198,134 matches
-
intrat și a fost vârât. Încercările de a-și reconfigura identitatea (înfrățirea cu liderii vulgarității de la „Vacanța Mare”, abordarea repertoriului de mahala, plasarea aiuristică de așa-zise ironii, în fond, niște piruete lingvistice jalnice de nivelul curcilor bete, etc. etc.) arată dimensiunea crizei cu care se confruntă șeful guvernului român. Acțiunile din ultima vreme ale derutatului premier sunt răspunsuri întortocheate la probleme cât se poate de simple. Fie că vin din absența oricărui fel de convingeri, fie că sunt rezultatul unui
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
se fi suflat de sub ochi tipăritura proaspătă... Nu-i nimic. Voi aștepta. De câte ori dau prin piață, întreb - încă n-a venit, - zilele viitoare!... După un timp, când aproape că și uitasem de carte, vânzătoarea mă cheamă triumfătoare și mi-o arată: nici nu-i așa de scumpă: patru mii de lei mai puțin de 100... Din tot Talmudul, știu pe dinafară de la Belulică Zilber, prietenul meu de pe vremuri, parepatetician de forță, înțelepciunea sub forma ei de poruncă: FIE CA ÎNVĂȚĂTURA TA
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
Kiropol) readuce uneori somptuozitatea, ușoara prețiozitate și grandilocvența perioadei românești a poeziei lui Ilie Constantin, însă citind și variantele în franceză (cîteva, așezate în finalul antologiei) oricine își poate da seama că mai vechile trăsături sînt mult estompate. Antologia ne arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui Isis” a pierit
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
autoritate în cercetarea limbii noastre actuale) se ocupă de „fapte de limbă, efecte ale unor tendințe în curs” (pp. 11-17), cu o bibliografie impresionantă. Doamna Valeria Guțu Romalo remarcă, în „dinamica” limbii, „deplasări” stilistice către registre „subliterare”, „suburbane” - și le arată în amănunt! Alt studiu se ocupă de „strategia impreciziei” exprimării scrise (de tipul oareșicare, oarece, niscai etc.): o idee lingvistică nouă. Bineînțeles, și alte contribuții sînt utile și interesante - chiar dacă nu putem să le înșirăm, aici, pe toate. Unele sînt
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat în lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
L-am văzut pe Lenin de cîteva ori la bibliotecă și l-am auzit o dată vorbind la un miting, la Berna. Vorbea bine nemțește.» 7) Georges Hugnet, care nu a fost un martor direct, dar a cercetat serios chestiunea, se arată prudent: «Cabaretul era la numărul 1, pe Spiegelstrasse. Or, Lenin și soția lui locuiau pe aceeași stradă. Lenin juca șah la cafeneaua Terrasse, ca și unii dintre dadaiști. Se ignorau cordial.» 8) Mult mai tîrziu, în 1975, Soljenițîn, într-o
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
de cel mai înalt nivel mental și estetic, un geniu fără scrupule». În vara lui 1916, tînărul Tristan se aruncă în vîltoare, sigur de sine - e mai mult ca niciodată «Domnul Dada», ca să folosim expresia lui Hans Richter. Neobosit, își arată talentul de organizator. La 9 aprilie 1916, se asociază cu un scriitor austriac, Walter Serner, care asigură regia. Sala era foarte mare și erau așteptate peste o mie cinci sute de persoane. Tzara era domnul «Loyal» sau «îmblînzitorul de circari
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
mijloace derizorii, grupul scrie texte incendiare și le testează pe spectatori la seratele zbuciumate din Zürich. Cu talentele sale de agitator și cu nihilimsmul său imbatabil, Tzara preia conducerea operațiunilor. Dada 1 a ieșit de sub tipar în iulie 1916. Volumul arată bine, cu coperta portocaliu intens, concepută de Iancu. Conținutul literar e tot eclectic și internațional. Dada 2, apărut în decembrie 1916, e din același aluat. Numeroase articole amintesc interesul grupului Dada pentru futurism, ca și pentru toate expresiile avangardei în
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
de la Copenhaga (lumea uită că, de fapt, n-am pierdut acel meci, ceea ce e întru totul sugestiv pentru mentalitatea de la noi) a fost prilejul pentru o întreagă pătură de complexați să aducă în discuție tema urii pe care ne-ar arăta-o, cică, Europa (și, prin extensie, întreaga lume). Să fim serioși. Câți dintre acești „refuzați” exultă la ideea că în România vin valuri de chinezi, arabi, ucraineni, africani, ba chiar și moldoveni? Oare nu-i privim și noi cam în
