4,667 matches
-
de patru chelneri. Le sommelier, purtându‑și cartonașul de identificare pe un lanț de chei, supraveghea umplerea paharelor. La fiecare fel ni se servea câte un vin potrivit, În timp ce chelnerii ceilalți, acționând ca niște jongleuri, Înlocuiau farfuriile și argintăria. Ravelstein arborase tot timpul o mină de fericire nebună, râzând și gângăvind, așa cum făcea Întotdeauna când trona asupra banilor - și Începând fiecare propoziție din frazele lui lungi cu „Tțțț‑ah, tțțț‑ah, tțțț‑ah asta‑i cea mai rafinată bucătărie din Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din Paris. Covoarele și mobila nouă soseau non stop - și toate lucrurile Înlocuite, servicii de masă, vitrine cu porțelanuri, paturi erau, probabil, remise și trimise de Ruby fiicelor și nepoatelor ei. Era o bătrână habotnică, și când răspundea la telefon arbora un stil sudist, foarte formal. Dar Însemna o prezență loială În gospodărie. Ravelstein se lămurise În privința ei și nu‑și făcea iluzii că va fi vreodată admis În tainele intime, În sufletul unei bătrâne negrese respectabile. Și apoi Ruby lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
li se ceară nemților flămânziți să‑și plătească hrana În orice alt chip, dar nu În aur. Era cu neputință pentru el să meargă mai departe fără a compromite interesele țării sale, „care (a urmat Îmbățoșându‑se și Încercând să arboreze o mină de demnitate) fuseseră plasate În mâinile lui”. Lloyd George - de ce trebuie să mă Întorc mereu la scena aceea? Nu pot să‑mi dau seama de ce m‑a afectat În asemenea măsură. Așa cum am spus, Lloyd George s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
erau prea multe. Desigur, așa cum era de așteptat, inițial Jake se opusese. —Nu pot să accept, insistase el. —Dar eu vreau să ți-i dau. Vreau ca, în sfârșit, să fac cu ei ceva folositor. Chipul lui Jake se luminase arborând o expresie extatică de acceptare. —Al, ești un înger! Nu fi prostuț! Altfel ar sta de pomană. Și oricum, nu sunt numai banii mei. Acum suntem căsătoriți, îți amintești? Deși ceremonia rapidă de la primăria din Manhattan se terminase cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că bătrânii își epuizau economiile de-o viață. Pe de altă parte, ce-i păsa lui? În meseria asta nu era loc de sentimente. Dacă începeai să te lași impresionat, erai pierdut. Pun pariu c-aș cumpăra-o, a răspuns arborând cel mai persuasiv rânjet. De fapt, chiar mă gândeam să fac și eu o ofertă. Lui Hugo i s-a părut ciudat de dificil să-i mintă pe bătrânei. În orice caz, nu i-a fost la fel de ușor așa cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Rafinament în persoană. E cel mai bun agent imobiliar din zonă, dacă nu chiar din întreaga țară. Omul ale cărui servicii nu vi le puteți asigura decât dacă numiți agenția Dunn și Dustard ca unic agent al dumneavoastră. Hugo a arborat pe buze cel mai încrezător și mai convingător zâmbet din arsenal. Cu toate astea, privindu-i pe cei doi Pinchett, și-a dat seama că aceștia nu se uitau la zâmbetul lui. Dintr-un motiv misterios, erau focalizați asupra picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e, a zis Joss cu vocea lui nazală. Haideți să trecem mai departe, da? Celălalt lucru pe care voiam să-l discutăm era dacă s-o luăm sau nu pe panta celebrităților. Dacă să avem interviuri cu vedete. Jessamy a arborat o mină dezgustată. —Cum? Adică să fim ca toată lumea? Noi ne ocupăm de probleme reale. Noi trăim în lumea reală. Și avem niște principii reale. Niște credințe reale. Sunt de acord cu Jessamy, a declarat Jake. Alice a observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Theo. Așa l-ați îmbrăcat de dimineață. În primul rând că pantalonii sunt cu spatele în față. Hugo și-a dat seama că așa era. Buzunarele erau așezate invers. Dar, oricum, la ce le trebuie buzunare bebelușilor? Hugo a arborat cel mai seducător zâmbet al lui. Era momentul să scoată de la naftalină renumita vrăjeală marca Fine și să scape de hoașcă. — Sincer să fiu, a zis el luându-și cea mai șarmantă expresie, e un miracol că are pantalonii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
