1,630 matches
-
care simte prezentul ca pe o sondare a trecutului. Scrisul a devenit torță, imn sufletesc, de la sfială la siguranță de sine, plăsmuire ca o uvertură la răgaz sufletesc. Cred că e și un urcuș pe calea sufletului, ploaie binefăcătoare în arșița inimii pentru cel avid de cunoașterea îmbrăcată în frumos. Am descoperit o vivace forță în ordonarea extremelor și o mare capacitate de echilibru. Și nu în ultimul rând, a reușit să unească dezertația speculative , pe care o au toți scriitorii
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]
-
sub fine franjuri de mătase. În ritmul indian mimează o baiaderă ce dansează. Șiraguri de mărgăritare are la gât, mâini și picioare. Mlădie, corpu-și unduiește, în lungi spirale se rotește. Ochii de jar îi ard în noapte, buzele - rodii, în arșiță coapte. Privirile li se-ntâlnesc întâmplător, pentru o clipă, cât să-nțeleagă ce-și doresc la vremea potrivită. Înfierbântat, neliniștit, un cavaler, în noapte, pășește sprinten către Ea și vorbele-i sunt șoapte. Dorința-i arde, dulce chin ce se
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
Autorului Cum scapi de marfa nedorită În mașina sa de tern Lary, însoțit de primarul satului Bragadiru oprește în fața casei fostului chiabur Tudor Ardenie. Era spre seară și țăranii veneau de la câmp acasă Unii se opreau la cârciumă să domolească arșița de pe gâtlej. Nea Tudor tocmai ajunsese acasă și se pregătea să ia masa, când primarul bătu la poartă. Casa sa, frumoasă și încăpătoare avea 4 camere în jurul unui hol cu acces de pe prispa de afară. Alăturat erau acareturi compuse dint-o
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
a-mi ascunde durerea, bucuria, nevoia de tăcere. mângâietoare alternanță de nevoi, de strigăte inutile bulzuri de mine răsfirând florile unei primăveri mult așteptate. îndelung răbdător îmi este sufletul într-o alternanță de uri, de iubiri dorite sau nu, pe arșița pământului. câmpurile râd soarelui, ploilor, gem în arsura fulgerelor. precum ele, și eu îmi sunt. tablou firesc al unei naturi nedescrise poate, încă, în imaginile deformate ale oglinzilor care mă înconjură. spun și strănut în pumn că versul, magul Scris
GÂNDURI DE SEARĂ 29 APRILIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346001_a_347330]
-
se trezi pe un vârf de munte pleșuv. Își roti privirile de jur împrejur cu milă, apoi o luă agale la vale pe o cărăruie. În zare, pe golul alpin, zări o stână părăsită. Trecu de ea și coborând prin arșița soarelui spera să pătrundă în curând în pădurea deasă de brad să se răcorească și să-și potolească setea cu apă rece de izvor. Dar spre surprinderea sa pădurea era defrișată alandala. Puțin mai la vale văzu un lac și
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
A rodit peste ani în armonii cu Brăila lui Mihu Dragomir „La răscruce de vânturi si vremi” Precum Tara tărâmul mitic al celților, Cernoziomul a clădit în el un nume și un destin al pământului Țâru cercetătorul grânarului împovărat de arșiță Neobositul pioner al timpurilor, a zămislit un rod al inimii și minții Sperand să-i fie auzită truda, Când cei din țară-s surzi an după an Senectutea-l prinde, expermentând sub steag american Îmblânzirea bătrânei doamne a Bărăganului, ce
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
25 Aprilie 2014 (Izvorul Tămăduirii...) Întotdeauna am iubit izvoarele! Copil, acolo în Munți, îmi spălam în ele fața, picioarele... Toată copilăria mi-am petrecut-o între aceste sfinte odoare. Se umple sufletul meu când scriu de o lumină vindecătoare! De arșița vremii nici nu-mi mai pasă; mă simt și acum atât de viu în brațele lor! Fericit e cel ce lasă în urma lui un drum și un izvor! Referință Bibliografică: Izvoarele... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IZVOARELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347953_a_349282]
-
sa de originalitate este, fără îndoială, simplitatea, căreia îi arondează un suflu nou. O poezie ușor eclectică, ce împrumută câte o măsură din toate: cupele florilor, savoarea măceșilor, albastrul finit-infinit al cerului, clarul nopților cu lună plină, zilele toride sub arșița soarelui și multe, multe sentimente, stări staționare ale sufletului, cărora poetul le culege nectarul și le transformă în fagure de vers. Semne de apropiere reprezintă un punct de cotitură în opera poetului ploieștean, pe drumul ascendent al regăsirii sale prin
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