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
binemerită, de altfel!), apoi cei din Estul Europei, sau, mai precis, dintr-o anumită zonă a Europei Răsăritene: România, Bulgaria, Albania. Sunt uimit chiar de îngăduința arătată doamnei Puwak, ceea ce dovedește că nu vrea nimeni (ba din contră!) să ne arate cu degetul nici măcar când am merita-o cu vârf și îndesat. Mai mult, sunt aproape sigur că-l vor scoate basma curată și pe ministrul Beuran, un hoț la drumul mare de cea mai joasă speță. Dar dacă s-a
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
ar fi avut dreptate. Camerele de luat vederi au insistat suficient asupra arătăniilor din sală, cât să-ți faci o impresie, fie și vizual, despre ce fel de indivizi e vorba. Cu câteva excepții (onoare lor!), corpul diplomaticesc de vârf arăta a adunătură de borfași. Dacă aceste figuri patibulare și-aceste fețe boțite mă reprezintă pe mine în marile capitale ale lumii, m-am ars! Neîndrăznind să-și contrazică pe față șeful, se mulțumeau să arunce priviri piezișe, în care citeai
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
hoby ș. a. Concediile se consumă, de regulă, în alte spații decît cele de domiciliu: la munte, la mare, la rudele din țară ori din străinătate ș.a.m.d., în funcție de bugetele familiale. (Scriu „de regulă”, întrucît statistici sociologice de ultimă oră arată că procente tot mai ridicate - 45-55% dintre români - își petrec acasă vacanțele/ concediile din lipsa banilor). Ca „bugetar”, mi-am petrecut cea mai mare parte din vacanțele intervalului 1990-2003 acasă, în așteptarea acelor reforme profunde - inclusiv salariale! - promise cu regularitate
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
D. Take seamănă cu actorul care-ți pregătește reprezentația de adio. Acum el convorbește din belșug în toate direcțiile, zvârlind sămânța cariată a cuvintelor lui pretutindeni, în interviuri nesfârșite în cari răsună ca un leitmotiv acel eu, eu, eu, care arată cât îl doare preocuparea persoanei sale adorabile. Din când în când, simțindu-se prea singuratec în atâta glorie, triste et seul dans sa gloire, aciuește numele său de acel al unui politician din miazăzi și anume: eu și amicul meu
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
putea face: adică să folosească în activitatea sa lucrativă („poet, agricultor, director de gazetă și de televiziune” — acestea sunt primejdioasele identități ale lui Dinescu; pe aceea de „revoluționar”, așezată în capul listei, n-o pun la socoteală, pentru că prea ar arăta ridicolul situației!) informațiile dobândite ca membru al C.N.S.A.S. Și atunci, dacă n-a făcut nimic, unde e problema?! A doua: nu numai că n-a făcut nimic, dar acuzatorul său public nici nu-l bănuie capabil de așa ceva (textual
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
de sine, nefiind însă mai puțin compromițător, mai puțin nociv. Se poate trăi ușor, ne avertizează Traian Ștef, fără să-ți dai seama de ridicolul pe care-l incorporezi. E suficient să te conservi „în limita unei existențe neinterogatoare” (Noica arăta că în timp ce omul tragicului se întreabă mereu, omul comicului nu se întreabă niciodată), a unei mediocre egalități cu sine, „într-o certitudine norocoasă, de rînd”. Ridicolul își face sălașul în fals, în vanitate, în nimicnicia vieții umane. El constituie o
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
orășenești, mondene, ridicolul se identifică cu inconformismul vicios. Astfel aflăm de la Catul că un ins ridicol este cel care, lipsit de avere, se străduiește să trăiască pe picior mare. Horațiu șarjează inconstanța, indiscreția, lăcomia, ambiția, poftele culinare. Platforma satirei se arată a fi oarecum instituționalizată, deci apodictică: „Fără vreo ezitare, remarcă Hans Robert Jauss, satira adoptă punctul de vedere al oficialității, ridiculum-ul ei atacă direct orice se opune acestei instanțe, subliniază diferențele (rire d’exclusion) contestînd părții indignate orice drept de
