3,429 matches
-
probleme, și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al II-lea (578-590), cf. PL 72, 703-760. BIBLIOGRAFIE a.Quacquarelli, La prosa d’arte della Cancelleria Apostolica. Papa Ormisda al vescovo Possessore, în idem, Retorica patristica e sue istituzioni interdisciplinari, Città Nuova, Roma 1995. 7. Benedict de Nursia Benedict n-a fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea importanței sale este sarcina altor domenii de cercetare, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Torino 1958; R. Delobel - M. Richard, Théophile d’Alexandrie, DTC XV/1, 1946, 523-530. Despre formele și edițiile omiliei sau ale viziunii lui Teofil cf. G. Graf, Geschichte de christlichen arabischen Literatur I. Die Übersetzungen (Studi e testi 118), Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano 1944, 229-232. 2. Chiril din Alexandria a) Viața În 412, atunci când a devenit episcop al Alexandriei, Chiril trebuie să fi avut cel puțin treizeci de ani și probabil că nu era foarte tânăr în 403 când
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este la a doua persoană singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. De aceea, autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice”, și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutațiuni a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră câteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale celor care neagă nașterea din Fecioară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a dus la formula de la Calcedon. Bibliografie. Ediția a 25 de omilii în PG 65, 680-850 trebuie completată în special cu cele editate de J.-F. Leroy, L’homilétique de Proclus de Constantinople. Tradition manuscrite, inédits, études connexes, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano 1967; cf. indicațiile detaliate din CPG IV, n. 5800-5892. Scrisori: PG 65, 851-868; noi ediții în ACO I; II; IV: cf. CPG IV, n. 5896-5915 (Tomus ad Armenios: ACO IV, 2 187-195, greacă; 197-205 latină). Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în cunoaștee); despre relațiile trinitare ale Sfântului Duh; și unele versuri a căror autenticitate e foarte discutabilă. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1613-1733 este completat pentru Vechiul Testament de R. Devreesse, Les anciens commentateurs grecs de l’Octateuque et des Rois, Biblioteca Apostolica Vaticana, Cittá del Vaticano 1959, pp. 183-185; și este depășit în privința comentariilor la Pavel de K. Staab, Pauluskommentare aus der griechiscen Kirche, aus Katenenhandschriften, Aschendorff, Münster 1983; iar pentru scrierile dogmatice, de F. Diekamp, „Analecta Patristica”, Roma 1938, 73-84, unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înțeles ca o compoziție care respectă normele unei versificații regulate, chiar dacă nu prozodice, cum era cazul poeziei de inspirație clasică (conform distincției amintite mai sus). Reamintim cititorului imnurile anonime din creștinismul timpuriu, cum sunt cele care se găsesc în Temeiurile apostolice (vol. I, p. ???) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit care datează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriano-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele mai vechi texte de acest gen ne-au parvenit prin Temeiurile Apostolice care provin tocmai din această zonă: apoi, de faptele menționate mai sus: imnurile scrise de Bardesan, mărturiile despre Pavel din Samosata, judecățile lui Efrem. În același timp (adică pe la jumătatea secolului al cincilea), se instaurează la Constantinopol o practică de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se găsea încă în casa părintească atunci când i-a căzut în mână o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot ceea ce fusese spus, făcut și hotărât la conciliul de la Niceea ca și, mai cu seamă, „divinele și cu adevărat apostolicele gânduri ale preaevlaviosului împărat Constantin care luase parte la conciliu”. Această carte sacră aparținea episcopului Dalmațiu de Cyzic și ulterior a intrat în proprietatea tatălui scriitorului. Ghelasie ar fi citit-o cu tot mai mare interes și, la sfârșit, pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de organizare a fost membru); va fi prezent și la cele de la Cartagena (1930), Dublin (1932), Buenos Aires (1934), Manila (1936), Budapesta (1938). Ca recunoaștere pentru operele sale de caritate, Papa Pius al XI-lea îi conferă înaltul titlu de protonotar apostolic. În vara lui 1939 se întoarce în România, cu gândul să răspundă rugăminții Asociației Doamnelor Ortodoxe Române de a se îngriji de leproșii aproape abandonați în lazaretul de la Isaccea. În anii războiului rămâne în țară. În 1945, în plină agitație