larg și sugestiv s-a lățit pe chipul lui Jake. —Tu la ce crezi că sunt bune? Cred că glumești! Alice a simțit c-o lasă picioarele, așa că a început să pipăie cu mâinile în spatele ei, în căutarea peretelui. Jake arborase o expresie sfidătoare. — Nu glumesc deloc. E foarte logic. Industria prezervativelor e vinovată de multe. Bieții copaci trec prin niște chinuri îngrozitoare când sunt tăiați pentru cauciuc. —Ai folosit un prezervativ reciclat și când... când m-ai cunoscut pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia perfectă a celui pe care îl imita. Apoi închise umbrela și o făcu să dispară într-unul din buzunare. Arboră un zâmbet imens, iar Scriitorul aplaudă în batjocură. - Gene Kelly ar fi invidios, Magicianule, nu cred că trebuia să oprești... timpul pentru a-mi arăta că ai luat lecții de dans atunci când erai mic. Apropo, magicienii au avut și ei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ani și totuși pe cap nu mai avea păr decât pe margini. Chelia foarte Întinsă Îi dădea o splendidă distincție de dascăl. A stat mulți ani Încarcerat la Gherla și la Aiud, iar În lagărul de deportați de la Rubla arbora o expresie facială vizibil marcată de o adâncă și cronică suferință trupească, numai de el știută. Se pare că-l chinuia și Îl măcina un cancer hepatic, căpătat Într-una dintre Închisorile comuniste, prin care trecuse În toți anii ‘50
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și adevărat, și șocant, și atractiv, zi-i așa: GHICI, CE-I AICI? Cum o să scriu, asta, pe frontispiciu? Cum, zi și tu; ziceți și voi: cum?! Iaca bine. Așa, după cum auzi. Așa o să și scrii. Și, tot așa, o să arborezi, această sintagmă, deasupra ușii de la intrarea În muzeul tău, de fapt, muzeul sufletului tău, al inimii tale și al vieții tale. Așa, să știi, că e cel mai potrivit. Nu? Da, răspunseră, toate celelalte, În cor. Și prinseră a bate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a întâmplat ceva? - Nu, Doamne ferește! răspunse Eugen zâmbind. Am urgențe... Rămâi, te rog, cu pacientul de aici. Nu-l lași singur nicio clipă... - Ei, asta-i bună! Nu trebuie să faceți asemenea precizări, domnule doctor. Se poate? îl întrerupse Ofelia, arborând un zâmbet de copilă ofensată. Rămâne și doamna...? - Nu. Din nefericire, trebuie să plec... Mulțumesc mult, domnule doctor și rămâne să... - Cum ai spus? o privi Eugen contrariat, arborând și el acel tip de zâmbet observat la Ofelia. - Păi..., am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să faceți asemenea precizări, domnule doctor. Se poate? îl întrerupse Ofelia, arborând un zâmbet de copilă ofensată. Rămâne și doamna...? - Nu. Din nefericire, trebuie să plec... Mulțumesc mult, domnule doctor și rămâne să... - Cum ai spus? o privi Eugen contrariat, arborând și el acel tip de zâmbet observat la Ofelia. - Păi..., am zis... mulțumesc..., Eugen! răspunse Iuliana, întorcându-se brusc cu fața spre Iustin pentru a nu se vedea că roșește. La revedere, frate drag! Te las pe mâini bune, după cum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă și ceru permisiunea să-l prezinte pe Eugen. - Mulțumesc! Nu-i nevoie..., ne cunoaștem de ceva vreme..., nu-i așa, domnule doctor? - Da, da, da! Mulțumesc pentru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ca femeie, tot așa aș fi pus problema... Are dreptate, frățioare. Te rog s-o înțelegi! - Da, sigur că da..., pentru că v-ați aliat și eu sunt în inferioritate... Mă supun majorității. Nu am altă cale, admise în final Iustin, arborând un aer ușor ofuscat. ,, Ce nerăbdător te-ai făcut, frate! Uiți că mai ieri nu ți se dădea vreo șansă și dintrodată... Ia, potoleștete! Are nevoie și femeia asta de odihnă, de un minim de răgaz să-și pregătească mama
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
