui Pasqually. Se tipărește apocrif la Ierusalim Les plus secrets mystères des hauts grades de la maçonnerie devoilée, ou le vrai Rose-Croix: acolo se spune că loja Rozacruceenilor se află pe muntele Heredon, la șaizeci de mile de Edinburgh. Pasqually Îl Întâlnește pe Louis Claude de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o metodă intertextuală pe care semiologul o aplică tale-quale În procesul creativ, fără să se preocupe În vreun fel de originalitatea scriiturii. Prin definiție, scriitorul semiolog nu suferă de complexul acesta. Mare scormonitor de texte (mai mult sau mai puțin apocrife), romancierul face al său orice material textual ce se poate Îngloba În construcția romanescă. Aproape toate motto-urile ce aglutinează cele o sută douăzeci de subcapitole ale romanului aparțin tot atâtor lucrări esoterice: de la Corpus Hermeticum la Cabală și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Desigur, există un echivalent al revelației și În meseriile dumneavoastră. CÎnd lui Newton i-a căzut un măr În cap, l-a propulsat Într-o Încercare care avea să dureze o viață de a demonstra adevărul acelui poc. Chiar dacă este apocrifă, această poveste a făcut mulți copii isteți să stea plini de speranță sub pomi fructiferi de un fel sau altul, așteptînd căderea unui fruct. Dar nu orice fruct este mărul lui Newton. Unele sînt doar smochine necoapte sau prune scofîlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Arghezi (...) Omul scria bine și avea intuiții de critic pe care nici Simu, nici Zambaccian, nici Kalinderu, bogătași «onorabili» în ochii unui Lovinescu, nu le-au avut.” (Jurnal de epocă, Ed. Eikon, 2003, vol. II, pp. 346-347 ). Constantin Beldie (citîndu-l apocrif pe actorul Ion Iancovescu într-un „dialog mimat ca dintre un prepus al comandaturii germane și directorul ziarului Seara”): „- Dumneata, domnule Bogdan-Pitești, ai primit mulți bani de la noi, cu condiția să scoți o gazetă de mare tiraj, - și ai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unui adevăr subiectiv, însoțită, în manieră gnostică, de impresionante probe de puritate și viață ascetică individuală. Pretenția de a avea un acces privat, strict privilegiat, la „adevărata” revelație a lui Hristos (i.e. un Hristos care, ca în mărturia generală a apocrifelor sau în versiunea de mai târziu a Coranului, nu moare pe cruce și nici nu înviază din morți) este inacceptabilă pentru Biserică. Pentru a dezlega nodul aparentelor contradicții, teologia creștină avea nevoie de altoirea unui set de virtuți rare, greu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cultura suspiciunii este cu adevărat eliberatoare, iar nu mai degrabă entropică și omogenizantă? Atunci când reparația morală este centralizată etatist, mai rămâne loc pentru virtutea personală (ca orice altă virtute) a compasiunii? Nu reprezintă această evoluție a moralității seculare o degenerare apocrifă a eticii ecleziale? Suspectând în orice pretenție de adevăr rivalitățile unor constelații de putere, postmodernul nu dovedește că ar fi imun față de logica resentimentului. Pentru cei care nu mai cred într-un sens final al vieții, teodiceea recurge fie la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
manipulări spre a mi se face rău și se continuă defăimarea mea, ca josnic slujitor al lui Dumnezeu și nelegiuit conspirator în contra regulilor statutului Bisericii. Jur că nu am nicio vină, și nici vreo înțelegere secretă. Acceptase să declare drept apocrife cele două opere menționate, dar atunci când au pretins că va trebui să semneze o invectivă împotriva lui Galilei și împotriva cărții acestuia Dialogo sopro i due massini sistemi, răbdarea și toleranța lui cedară și tună cu un glas care părea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și nesiguranța balansului dintre cele două planuri. Glisările dinspre real spre oniric sunt aproape imperceptibile, atât în ordinea consemnării semnelor naturii, cât mai ales în aceea a comportamentului lui Stavrache în lupta cu himera. Divulgând prezența subtilă a unor reminescențe apocrif biblice, cele două ,,vizite’’ făcute de popa Iancu lacomului său frate evidențiază marea vocație a scriitorului de a sonda în zonele abisale ale conștiinței umane, apăsată de sentimentul vinovăției tăinuite cu disperare. Incertitudinea cu privire la moartea fratelui său îl zdruncină cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit într-un text atribuit lui Aristotel (inclus atât de Bekker în ediția aristotelică, cât și de Diels în fragmentele presocraticilor), care, deși considerat de majoritatea comentatorilor ca apocrif, provine totuși din atmosfera gândirii eline și o caracterizează. "Într-adevăr - se spune aici - fără de limite e neființa: ea nu are nici mijloc, nici început, nici sfârșit, nici vreo altă parte, și tocmai așa este nelimitarea; dar ființa nu se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putut apropia, l-am putut anexa cultural, l-am putut clinti în ființa textului lui și interpreta botezîndu-l cum am vrut, cu numele lui Lysis de pildă, aproape în răspăr cu tradiția