2,797 matches
-
visele lor să se fi pus și să se împlinească în opera mea, tragică, bogată, un imens țipăt și o nesfârșită melopee. Mama, Aurelia Dumitrescu a fost tipul femeii românce harnice foc, că nu stătea o clipă, iute și bătăioasă, aprigă aș putea spune, și o mare povestitoare ... Tatăl meu care a fost asistent medical toată viața, era prin structura lui sufletească un filozof, un alt fel de Moromete al satului românesc, un Moromete glumeț, bun, generos. Era totodată un mare
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
spunem de pe acum, putând ilustra cu fiecare dintre ele - sunt un imn adus acestei superbii a sufletului omenesc, imn eroic tocmai prin nebeligeranța sa. Citez din subtextul nescris al versurilor: «Suflete al meu, încearcă, rogu-te, să trăiești în pace aprigul război dintre cele două chemări care te dispută cu forțe relativ egale: ale raiului bucuriilor care te luminează și ale chinurilor iadului care te întunecă!» Câștigul este această veșnică încercare, pentru că aparenta reușită faptică e iluzie. Câtă risipă de viață
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SCHIMBAREA VIZIUNII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am mușcat aprig din carnea toamnei. S-au rostogolit arămii în valea sinelui piersici curioase, hrănind foamea de arome. Plesnește septembrie în struguri de gânduri. Au împânzit platoul orelor cu boabe zemoase de emoții. Și pe buze s-a impregnat ispititor gustul mustului
SCHIMBAREA VIZIUNII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365319_a_366648]
-
palmele, gura - ca niște cățele!- S-ar hrăni cu căldura-ți întinsă pe piele; Mă zbucium în patimi și-s nebun de iubire, Îmi aprinzi jaru’-n suflet și-mi ies flăcări din fire... Dă-mi, damă de pică, focul aprig din tine Ca să simt c-am murit, că renasc și mi-e bine! Pe urmă, într-o doară și doar dacă vei vrea, Adună cenușa speranțelor din urma mea! Referință Bibliografică: CÂNTEC PENTRU DAMA DE PICĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare
CÂNTEC PENTRU DAMA DE PICĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365408_a_366737]
-
XXVII. SNOAVA DE PAȘTI, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 854 din 03 mai 2013. E zi de Paști.Într-o chilie, Din nu știu care mînăstire, Cand toți în post trebuiau să fie, Un biet călugăr flămînzit, De foame aprig chinuit, Căzut-a într-o ispitire. Visînd colăci, fripturi și ouă, În loc s-alunge ispitirea, C-o rugăciune , chiar cu două, El și-a pus mintea la gîndit, Măcar să mînce-un ou prăjit, Căci pentru dînsul conta firea. Și ușurel închis
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
vedeți idei acușa. Căci oul din cuibar furat, Va fi degrab bun de mîncat, ... Citește mai mult E zi de Paști.Într-o chilie,Din nu știu care mînăstire,Cănd toți în post trebuiau să fie,Un biet călugăr flămînzit,De foame aprig chinuit,Căzut-a într-o ispitire.Visînd colăci, fripturi și ouă, În loc s-alunge ispitirea,C-o rugăciune , chiar cu două, El și-a pus mintea la gîndit,Măcar să mînce-un ou prăjit,Căci pentru dînsul conta firea.Și ușurel închis
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului Înflorit-au dalbii crini, timpuriu de astă dată Răsfățatu-m-au miresme..ucigând păreri de rău Îți mai amintești iubite cât eram de tulburată Când plecai de lângă mine?!.. Mă topeam de dragul tău... Nu-mi plăcea vântul ce aprig îmi rotea părul inele Și nici noaptea..fără tine! Îmi simțeam sufletul greu Nu-mi plăceau stelele-n ceruri..mă înfioram de ele Dar le-am acceptat în suflet..le-am iubit,de dragul tău! Erau zile nesfârșite..îmi doream să
DE DRAGUL TĂU de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365427_a_366756]
-
fim deasupra noastră! Abia atunci vom fi știut să ne bucurăm ca de primăvara adevărată, ca de raiul care vine după prea mult iad, ca de niște raze palide care îți pun carnea și sângele în mișcare, după un ger aprig care ți le-a înghețat. Vom fi știut cu siguranță că vom fi adus viață în viața noastră. Iar toate acestea pentru că tu și numai tu ai știut să construiești visuri, țesând vise în jurul meu, în jurul nostru. Mi-ai pus
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