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
este un maestru” (Leonardi). Viața desăvîrșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluînd o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Aceasta deoarece modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (obștea monahală reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care se vorbește în Fapt. 2, 1-4 și 4, 32); modelul eremitic se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a devenit apoi episcop de Nisa. Despre Valerian știm foarte puține lucruri, din actele sinodale și din epistolarul papei Leon. S-au păstrat douăzeci de omilii cu conținut ascetic și o Epistolă către călugări privitoare la virtuțile și întocmirea doctrinei apostolice. Și el pare să fi fost adeptul unor doctrine semipelagiene, pe care le-a expus cu limpezime și simplitate, într-un stil foarte îngrijit, deprins la școala literară din Lerin. Bibliografie. Ediții: PL 52. Studii: C. Tibiletti, Valeriano di Cimiez
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului de Constantinopol, prin scrierea Despre întruparea Domnului (cf. p. 000). în 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a harului. Această scriere a fost anexată de Celestin I la epistola trimisă de el episcopilor din Gallia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sînt puține: ele se referă mai ales la problema întrupării sau combat în mod generic ereziile. Unele explică simbolul apostolic, altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrării catehumenilor. Altele sînt rostite cînd sînt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicator și ascultător
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
probleme, și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al II-lea (578-590), cf. PL 72, 703-760. Bibliografie. A. Quacquarelli, La prosa d’arte della Cancelleria Apostolica. Papa Ormisda al vescovo Possessore, în idem, Retorica patristica e sue istituzioni interdisciplinari, Città Nuova, Roma, 1995. 7. Benedict de Nursia Benedict n-a fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea importanței sale este sarcina altor domenii de cercetare, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Torino, 1958; R. Delobel, M. Richard, Théophile d’Alexandrie, DTC XV/1, 1946, 523-530. Despre formele și edițiile omiliei sau ale viziunii lui Teofil cf. G. Graf, Geschichte der christlichen arabischen Literatur I. Die Übersetzungen (Studi e testi 118), Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano, 1944, 229-232. 2. Chiril al Alexandriei a) Viața în 412, atunci cînd a devenit episcop al Alexandriei, Chiril trebuie să fi avut cel puțin treizeci de ani și probabil că nu era foarte tînăr în 403
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrierii este însă la persoana a doua singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. Autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice” și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutații a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră cîteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale celor care neagă nașterea din Fecioară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a dus la formula de la Calcedon. Bibliografie. Editarea a 25 de omilii în PG 65, 680-850 trebuie completată în special cu cele editate de J.-F. Leroy, L’homilétique de Proclus de Constantinople. Tradition manuscrite, inédits, études connexes, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano, 1967; cf. indicațiile detaliate din CPG IV, nr. 5800-5892. Scrisori: PG 65, 851-868; noi ediții în ACO I; II; IV: cf. CPG IV, nr. 5896-5915 (Tomus ad Armenios: ACO IV, 2, pp. 187-195, greacă; pp. 197-205