comentatorilor care, de cele mai multe ori, consideră dialogul acesta apocrif, subordonîndu-l oricum Banchetului, în timp ce eu deduc Banchetul din Lysis. Pe Augustin mi-am permis să-l botez, preferând nu Confesiunile sau De civitate, ci De magistro. Cartea lui Isus, nu cel din Nazaret, cartea lui Isus Cristos n-am îndrăznit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Propyläen; n-ar mai fi decât 43 de volume...). Ajungem în cameră și îmi dictează lista pe care și-a notat-o (nu prea înțeleg cum) pe o cutie de chibrituri. Iat-o (deci după Plotin): Seria teologică: Noul Testament, cu apocrife + esenieni; Viața lui Apollonios din Tyana (Philostrat); gnostici; Hermes Trismegistul; Augustin (Confessiones, De Trinitate, De Civitate Dei, De Magistro); Origen; Clement; Pseudo-Dionis; secolul mare (IV) al celor trei: sf. Ioan Chrisostomul, sf. Grigore de Nisa și sf. Vasile (liturghia ortodoxă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
raport. Autorul acestui volum este "expert" în trei astfel de rapoarte: asupra Moldovei, Albaniei și Suediei. 3 Înainte de Revoluție, se credea că regele întruchipa "națiunea" iar "statul" emana din el însuși cel puțin acest lucru este rezumat (probabil în mod apocrif) în sintagma lui Ludovic al XIV-lea: "L'État, c'est moi!" (Statul sunt eu!). 4 Această idee s-a aflat și la baza conflictelor dintre monarhie, Sfântul Împărat Roman și papă, toți pretinzând dreptul de a conduce afacerile temporare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Jocul de-a vacanța e iubită de toți bărbații din jur, dar nici măcar cel pe care îl alege nu va beneficia decât de misterul ei. Ca mirajul să rămână întreg, Corina fuge la timp. În teatrul românesc se citează istoria apocrifă a unei interprete a Corinei care, în particular și în ciuda lui Sebastian, a procedat cu toți colegii de distribuție exact pe dos decât a indicat autorul. Relația lui Codrescu și a Adelei este tot un rezervor de senzualitate neconsumată. Dr.
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
avea și o bibliotecă de la care se puteau procura cărțile:”Magnetismul personal”, „Curs d e scamatorie”, „Fizionomie și frenologie”, „Cartomancia” (Tarotul), „Chiromancie‐ Grafologie”; „Ocultismul” cu hipnotismul - telepatie - fachirismul - spiritismul - magia francmasoneria - prestidigitația... * Valorificând preceptele Evangheliei după Ioan dar și legendele apocrife privitoare la Lancea centurionului roman Longinus care i‐ a împuns inima lui Iisus Hristos, aflat pe cruc ea răstignirii, Trevor Ravenscroft a scris în 1972 cartea „Lancea destinului”. 171 German de origine și adept al magiei negre Rave ns Croft
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sensibilitatea scriitorului. În plan paralel, după cum autorului nu-i ajung numai cărțile, nici cititorul nu se mai mulțumește doar cu partea „canonizată” a muncii de creație. Orizontul său de așteptare se tulbură de promisiunea unui alt fel de literatură. Literatură „apocrifă”, nerecunoscută oficial. Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o revanșă psihologică: scriitorul lucrează În direcția propriei sensibilități. Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cât mai puțin regizate 125. Opțiunea noastră ia în considerație și ideea că "oralitatea fără scriere este posibilă, scrierea fără oralitate, în absența sa totală, este imposibilă"126. Să nu uităm însă că oralitatea înseamnă individualizare, negocierea sensurilor, improvizație, interpretări apocrife. În același timp, este mai reducționistă în exprimare decât scrierea și se construiește în jurul unor formule concise, prea puțin predispuse la rafinamente reflexive ori ficționale. Se pare că nu există încă nici o culegere de interviuri special dedicată, după 1990, amintirilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acest motiv, registrul anecdotic, legendar sau chiar ludic, foarte activ în cazul posterității lui Ștefan cel Mare, conservă popularitatea unui personaj sau a unui eveniment istoric; iar absența lui foarte vizibilă în istoria școlară a regimului comunist, face loc narațiunilor apocrife. În acest ultim caz, politizarea manualelor este contracarată de proliferarea memoriilor individuale, a tradițiilor de familie, a producțiilor mediatice sau artistice: ele întrețin o pluralitate adesea conflictuală a reprezentărilor identitare. Pornind de la istoria de manual, cercetarea noastră a ajuns la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lui Philippe Lejeune, felurite variante de pact autobiografic și de funcții ale lor în Labirintul lumii: mai multe atitudini, supuse unui echilibru fragil, garantează efortul de sinceritate al autoarei, care ajunge la o poziție de identificare perfectă, manifestată ca un apocrif 21. Oricum, efectul fiecărui text asupra cititorului este un sentiment al autenticității, al deplinătății umane, iar o asemenea performanță se explică în opinia generală a interpreților prin ralierea unor calități opuse ale limbajului, devenit simultan explicativ și orb, fericit și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]