prima ibricul pe aragaz, pe când bărbatul, veșnic opus opoziției feminine, caută prin televizor vreo frumusețe intimidantă, dar nu ofensivă. Emisiunile tv, de factură parodic umoristică sunt ceaiul medicinal mult mai bun decât cafeaua care fierbe în ibric, după cum fierb curierii aprigi ai disperării, înfierbântați din ce în ce mai îndemânatic în a pune stăpânire absolută pe conștiințe. În acest context, se poate produce o despovărare în dimineața unui om, privind, când e timp, emisiunea Regional cafe, produsă de Diana Cuzmanovici-Bogea și prezentată de Veronica Mihoc
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
al tratamentului aplicat de femeia lui. Leana a preluat comanda. Urmată de Bică a pornit să-l caute pe Mitru. L-au găsit și oarecum l-au surprins; doar că acum, Bică ataca împins fiind doar de țipetele Leanei. Mai aprigă, Leana și-a înfipt adânc unghiile în spinarea Mitrului. Au început să apară martori. Alertați, vecinii au sărit să liniștească lucrurile. * Cum, mai ales între vecini, totul trebuie să se rezolve în mod civilizat, bineînțeles că nu puteau ajunge decât
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
multe cărți...” - mi-a mărturisit dumnealui într-o zi. „În viața mea - scria dânsul în preajma vârstei de 80 de ani - pot să spun fără exagerare că am avut parte de un destin patetic. De foarte timpuriu a trebuit să înfrunt apriga vijelie a vieții și niște timpuri de grea cumpănă. În tot timpul războiului, în acea vreme de cumplită restriște, refugiat în Moldova, a trebuit să mă zbat și să mă lupt cu tot felul de greutăți, fiind singur pe lume
AM AVUT NOROCUL SĂ-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364758_a_366087]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > STATUIA Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului I se părea că e neînțeles! Uneori era certat aprig de părinți pentru nerealizările lui. Viața lui era din ce în ce mai searbădă. Trecuse de-a doua tinerețe, iar iubirile pe care le avusese l-au convins că cele mai frumoase iubiri tot în vise rămân. Într-o după -amiază după ce s-a
STATUIA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364840_a_366169]
-
încă vreme de aproape un secol, cu tot umanismul Declarației Franceze, prevederile ei au permis instaurarea Terorii ale cărei urmări le cunoaștem și nu în ultimul rând, cu toata ratificarea mondială a Declarației ONU, în numele drepturilor omului s-au iscat aprige confruntări armate generatoare de atrocități, cum a fost cazul războiului din Kosovo( ). Ar fi greșit sa negăm orice influență creștina în privința amintitelor declarații, mai ales a celei americane însă mai trebuie să amintim și poziția Bisericii Romano-Catolice care considera Declarația
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
adorare și idolatrie, mugurii triumfători ai religiilor de mai târziu: animismul, fetișismul, totemismul, magia și cultul morților. Însă goliciunea pereților peșterilor și grotelor începuse să-i otrăvească bucuria izbânzilor vânătorești și militare de peste zi. Scenele rituale și cele de luptă aprigă pentru supraviețuire, trebuiau săpate în stâncă pentru a sta mărturie destoiniciei și vitejiei dobândite în lupta cu necunoscutul, cu dușmanii și - de ce nu? - cu el însuși. Astfel, acele insinuări de fresce, emoționante dovezi ale zbaterii prometeice a omului primordial (mitul
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
și de mărimea 8 la puterea 64 de “Raze arzătoare cu opt raze”. Mai mult, spuneam că pentru stabilirea echilibrului dintre forțele infernale și cele cerești, noi, pământenii, suntem permanent impregnați de Dumnezeu din spațiul Cosmic cu un cântec de aprigă Slavă, cântat aici jos, în Bisericile și Catedralele Luminoase cu 62 de Octave, iar acolo, Sus, în Cerul Cristalin, cu un alt cântec divin, cântat „din alăute și din chimvale”, cu 64 de Octave. Astfel, încât noi nu suntem altceva
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
și de liceu, ba și de facultate -, eram „acuzat” că-mi vopsesc părul, ceea ce mă revolta peste măsură. Mama moașa, în schimb, la cincizeci de ani, avea deja părul „sein”, de, semăna cu mama ei, bunica Floarea, o femeie tare aprigă, cică era „din neam” așa, „neamu’ cornesc”, adică de-a lui Cornea, un neam dat „hăluia”, cum îi zicea moșu’ când nu mai scăpa de gura ei: - Aiii, al hăluia neamu’ ăsta cornesc! Fă, ’tu-ț adurmirea șî mormântu’ cui
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
