1,211 matches
-
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, 255 p. 24. „Omilii la Postul Mare”, Versiune românească îmbunătățită, pornind de la ediția tradusă și îngrijită de Episcopul Roman Melchisedec (1893), în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 19, Editura Anastasia, 1997, 181 pp. 25. „Despre feciorie. Apologia vieții monahale. Despre creșterea copiilor”, Traducere din limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, 427 pp. 26. „Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență. Despre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
blândă", contemplând-o, poetul (un senzual) roșeșete: Privește farfuriile cu borș, / Mi-e sufletul ca sfecla asta: roș". Defăimarea urmează simetric, sprijinită pe: "Dovezi pecetluite în saramure fine / Că mi-ai iubit motanul mai mult decât pe mine!" O curată apologie e de găsit într-un Cântec naiv: Când trecea fecioara lui Brumaru / Se topea de oftică mărarul / Și cădea cojit de pe crini varul (...) / Liote de îngeri scurși prin leică / O încolăceau ca pe-o suveică / Dornici să le fie teleleică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
după aceste evenimente și încheiată în 1161, evocă, de asemenea, tribulațiile traversate sub jugul almohazilor. În aceeași epocă, familia celebrului filosof Maimonide fuge din Cordoba la Fes, apoi în țara Sfântă și Egipt. În scrierile lui nu găsim totuși nicio apologie a martiriului așa cum am văzut în zona așkenază, în timpul Cruciadelor și al revoltei cazace. Martirul nu este nicăieri erijat în model de pietate. Tatăl lui Maimonide, Maimon ben Iosif, a scris el însuși o Epistolă de consolare pentru a-i
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
această țară cu ocazia invadării Libanului și a masacrelor de la Sabra și Shatila, comparând-o cu Germania nazistă, evreii invocă suferințele lor din trecut pentru a demonstra că Israelul nu poate fi decât ireproșabil. Apărarea lui în orice împrejurare și apologia misiunii și virtuților lui se impun apoi ca o constantă a discursului public evreiesc, în ciuda unor voci disonante ici și colo. În anii 1970, în timp ce evreii caută să dea un conținut iudaismului lor, Franța își înfruntă trecutul vichyst și colaborarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
veacurilor. Cel de-al doilea mare factor istoric care merită a fi subliniat nu e altul decât crearea și dezvoltarea ideologiei economice proprii timpurilor moderne individualiste. Într-adevăr, aceasta a substituit condamnării morale a „viciilor private” (invidia, lăcomia, vanitatea etc.) apologia lor ca instrument al sporirii bogățiilor materiale și a ordinii publice 19. Competițiile stârnite de invidie erau, în mod tradițional, considerate un pericol sau o amenințare mortală; ele sunt acum apreciate ca factori de progres care le permit oamenilor să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
win-win), bazate pe asigurarea unor intervale admisibile de eficiență, calculată sub forma raportului efect/efort pentru toți participanții la ISD, astfel încât să se evite discrepanțe majore și contraproductive de eficiență între parteneri. Mesajul cercetării nu este unul de a face apologia sau de a incrimina rolul investițiilor străine directe în creșterea eficienței economice și dezvoltarea durabilă a României, ci unul de a promova și stimula efectele benefice ale ISD din țara noastră concomitent cu reducerea celor mai puțin favorabile sau defavorabile
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
veșmintelor impregnate de animalitate, într-un cuvânt, a tot ceea ce slujește la a capta, dirija și deriva unele forțe” - la a capta și a deriva forțele naturii, dar și la a reține dublul, psyche-ul... Artaud se lansează aici într-o apologie a „unei lumi în care în orice formă dorm forțe ascunse”, „o lume în care piatra poate prinde viață”. E lumea spre care trebuie să tindă și teatrul, dacă se vrea un teatru al adevăratelor efigii, și nu doar al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și comparați rezultatele. Reflectați apoi la avantajele și dezavantajele oferite de cele trei instrumente. În loc de concluzii. Câteva reguli pentru o evaluare reușitătc " În loc de concluzii. Câteva reguli pentru o evaluare reușită" 1. Faceți din evaluare o sărbătoare a reușitei și o apologie a progresului. 2. Apreciați, întăriți și marcați orice progres realizat de elevi. 3. Încercați să convertiți nerealizările sau eșecurile elevilor în instanțe de revenire, motivare, perfectare. 4. Delimitați și accentuați încă din etapa predării acele elemente de referință pe care
