979 matches
-
din Delta bătrânului fluviu Danubiu, din România unde se regăsesc peste 327 de specii de păsări, din toată acvatică europeană și chiar arctică. Nu numai păsările, dar văd cu plăcere pe mândrul Stindard al Canadei, fluturând În vânt, frunza de arțar, frunza și arbori care se găsesc din belșug și În pădurile de pe dealurile Subcarpatice. Oare ce pasăre măiastra, a fost transportorul acestui soi de arbore și În ce sens a trecut oceanul? Câte frunze și semințe a transportat? Să credem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
literatura română. Pentru toate acestea Însă, e nevoie de implicarea fiecărui membru activ sau simpatizant al asociației, pentru că giuvaerul pe care noi Îl iubim și Îl prețuim, limba română, să-și păstreze frumusețea și vivacitatea atât În comunitățile noastre de sub arțar, cât și oriunde În lume. Profesorul Brumaru se sculă cu o durere neînțeleasă de ceafă. „Bătrânețea” Își spuse el, ridicându se, cu mișcări leneșe, din așternutul mototolit de somnul agitat, pe care-l avusese peste noapte. Dormea stăpânit de vise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și mă întrebam: Doamne, cum de a fost posibil? De ce atâta ură? De aș putea uita acest coșmar pe care l-am trăit aievea. În același timp gândurile mele fugeau departe, la copiii mei care emigraseră în țară frunzei de arțar după traumă cauzată de ororile mineriadei. Securiștii le depistaseră numărul mașinii pe care o parcau în acele zile incadescente în spatele Teatrului Național și îi luaseră în colimator. La secția 12-a de poliție fuseseră anchetați ore în șir, ceea ce i-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și mă întrebam: Doamne, cum de a fost posibil? De ce atâta ură? De aș putea uita acest coșmar pe care l-am trăit aievea. În același timp gândurile mele fugeau departe, la copiii mei care emigraseră în țară frunzei de arțar după traumă cauzată de ororile mineriadei. Securiștii le depistaseră numărul mașinii pe care o parcau în acele zile incadescente în spatele Teatrului Național și îi luaseră în colimator. La secția 12-a de poliție fuseseră anchetați ore în șir, ceea ce i-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o Credință am avut Din veac de mare început; Iar nimănui n-am făcut rău, Crezând în Bunul Dumnezeu Care, cu noi, Va fi mereu! Va fi mereu! și, de asemenea, vom recita din creațiile prin care, aici, în țara Arțarilor, noi contribuim la împlinirea literaturii și artei care se dezvoltă prin această limbă și în spiritul ei desăvârșindu-i cultura milenară, sentimentele creștine și umanismul care a caracterizat-o întotdeauna, ca și pe vorbitorii ei, precum versurile de mai jos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de sub pernă îmi amintesc doar că voiam să impresionez Dali, Elytis, Claude Debussy, agățau oglinzi suprarealiste înalte deasupra patului meu din Paris tulburată de umbre lumina le împarte divaghez în vers alb cu Pierre Morency dansez fericită pe frunze de arțar cu picioarele goale poem însuflețit în valuri de culoare pasăre cu inima de foc reiterez din propria-mi cenușă aripi de neuitare dragostea ucide dar inima nu moare pe malul fluviului Saint-Laurent reinventez iubirea sub Poartă de Sărut coloană nesfârșită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
incendiar După tine ce mai putem păstra din furtuna stelară inima mea mușcă intimitatea luminii cu un roman nescris ultima amintire a verii ai luat-o pe garanție cu tine în timp ce ochii mei tranșează distanța vinovată în culoarea frunzelor de arțar umbra ta șterge cerul de ploi cu aripi senine Pictogramă nu știu să te iubesc nu știu veneam spre tine îmbrăcată într-o rochiță de spaimă mâinilor tale li se făcuse milă și frig mă cautau prin hărți de întuneric
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și mă întrebam: Doamne, cum de a fost posibil? De ce atâta ură? De aș putea uita acest coșmar pe care l-am trăit aievea. În același timp gândurile mele fugeau departe, la copiii mei care emigraseră în țară frunzei de arțar după traumă cauzată de ororile mineriadei. Securiștii le depistaseră numărul mașinii pe care o parcau în acele zile incadescente în spatele Teatrului Național și îi luaseră în colimator. La secția 12-a de poliție fuseseră anchetați ore în șir, ceea ce i-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