fir de păr alb. Această caracteristică am moștenit-o de la tatăl meu, pe care și el și ceilalți trei frați ai lui o moșteniseră de la tatăl lor, moșu’ Chircuț; ea, săraca, îl avea aproape alb, dar, altfel, era zdravănă și aprigă la mânie. Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu. De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
fir de păr alb. Această caracteristică am moștenit-o de la tatăl meu, pe care și el și ceilalți trei frați ai lui o moșteniseră de la tatăl lor, moșu’ Chircuț; ea, săraca, îl avea aproape alb, dar, altfel, era zdravănă și aprigă la mânie. Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu.De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
dinspre vâltorile puterii!). A devenit prin muncă și talent vedeta echipei, „stânca” de care se loveau toți jucătorii adverși și care se retrăgeau precipitat, nu fără a lăsa și ceva dâre de sânge, oscioare, alte ligamente și tricouri rupte în urma aprigei încleștări cu fostul copil de mingi ! Asta în timp ce fostul căpitan, cu toată silueta lui hotărâtă și longilină, osoasă, începuse să pălească, nu se mai strecura ca altădată cu abilitate prin apărarea adversă, devenind înceată, greoaie, abandonând din această pricină „dreptunghiul
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
continente și oceane toate grămădite Triumful fu măreț,ce mai apoi din cer a coborât Stăpânul țării îl ferici și dregătorii cei mai mari la fel Pe omul care îndrăznind urcase-atât de sus încât Chiar și dușmanii cei mai aprigi uimiți erau de el. Dar printre cei ce-l fericeau era bătrânul patriarh pe nume Alexei Venise să-l salute pe cel care zburase-atât de sus Regimul ateo comunist nu-l dorea însă printre ei Și cu răceală îl
IN MEMORIAM IURI GAGARIN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366752_a_368081]
-
să stea fetele în camera lui, că el nu prea vine, decât atunci când mai schimbă hainele”, încuviință mătușa. Era o femeie mică de înălțime (dacă îi ajungea unchiului meu până la cot), mai în vârstă bine decât el, dar foarte harnică...aprigă. Unchiu era un bărbat frumos. Înalt, cu mustața îngrijită, ochii mari și negri. Avea un aer de aristocrat. “Femeia lui”era ca un titirez pe lângă el. “N-aș putea trăi fără ea, Tomo!” îi spusese atunci tatălui meu, cu lacrimi
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
DINTRE POEZIILE DIN CARTE: FALSE ÎNVINUIRI Răutăcios, chiar de dragoste te-am jefuit, Cu reproșuri grele sufletul ți-am sfasaiat, Și inima în patru vânturi ți-am împrăștiat, Nu-mi pasă că te distrug în mod cumplit. Fără pricini anume, aprig te-am calomniat, Gelos, ceartă o porneam cu glasul răgușit, Crunt, cu urâte vorbe, te loveam necontenit, Urlam la tine că dementul, eram desuchiat. Pe cărări ascunse umblam beat, dus si-aiurit, Nervos soseam acasă și iarăși țipam înfuriat, Baguiam
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Prometeu Era un întuneric voit. Lipsiți de foc, care fusese încuiat în ceruri, chiar Prometeu luptase cu aprigele geruri ce dănțuiau al morții ultim joc. Pandora deschisese cutia cu minuni. Zburaseră cu toate-ntr-o clipită. Rămase doar speranța de-nfrângeri obosită, pedeapsă pentru oamenii comuni. Se transformă-n cometă trufașul Prometeu și străbătând în iureș constelații fură
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365640_a_366969]
-
ca un fir de iarbă în bătaia vântului, la răscrucea dintre două lumi paralele. În “Blestemul cailor”, personajul principal, Marin Ciulei, luînd numele “Ciulei” după porecla bunicului său care căzuse într-un ciulin, este hoț de cai, un om aspru, aprig la mânie și toată lumea îl știa de frică. A murit tânăr, la 45 de ani dar, înainte să moară a înnebunit, l-a ajuns blestemul cailor pe care i-a furat și i-a omorât: mergea pe stradă și necheza
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
SASU: (îl corectează) Papură Vodă! URSUZ : Tot un drac!... Iată misiunea voastră. Veți merge într-un cimitir anume, scoateți capacele la coșciuge și înfigeți câte o țepușe sau suliță în inima fiecărui cadavru până țâșnește sângele din ea. CĂPITANUL ARNĂUTU: (aprig) Le voi tăia capetele! URSUZ:(își arată caninii într-un rânjet disprețuitor) Să-ți iei adio de la viață! Am specificat, inima, nu gâtul! Numai așa pot fi distruși vampirii! Acesta-i marele secret! BOIER CIOCOIU: Dacă asta-i misiunea, o
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]