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio dezvoltare. Posteritatea a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxos. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie pro domo. Întrucât sinceritatea pledează în favoarea lui, unii interpretează apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validității acestei propoziții. Într-adevăr, nimic nu ne permite să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
morții În jurul lui 160; unii cercetători mai radicali oferă drept alternativă 70-150, făcîndu-l astfel contemporan cu Părinții subapostolici. Ultima mențiune a acestui personaj, despre care ni se spune că este bătrîn și influent, se face În jurul anului 150, În Prima apologie a lui Iustin Martirul. Întrucît comunitatea evreiască din Sinope trebuie să fi fost importantă, unii Îl consideră pe Marcion un evreu creștinat. Ereziologii din vechime Îl calomniază, punîndu-i În seamă seducerea unei tinere fete din Sinope, faptă În urma căreia se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a fi strîns la un loc dosarul exhaustiv asupra marcionismului 2. N-au fost descoperite pînă acum probe noi de importanță decisivă. Marcion era deja Înaintat În vîrstă și influent În jurul anului 150, atunci cînd Iustin Martirul Îl menționează În Apologia sa3. Marii ereziologi din a doua jumătate a secolului al II-lea și din prima jumătate a celui de-al III-lea (Irineu, Clement Alexandrinul, Ipolit al Romei, sau autorul Respingerii tuturor ereziilor, Origen din Alexandria) ne furnizează despre el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
industrială, prin care le cere concitadinilor să se solidarizeze cu protestatarii brașoveni. A doua zi, atât disidenta, cât și Horațiu Iuhas sunt arestați. Acuzele ce i se aduceau Doinei Cornea erau de „propagandă Împotriva orânduirii socialiste și instigare publică și apologia infracțiunilor”. Horațiu Iuhas a fost reținut pentru complicitate. După cum reiese dintr-un raport intern, agenții Securității au recuperat jumătate din cele 160 de manifeste pe care le-au răspândit cei doi. Deși ofițerii de la Cluj cunoșteau numărul real al biletelor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
la o corporație economică. Spre exemplu, visul extropienilor (filosofii al căror crez este creșterea extropiei, a vitalității și a energieiă este să devină tot ceea ce vor să devină, fără constrângeri și fără determinări biologice sau sociale, într-o viziune de apologie a libertății interioare și exterioare. Principiile de bază ale metafizicii acestora se rezumă la: expansiune fără granițe, autotransformare, optimism dinamic, ordine spontană și inteligență tehnologică (vezi Regis, 1994, sau More, 1994Ă. Dorind să depășească în mod explicit umanismul, transumanismul transgresează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt atacate de pe poziții opoziționale pe motiv că sfârșesc să reafirme țelurile și obiectivele tehnocraticilor, ale albilor, ale bărbaților, ale speciei umane sau sunt incriminate de perpetuarea ideilor tehnomistice (pshihedeliceă ale anilor ’60 și ’70 sau ale capitaliștilor care fac apologia libertății împotriva oricărei normalizări sau legiferări externe. Străduindu-se a fi o provocare fundamentală a umanismului, trasumanismul nu este lipsit de paradoxuri, de inadvertențe și de speculații circumspecte, radicalizând anumite aspecte și valori ale umanismului însuși: evoluția cu orice preț
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
exemplu, Balsamo, 1993Ă, nu reușește să schimbe relațiile de putere existente, ci doar să reinterpreteze actualele procese ale puterii în noi forme de manifestare. Cyberfeminismului i se reproșează că nu este o mișcare practică și că se limitează la o apologie tehnologică a eliberării, pe de o parte hibrid-cyborgică, pe de altă parte transcendentalistă. Aceeași mișcare este incriminată de refuzul absolutist al ideilor iluministe în proiectul lor de raționalism plural-democratic. Suspiciunea teoreticienei se îndreaptă înspre relația dintre masculinitate și tehnologia computerului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