necruțătoarelor coperți tehnicolore, lucioase, violente... în ultimă înțelegere cu îngerii, vei rezista plin de aplomb pe meterezele brumate dibaci. Drumul se lungește, oricum, dincolo de unde ai fi dorit să-ți păstrezi sufletul, mintea, carnea, nevătămate. Borderourile " legate-n piele de arțar bătrîn, se vor umple:coloane mărșăluind dens calcule păguboase, dezastre bancare intergalactice,veșnice găuri negre în bugetul macrocasnic. Dar cifra finală te va despăgubi de toate rîmele cu dinți încîlciți,de toți șopîrlangii și portăreii vraiștei cotidiene. Miliarde de miliarde
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
din Delta bătrânului fluviu Danubiu, din România unde se regăsesc peste 327 de specii de păsări, din toată acvatică europeană și chiar arctică. Nu numai păsările, dar văd cu plăcere pe mândrul Stindard al Canadei, fluturând În vânt, frunza de arțar, frunza și arbori care se găsesc din belșug și În pădurile de pe dealurile Subcarpatice. Oare ce pasăre măiastra, a fost transportorul acestui soi de arbore și În ce sens a trecut oceanul? Câte frunze și semințe a transportat? Să credem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
literatura română. Pentru toate acestea Însă, e nevoie de implicarea fiecărui membru activ sau simpatizant al asociației, pentru că giuvaerul pe care noi Îl iubim și Îl prețuim, limba română, să-și păstreze frumusețea și vivacitatea atât În comunitățile noastre de sub arțar, cât și oriunde În lume. Profesorul Brumaru se sculă cu o durere neînțeleasă de ceafă. „Bătrânețea” Își spuse el, ridicându se, cu mișcări leneșe, din așternutul mototolit de somnul agitat, pe care-l avusese peste noapte. Dormea stăpânit de vise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Pentru că eu cred că tot ce s-a întâmplat rău în viața politică și culturală din Republica Moldova are o legătură cu această instituție. Uleiul începe să iasă la suprafață și azi deja unii dintre securiști nu se mai ascund după arțar. Cum e și Iurie Roșca, cel care ieri era un mare unionist român, iar azi pledează cu text deschis pentru unirea Basarabiei cu Rusia. Dacă însă am fi știut încă din anii ’90 cine e tipul, poate că istoria noastră
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4200_a_5525]
-
ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe cu sirop de arțar, zmeură și mure stăteau frumos aliniate în beci, uscate mere din pădure, adunase alune și nuci. Uscase măceșe și alte plante aromate și tămăduitoare pentru ceai, că deh! În pădure crescuse o sumedenie de astfel de plante. Acum se gândea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Când iarna amintirilor va trece în umbre de arțari întortocheate noi doi împrăștiați pe firul gheții ne vom vedea de-a pururi într-o carte, nescrisă, cum triumfă-n calea vieții plutești mereu la umbra ierbii noastre când ne-aspersam în unduiri febrile, pierdute-n depărtări apropiate, și-uitam cum
Mi-e dor de Belvedere by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83920_a_85245]
-
crengi când bate vântul Cântă ca Zamfir cu naiul. Mi-am făcut din el o grindă Și-un butoi pentru Fetească, Dar am strâns și-un sac cu ghindă, Alți copaci în loc să crească. E vânjos mai abitir Decât teiul sau arțarul; Fructul lui se cheamă jir Și-l poți aduna cu carul. Încă una, dacă vreți: El e bun pentru mistreți. Un răspuns pe loc să-mi dai: Floarea-i cu mirosuri fine Căutată-i de albine Și e bună pentru
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
găsiți o asemeneaocazie? . - Ce zici de vreme? Bănuiesc că o s-avem o toamnă superbă și lungă. Știu că ești foarte versată în taioruri, te-am zărit odată cu o stofă tabac splendidă. Nu tabac, așa ca frunza scorojită, ca foaia de arțar uscată care bate în roșu. . - Vă pricepeți în nuanțe! . - Eu mai puțin, dar dumneata!... Aici e o beție pentruochi, cum ai aranjat porțelanele, chilimurile. Înainte ședeau toate pachete. - Și mie îmi place toamna. De aceea iubesc Bucureștii. Prin septembrie-octombrie e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