ambiantă, înconjurate de vegetație cu pomi fructiferi între care mișuna celelalte creații divine. Dar există totodată înălțimi semețe lipsite de vegetație și de viață. Pe undeva există pustia. Dune de nisip între care numai ființe speciale pot să trăiască în arșița soarelui alternată de năprasnicul frig al nopții. Toate acestea sunt creații divine și-și au rostul lor în natură. Gonind omul păcătos Dumnezeu a izolat în fapt zona cea mai mănoasă printr-un zid nevăzut dar cu atâta mai impenetrant
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
visez și cui nu-i place? FÂNTÂNA MEA Fântâna mea e încă la amiază, Ferice dar de cel ce însetează, Drumețule, oricând din apa ei, Dacă ți-e sete-apleacă-te să bei! Nu-i căuta în adâncimi izvorul, Ci potolește-ți arșița și dorul, De va seca? să nu îți fie teamă, Preaplinul se revarsă fără vamă. Când Horea în lanțuri era dus Acolo-n Munți, pe Arieș în sus, Izvorul s-a înălțat spre gura lui Și l-au lovit soldații
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
sacrificii. Acasă, sufletul meu este al meu și timpul îmi aparține, și fiecare piatră, și fiecare fir de iarbă, fiecare pom care înflorește, odată cu mine, pentru că legătura este pe viață. Acasă, sub nucul maiestuos, dătător de liniște și răcoare în arșița verii... Cu cele mai scumpe daruri ale vieții sale - sufletul și inima, gânditoarea și visătoarea artistă cutreieră lumea. Față de ele nu are nici un secret, nu le-a trădat niciodată și nici ele nu au trădat. Ele sunt acelea care o
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
atât ca pe o foame ce te roade pe interior, cât și ca pe o nevoie dureroasă. Sau cum poate fi și ca un fluviu care inundă totul în cale când își iese din matcă. Poate fi dragostea ca o arșiță ce pârjolește lanul de grâu, omorând sămânța ce ar fi dat o nouă viață? Sau poate fi la fel de bine și visul ce l-a trăit cu o zi în urmă, un vis înfricoșător, cu sufletul temător de moarte și dorința
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
prăpăstioase. Urcușul devine din ce în ce mai anevoios, copitele cailor alunecă pe stânca lucioasă, călăreții se clătină în șa. Ajuns pe o creastă căpitanul Arnăutu cercetează împrejurimile. În depărtări vede un vârf înalt, pleșuv, a cărui culme joacă într-un orizont confuz în arșița zilei. CĂPITANUL ARNĂUTU: (către căpitanul Sasu) Acolo trebuie să fie palatul! CĂPITANUL SASU: Până acolo e cale lungă printre pinteni stâncoși, cascade, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogolesc într-un zgomot infernal în prăpăstii. CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
albastru te mângâi pe pleoape ca pe-un copil regăsit după ce-a fost pierdut atât de noi încât silabisești tăcerea mea un fel de dializă cu cerul a cui ești tu azi sunt a ta printre tușe calvin klein arșiță sărutul în care m-am risipit ca nisipul cel mai fin lihnită de lumina pământeană mă sculptez încă o dată divin nezeiță Referință Bibliografică: euphoria / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de
EUPHORIA de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348792_a_350121]
-
vedem cât mai rar pe aici și mai des pe o terasă pe undeva pe faleză la o bere rece. - Cu plăcere, domnule profesor, oricând suntem dispuși să vă fim parteneri la o bere rece, oriunde ar fi servită pe arșița aceasta de afară. De ce să nu mergem seara la o terasă la o sticlă de vin bun și bine răcită? Știu eu câteva localuri cu servire ireproșabilă, unde am mai mers din când în când cu colegii în perioada de
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
ploaie devine o adevărată pelerină, acoperindu-i întreg corpul. Nu știu de ce ar fi nevoie, ploile sunt calde și nu fac altceva decât să îți producă o stare de bine, după ce trupul ți-a fost îmbrățișat o zi întreagă de arșița soarelui. Sarongul lui Jara mă distrează de fiecare dată și devine prilej de glume. Mi-l închipui în vârful cocotierului cu un nod făcut de mine și râd. Mă privește mirat neînțelegând ce mă distrează, așa, dintr-o dată. Iar eu
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
clipele. Lumina era la fel de limpede, soarele de amiază încingea aerul la fel ca într-o brutărie și dacă n-ar fi fost frunzele arse al căror zbor neliniștit concura tot mai des cu al fluturilor, căzând peste iarba pălită de arșiță, încă ai fi putut crede că este luna lui cuptor, departe de a se sfârși. De pe lângă ușa larg deschisă a patiseriei din piață, o pală de vânt a răsucit deodată, cu îndemânare, într-un mic vârtej, pulberea de făină și