față de lumea în care trăiesc. Aici nimeni n-a înțeles nimic, așa că voi, acolo, sunteți toți niște înțelepți, le știți pe toate”. Nu e singura dată, vom vedea, când Cioran critică Occidentul. De fapt, deocamdată își plânge însingurarea și face apologia idiomului de care s-a rupt, chiar în contrast cu dimensiunea poporului care o vorbește. Similar raportării la Eminescu, i se pare nefiresc și nedemn ca limba română să fie vorbită de compatrioții săi, nedemni, pe care îi disprețuiește. Îi scria lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o viziune atât de neghioabă” (III, 299) precum aceea a supraomului. Activismul implicat într-o astfel de viziune și entuziasmul pe care l-a generat i se par lui Cioran de prost gust, în discordanță oricum cu cinismul a cărui apologie el o face. Cum vom vedea, înțelepciunea pe care și-o construiește și care ar trebui să fie o împlinire în cinism nu face decât să-i dea același sentiment al inconsistenței și inautenticității. Înțeleptul ar trebui să nu aibă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atât de oribil e spectacolul oferit de cel ce împinge ranchiuna până la delir” (III, 160). În același timp, Cioran crede că ura este motorul istoriei: „Să suprimăm ura înseamnă să ne privăm de evenimente” (III, 346). Și, deși uneori face apologia mortificării, altădată vorbește despre cei vanitoși, care doresc să strălucească, cu admirație. „«Spiritul» e cabotin și nu se întâlnește decât la rasele puternice. Vechii greci și francezii Ă popoare teatrale Ă dețin aici aproape un monopol. Francezul gândește pentru celălalt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lumii întregi” (III, 132). Avantajele pozitive Ă ale grandomaniei, gloriei, orgoliului, celebrității, în fine, ale sănătății Ă sunt substituite de Cioran cu avantajele negativității, ale bolii, absenței, morții, anonimatului. Dar poate el să nege până la capăt orgoliul și să facă apologia retragerii? Deocamdată, alte ipostaze ale admirației pentru cei care au reușit în acest exercițiu de retragere din fața vanității. „E mai multă noblețe în anonimat decât în larma, în tapajul ce se face în jurul unui nume”, spune Cioran la un moment
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
precizează: „Un bogomil al secolului XX” (III, 69). Recitindu-și Demiurgul cel rău, spune același lucru: „Sunt bogomil și budist” (III, 34). Oricum, în momentele de disperare, deși, cum vom vedea, uneori caută rugăciunea sau are nostalgia ei, Cioran face apologia infernului. Îndoiala, mai mult decât credința, l-ar salva: „Îndoiala are rădăcini tot atât de adânci ca rugăciunea.// În infern, se mai poate încă spera; în paradis însă, nu mai e loc pentru speranță, nu mai e loc pentru nimic. Iată de ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
afară de acea plenitudine fără conținut care e singurul mod de a-l concepe pe Dumnezeu sau acel ceva care-i ține locul” (III, 272). Și, totuși, în căutarea unor astfel de experiențe, lui Cioran, care face uneori, cum am văzut, apologia Infernului, i se pare că i-ar fi urât până și în Dumnezeu: „Mi-ar fi urât până și-n Dumnezeu, mai cu seamă în el. În teama asta de un plictis suprem, văd motivul neîmplinirii mele religioase” (I, 262
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
soluție în fața spaimei de ratare. Nu înseamnă că Cioran nu-i admira sincer pe ratați; n-ar fi vrut, însă, să fie unul dintre ei. Or, admirația vine și din faptul că, fiindu-le, totuși, atât de apropiat, Cioran face apologia ratării pentru a se salva pe sine în cazul în care, din nefericire, va fi fost unul. De aici, poate, alteori, denunțarea scrisului ca o activitate alienantă, „modernă”. Iată: „«Vocația» mea era să trăiesc în natură, să muncesc manual, să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu are nici un sens. Acesta este paradoxul pe care-l trăiesc zilnic” (III, 258). Cu ani buni înainte, o afirmație asemănătoare: „Una peste alta, viața e un lucru extraordinar” (I, 36). Altundeva, el însuși nu-și poate explica nihilismul și apologia pe care o face sinuciderii. Iată: „E straniu că stau să vorbesc atâta despre sinucidere, când de fapt iubesc viața cum o iubește orișicare, ba chiar mai mult ca orișicare” (II, 333). Tot ce face Cioran este să-și edifice
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Explicația prin Nenoroc e cel mai mare șiretlic din câte sunt în lumea aceasta. Niciodată nu se va inventa unul mai bun” (II, 286). După o astfel de mărturisire, nu-ți rămâne decât să spui că Cioran mistifică: deși face apologia eșecului, se lasă în voia sorții din neputința de a-și construi propria prezență. E fatalist, asemenea neamului său, pentru că se retrage, din teamă, din fața istoriei și a faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare Ă șiretlic, cum îi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să transformi eșecul în șansă și să explorezi fenomenologia eșecului? Șiretlicul la care Cioran apelează ține de fundamentarea ontologică a ființei sale, care se mută din limbaj în existență. Nu mai e deloc o surpriză să vedem că Cioran face apologia bolii, a eșecului, a renunțării. Își spune: „Să abdici, «să-ți prezinți demisia», să abandonezi, să capitulezi, să te retragi și mai ales să destitui, să fii destituit... etc. etc... Găsesc o plăcere aproape sănătoasă în toate nuanțele eșecului” (II
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]