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă și în cunoaștere); despre purcederea Sfîntului Duh; și unele versuri a căror autenticitate e foarte discutabilă. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1613-1733 este completat pentru Vechiul Testament de R. Devreesse, Les anciens commentateurs grecs de l’Octateuque et des Rois, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano, 1959, pp. 183-185; și este depășit în privința comentariilor la Pavel de K. Staab, Pauluskommentare aus der griechiscen Kirche, aus Katenenhandschriften, Aschendorff, Münster, 1983; iar pentru scrierile dogmatice de F. Diekamp, Analecta Patristica, Roma 1938, pp. 73-84
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dacă trebuie înțeles ca o compoziție ce respectă normele unei versificații regulate, chiar dacă nu prozodice, cum era cazul poeziei de inspirație clasică (conform distincției amintite mai sus). Reamintim cititorului imnurile anonime din creștinismul timpuriu, cum sînt cele care din Constituțiile apostolice (vol. I, p. 000) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriaco-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele mai vechi imnuri creștine ne-au parvenit prin Constituțiile Apostolice, care provin tocmai din această zonă; apoi, de cele menționate mai sus: imnurile scrise de Bardesan, mărturiile despre Pavel din Samosata, judecata lui Efrem. Concomitent (adică pe la jumătatea secolului al V-lea), se instaurează la Constantinopol o practică de tip
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oferă următoarele informații: pe cînd se afla încă în casa părintească, a găsit o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot ceea ce fusese spus, făcut și hotărît la conciliul de la Niceea și, mai cu seamă, „divinele și cu adevărat apostolicele gînduri ale preaevlaviosului împărat Constantin, care luase parte la conciliu”. Această carte sfîntă îi aparținea episcopului Dalmațiu de Cyzic și, ulterior, a intrat în proprietatea tatălui scriitorului. Gelasie ar fi citit-o cu tot mai mare interes și, la sfîrșit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfârșitul lumii, despre Anticrist și despre a doua venire a lui Cristos comentează, analizează sau cel puțin evocă acest pasaj. 2 Tesaloniceni este o calchiere, mai mult sau mai puțin evidentă, a Epistolei întâi către Tesaloniceni. Prevalându‑se de autoritatea apostolică, autorul încearcă, pe de o parte, să tempereze entuziasmul eshatologic al comunității creștine primare, iar pe de alta, încearcă să găsească o justificare plauzibilă întârzierii parusiei. În Epistola întâi către Tesaloniceni, Apostolul Pavel vorbise deja de caracterul imprevizibil al venirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un tron. Pe cele două laturi ale tronului era gravat un computus pascal - care începe cu anul 222 - precum și o listă cuprinzând următoarele titluri (lipsesc primele două rânduri): Despre Psalmi, Despre pitonisă, Apologia Evangheliei după Ioan și a Apocalipsei, Tradiția apostolică privitoare la harisme, Cronici, Împotriva grecilor și împotriva lui Platon sau despre Univers, Exortație pentru Severina, Demonstrație despre Paște, Ode la toate Scripturile, Despre Dumnezeu și despre învierea trupului, Despre bine și de unde provine răul. Întrucât acest computus pascal corespundea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pantos, Chronikon precum și celelalte scrieri ale căror titluri sunt gravate pe statuia romană. Există apoi seria tratatelor exegetice: Despre Psalmi, Despre Cântarea Cântărilor, Despre David și Goliat, Despre cartea lui Daniel, Despre Cristos și Anticrist, la care se adaugă Tradiția apostolică și Contra Noetum. Autorul primei serii ar fi un preot roman, adversar al papei Calist, fără nici o legătură cu martirul Hipolit. Nautin îi atribuie numele Iosipos menționat de câteva manuscrise. Al doilea grup de texte ar aparține unui episcop care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în secțiunea consacrată eshatologiei, constituie un argument decisiv pentru datarea poemului între anii 240‑260. Carmen apologeticum În capitolul extrem de dens, din Origines du christianisme latin, consacrat lui Commodian, Jean Daniélou constată un paralelism aproape perfect între structura scrierii Demonstratio apostolica a lui Irineu și cea din Carmen apologeticum: transcendența lui Dumnezeu; crearea îngerilor; căderea omului; istoria; venirea lui Cristos pe pământ; dosarul de testimonia; ultima tempora (după modelul ultimei secțiuni din Adu. haer.). Planul poemului este următorul: 1) vv. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]