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
cu nepăsare sub privirile copiilor, parcă atenți și ei la poveștile despre englezoaica ce se înecase în mare, deși tânărul ofițer sărise să o salveze, povești ce aprindeau imaginația ascultătorului. Soarele curgea ca mierea fierbinte peste pielea tânără, imună la arșiță, peste cele două cimitire în care se învecinau înghesuindu-se în spațiul atât de strâmt dintre ape toate națiile: evrei, musulmani, greci, englezi, ruși, români, italieni... Solul nisipos, neascultător, se tasa repede, nepăstrând pentru mult timp forma mormintelor și nici
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
tristețe Când văd cum ramuri goale, Umile-ngenunchează Tot sărutând pământul Și tremură a groază Când rău, nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei În mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței Stamine de candoare Și arșița ființei Prea mult risipitoare. Vâltoarea vieții fură Toți anii plini de floare Și soarta nu se-ndură... Amară întomnare! Cireși prin anotimpuri Cu zbucium în rafale, Lăsăm în urmă muguri Cu seve-adânci, vitale. Vor înflori-n lumină Și ne vor
AU ÎNFLORIT CIREŞII... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348941_a_350270]
-
așezat pe tabla de șah a vremii în dimineți când totul pare static adierea de pe frunte semănând cu sărutul mamei sau chiar îmbrățișarea iubitei visate pot veni pot pleca pot fi stepa în care doar copita calului se mai afundă arșița ce te topește gerul ce te geruiește noapte sau zi zvon sau certitudine orice. Astăzi însă nu sunt decât cuvîntul ce-ți bate în tâmplă de la distanța dintre două computere. Referință Bibliografică: POT FI / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POT FI de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348971_a_350300]
-
iasă din monotonie și pornește la plimbare. Atunci, câinii de prin curți se trezesc la viață și își anunță existența marcându-și teritoriu. Oameni și animale, păsări și plante, toate îți oferă sub un cer de un albastru incredibil, sub arșița soarelui sau sub stele ce ai putea să le atingi cu mâna, un spectacol de sunet, lumină și culoare, cum rar îți este dat să întâlnești. Trebuie doar să știi să-l primești. Dacă doriți să vă transpuneți pentru câteva
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
rece, halucinant Un colcăit de lavă. Dar ce firavi sunt ochii ei! Privirea o trădează, Sclipirea lor - crâmpei de diamant. - Aleasa mea, ce cauți printre sclavi? Căzu, și prinse brațul ei plângând - Copila mea, neprihănită floare Te vor târî prin arșiță, prin soare Te vor lovi cu pumnii spumegând Și lanțuri îți vor pune la picioare. De astăzi nu vei mai zâmbi în poartă Și nici pe frunte mâna n-ai să-mi luneci Și-i visul nostru o statuie moartă
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
pretutindeni, de nuanțe pământii din care răsar șuvițele vegetale, foame și sete de absolut, chip cioplit de cuvinte pentru veșnica tinerețe. Dar și « teama de gol / dinăuntrul cuvântului / golul din cetatea tăcerii » - ca un pământ sterp, cu buze crăpate de arșiță, fântână înnămolită - sufletul scindat fumegând. Iată și chipul poetului desenat de el însuși : « eu / dragoste de răsadul Tău de lumină / de conținutul textului / FIAT LUX / și lumină se făcu / spre îngemănare / cu veșnicul întuneric / lumină / de Tine / pentru noi / din
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
Fluviul de foc La o răspântie în timp, am întâlnit un fluviu. Oameni haini îi secaseră apele, timpul însuși, uscase albia sărăcită. Mi-am cufundat mâna însetată, în nisipul fin al prundului. N-aveam lacrimi să-mi plâng setea, dar arșița privirilor mele, a cuprins albia, stârnind un fluviu de foc, pornit să-și stingă mânia, în sarea adormită a mării, tot la o răspântie de timp. Oameni ai TEREI ! Încerc să mă cufund, în adâncul ființei mele, să rup stăvilarul
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
a umplut paharul, de când nu mai suntem doi. Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu,stropită cu maci, sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi. Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi, sunt un pas șovăielnic, ce-ar duce spre noi. Sunt frunza ce cântă al crengilor rod, sunt raza de soare, ramasă zălog
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]