putea urmări, ca dintr-o lojă, spectacolul uman oferit de scriitori, în fiecare zi același și în fiecare zi altul. el era de altfel unui dintre primii care se înfățișa, la prînz, la Casa monteoru, întotdeauna elegant și proaspăt ras, arborînd o mustață nu lipsită de distincție, cu alură englezească. Despre el se șoptea că ar fi fost unul dintre cei mai influenți oameni din sfera puterii. exista un fel de legendă construită în jurul lui : se spunea că în tinerețe, înainte de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere, contrazisă pe loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uzurpator, fiind perceput ca atare de ceilalți. El face toate cîte îi stau în putere să înlăture o astfel de percepție supărătoare fie exterminîndu-i pe reprezentanții puterii legitime și istoria mondială e plină de astfel de războaie de "succesiune" fie arborînd toate însemnele, toate mărcile legitimității: curte regală sau partizani, drapele sau insigne. Probabil că tot pentru a-și legitima autoritatea, omul zilei de 18 Iulie 1940 a păstrat toată viața titlul de general de Gaulle, dorind să amintească mereu că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
instinctele umane „într-un acvariu”. Comportamentul care merge de la curtare până la depunerea ouălor se descompune în mai multe secvențe declanșate de un semnal precis (în interacțiune cu starea hormonală a peștelui). În funcție de schimbările hormonale de la sfârșitul iernii, masculul de ghidrin arborează o burtă roșie în fața intrușilor pentru a-și apăra teritoriul; culoarea „semnal” a animalului este astfel strămoșul îndepărtat al podoabelor cavalerilor noștri din Evul Mediu sau, mai recent, al însemnelor care marchează teritoriul găștilor de tineri. După ce a construit un
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în piept, se făcea ghem, când vreun polițist îi cerea actele și le privea lung, întorcându-le pe toate fețele. Ce o fi fost atât de citit, se întreba, când întârziau asupra peticului de carton plastifiat, o cântăreau din priviri - arbora atunci o mimică neutră, pentru a semăna cu fotografia din buletin -, apoi se întorceau spre cifrele care îi strângeau ființa vie, mai abitir decât între patru scânduri. În secție era cald, polițistul își descheiase vestonul și cravata îi atârna strâmbă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Entuziasmul pueril al lui Ermil Conțescu n-avea nimic de a face cu pedanteria, nu era decât uimirea unui om din prima generație de cercetători ai naturii, pentru care știința e o religie, și universul - un continuu miracol. Geograful nu arbora deloc prezumția, dimpotrivă, nota lui distinctivă era difidența în propriile cunoștințe. De unde prudență infinită, frica de a nu poseda toată "literatura" chestiunii, proorogarea la infinit a unei probleme din lipsa de comunicații științifice. Sub acest raport, Conțescu semăna cu Gonzalv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în ton, admițând griul și tabacul. Se ferea totuși de stridențe, de tăietura prea acuzată la talie. Statura sa impozantă tolera o anume studiată neglijență. De pildă, Pomponescu nu punea la gât o cravată prea bătătoare la ochi, cel mult arbora din când în când un papion cu buline albe, mărunte. Își schimba hainele des, fără să pară afectat, din cauză că deosebirea între costume era imperceptibilă, atât cât să trădeze o schimbare generală de ton. Sub nici un cuvânt Pomponescu n-ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înfățișarea scandaloasă a dialogului, uniunea Demirgian-Sultana nu decurse în modul libertin în care ne-am închipui. "Fata" lui Demirgian nu exista, și Demirgian însuși făcuse paradă de senzualitate, ca să nu se arate mai puțin "modern" decât Sultana, care la rîndu-i arborase cinismul de frică să nu întîmpine rezerve din partea lui Demirgian. Nu trădă alcovul, în schimb trata pe Demirgian cu autoritate și soțul verifica la tot pasul superioritatea Sultanei. Astfel Sultana constată că Demirgian nu cunoștea denumirea, stilul și valoarea mobilelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zi, întrucît salonul, anticamera și biroul lui reprezentau locuri de exhibiție. Dimineața apărea cu un costum de ținută zilnică, la prânz, dacă reținea pe cineva, își punea un sacou negru cu cravată adecvată, schimbîndu-și de asemeni batista, la cinci își arbora smochingul tivit. Astfel de mutații în toaletă le practica Pomponescu chiar dacă n-ar fi fost decât cu Pomponeștile, ba chiar și singur. Acum pentru întîia dată fu văzut ieșind din dormitor cu o haină de casă de molton, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]