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
ridicol și cîte un deștept, dar se ridică”. Dacă la greci ridicolul se opunea virtuții iar la romani se opunea civilității, la francezii din era clasicismului indica o lipsă de judecată, o ignoranță (în speță în conduita socială). Prostul se arăta vitregit de le bon sens, neputînd reprezenta ceea ce în epocă se numea de bon esprit adică, spre a-l cita iarăși pe La Bruyère, cel care „vede toate lucrurile care se cuvine să fie văzute, le prețuiește la dreapta lor valoare
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
pentru un gen de acte voluntare sau involuntare care se proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere psihologic, Traian Ștef distinge două ramuri ale ridicolului, una beningnă
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
și într-un context nepotrivite. Iar în celălalt încearcă să se adapteze locului fără a avea plasticitatea necesară, iar propria substanță e diluată. E o încercare de ascundere de sine, dar care ajunge tocmai la ieșirea din ascundere pentru că îl arată pe om așa cum este - o ființă politropică inversînd uneori măștile”. Din punct de vedere etic, este prezentată teoria lui Nicolai Hartmann privitoare la fenomenele vieții omenești care întrunesc condițiile ridicolului. Cel dintîi grup al unor astfel de fenomene e dat
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podul Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
a unei minți normale. Sau te pomenești că securismul o fi o componentă eșențială a spiritualității românești și noi n-am știut nimic până n-au venit să ne ilumineze urmașii lui Postelnicu și Neagoe. Recentele audieri de la C.N.S.A.S. arată de ce atâția dintre mahării comuniști fac zid în jurul Securității și se opun cu înverșunare deconspirării ofițerilor care-au făcut poliție politică. Riscul enorm este, pentru ei, să se ajungă la realitatea ultimă a comunismului. Adică într-o zonă în care
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
epică, declarat balzaciană („Ce să facem? Marchiza se încăpățînează să iasă la ora cinci. Și în funcție de acest obicei al ei se scrie istoria...”, notează ironic prozatoarea pe prima filă a celui de-al treilea volum din seria sa epică), se arată pe deplin constituită mai ales în cea din urmă carte, Dana Dumitriu trecînd fără dificultăți de la registrul „proustian” al primelor volume (care au și impus-o în fond) la scrierea istoriei cu mijloacele de care s-a folosit ilustrul său
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
în condițiile acestea biserica este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupețul solda, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează imponderabil norișori de tămîie. Născut militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptură (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. În aceste condiții, Comisia pentru Artă Monumentală a Ministerului Culturii e
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
celor 12 revoluționari din care Stalin a decupat, rînd pe rînd, capetele, iar Ceaușescu e specialist în această nu atît de inovatoare tehnică de manipulare. Imagistica e totuși doar unul din aspectele urmărite de Anneli Ute Gabanyi; titlul cărții ei arată, în fapt, centrul de interes al celor mai multe dintre rapoartele către Europa Liberă - Ceaușescu și construirea în jurul acestuia a unui cult al personalității, cuprinzînd absolut orice putea produce închipuirea dictatorială - volume omagiale, portrete flatante făcute de pictori în vogă, insinuarea într-
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
Miron Cozma trebuie să rămînă în pușcărie. Interpretarea mi se pare stupidă, iar faptul că Miron Cozma a refuzat să-l întîlnească, ca să nu fie luat drept instigatorul declarațiilor belicoase ale lui Beja, la fel de stupid. Mai curînd Romeo Beja își arată mușchii la poarta pușcăriei pentru că i s-or fi dat asigurări că Miron Cozma va fi grațiat. Ba chiar cred că cineva l-a învățat să facă asemenea declarații pentru a da un temei suplimentar cuiva să semneze cererea de
Miron Cozma între Romeo Beja și Ion Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13583_a_14908]