laboratoare lucrau cele mai ascuțite minți ale vremii atunci cînd doreau să-l viziteze. Afară, soarele încălzea pămîntul, albinele bîzîiau printre flori și fîntîni, iar anotimpul era undeva între vară și toamnă, cînd pomii își arătau verdele împlinit și doar arțarii erau stacojii. Activitatea politică nu-i lua mult timp, pentru că oamenii din acea țară aveau încredere în el, așa că nu făcea decît să sugereze o reformă, și era pe dată pusă în aplicare. Marea lui problemă era doar să mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dansatoarea încheindu-și șireturile pantofiorului. Dimineața, fratele luase parte la o ceremonie șamanică în care vindecase un muribund sugîndu-i boala din trup și arătîn-du-i-o apoi sub forma ghemotocului plin de sânge. Tocmai își pusese iar respingătoarea mască din coajă de arțar și pregătea la falcă un al doilea mănunchi de pene, când îl chemase la telefon maica Fevronia. Acum, fratele, care în mod misterios reușise să nu-l întîlnească niciodată pe negrul cel alb, era cuprins de o neliniște iluminată. Câmpul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în aparență, eram noi. Cam fiecare avea cîte-o ciudățenie care mi-a rămas puternic întipărită în minte. Unul avea degetele mâinilor rășchirate în toate părțile, ca niște labe de crustaceu. Din camera altuia putea mereu, înțepător, a urină și a arțar. O ființă subțire și retrasă, cu trăsături șterse, țipa ca din gură de șarpe când Carla și Bambina, după o pândă îndelungată, o apucau și-o târau în camera noastră. Se luptau cîte-o jumătate de oră cu copilul ce se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
frontali nu sânt decât țigănci ghicitoare, pierdute-n solomonii și superstiții), nu vom putea niciodată să vedem holistic - și nu într-o umilitoare succesiune - nici măcar propriul nostru corp, nici felul în care va arăta soarele mâine. Nici dacă frunza de arțar, îngălbenită de toamnă, va mai rămâne o zi pe creanga ei înnegrită. Lobii frontali ne sânt plini de linii punctate, duse în prelungirea fermelor contururi ale memoriei. Linii punctate ce asigură și înșală, linii ale dorinței, ale omenescului, linii nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cal bătrân, împrumutat de la un țăran. L-am lăsat pe cărare și am intrat în pădure și îmi amintesc că el, care era mai robust, dar mai puțin priceput, se muncea mult și fără prea mari rezultate ca să doboare un arțar cu securea. Eu, în schimb, culegeam de pe acolo crengile uscate, căci pentru foc merg bine și ele. Mă îndepărtasem puțin, știți, și la un moment dat aud un câine lătrând și strigăte, ca la vânătoare, pe urmă un trosnet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru acel sat cu prietenul cel mai intim al lui Atila. Se opri puțin să contemple spectacolul soarelui, care, coborând spre linia orizontului, lăsa o dâră de sânge pe cerul turcoaz, unde se iveau primele stele. Deasupra unui desiș de arțari, sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ia să văd eu, știți voi cum se cheamă ea? Da, bunică, știm! Arțăriș, așa-i spune. Da’, știți și de unde-i vine numele ăsta? mai întrebă bunica. Nu știm, spune-ne! Se zice că pe tatăl fetelor îl chema Arțar, badea Arțar, așa-i spunea lumea. Iar copacii care apăreau, an de an, în pădure, erau sufletele oamenilor satului care, pe măsură ce îmbătrâneau, se duceau din lume, dar rămâneau să-i ascundă de urgia vremurilor și să-i ajute pe ceilalți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
văd eu, știți voi cum se cheamă ea? Da, bunică, știm! Arțăriș, așa-i spune. Da’, știți și de unde-i vine numele ăsta? mai întrebă bunica. Nu știm, spune-ne! Se zice că pe tatăl fetelor îl chema Arțar, badea Arțar, așa-i spunea lumea. Iar copacii care apăreau, an de an, în pădure, erau sufletele oamenilor satului care, pe măsură ce îmbătrâneau, se duceau din lume, dar rămâneau să-i ascundă de urgia vremurilor și să-i ajute pe ceilalți. Și poate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]