1,584 matches
-
din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă” și nu pentru „chivot”, fiindcă așa mi-a dictat spiritul Însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia „arca lui Noe”; n-am auzit pe nimeni spunând „chivotul lui Noe”. Sună deplasat. Am mai auzit, dar nu foarte des, „corabia lui Noe”. Dar „corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află În altă parte și mărturisesc că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă” pentru corabie și „chivot” pentru cufăr, justificând totul În note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând În notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele tematic ambele variante, „arcă” și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând În notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele tematic ambele variante, „arcă” și „chivot”. Soluția mi-a fost impusă de expresia, intrată deja În firescul limbii române, „arca lui Noe”. Noutatea constă În faptul că am introdus această expresie „banală”, modernă, În limbajul biblic, unde ea nu exista până acum. E un fleac, dar un fleac care arată perfect „filozofia” noastră de lucru. Pentru noi nu există două
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Poezia lui M. Blecher, LCF, 1973, 25; Adrian Marino, Marcel Blecher, „Aventures dans l’irréalité immédiate”, CREL, 1974, 1; Balotă, Ion, 153-181; Regman, Colocvial, 177-179; Dan, Proza, 307-311; Petre Theodoru, În legătură cu M. Blecher, ATN, 1978, 2; Protopopescu, Romanul, 227-242; Manolescu, Arca, III, 55-75; Țeposu, Viața, 98-107; Constantin Trandafir, Destin tragic și conștiință modernă, RL, 1984, 52; Constantin Trandafir, M. Blecher și existențialismul, RITL, 1986, 2-3; Indrieș, Polifonia, 200-220; Mirodan, Dicționar, I, 180-193; Zamfir, Cealaltă față, 139-175; M. Blecher. Histoire d’un
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
Introducere în opera lui Dimitrie Bolintineanu, București, 1972; D. Bolintineanu interpretat de..., îngr. și pref. D. Păcurariu, București, 1974; [Dimitrie Bolintineanu], STRS, 78-81, passim; Dim. Păcurariu, Claude Pichois, O carte și șapte personaje, București, 1976; Dicț. lit. 1900, 112-116; Manolescu, Arca, I, 82-92; Simion, Dimineața, 144-194; Petrescu, Configurații, 156-171; Piru, Ist. lit., 80-84; Scarlat, Ist. poeziei, I, 361-376, III, 157-163; Cornea, Aproapele, 190-237; Țeposu, Viața, 7-16; T. Vârgolici, Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea, București, 1985, 144-188; Craia
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
de romancierii moderni, de la Joyce la Robbe-Grillet. Procedeele folosite împiedică sensul să se precizeze, îl fac să fie la rândul lui deviat și amestecat. Poate că adevăratul sens al romanului este cel pe care l-a surprins Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, și anume luarea carnavalescă în derâdere a culturii oficiale și, dincolo de aceasta, a ordinii inerte și constrângătoare în care s-a trăit la noi. Lumea în două zile este și un roman despre roman, adică o meditație asupra
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
178-184; Tomuș, Mișcarea, 269-272; Regman, Noi explorări, 20-27; Gorcea, Structură, 137-140, 205-212, 232-239; Livescu, Scene, 177-185; Simuț, Diferența, 161-166; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 104-108; Val Condurache, Fantezii critice, Iași, 1983, 23-32, 42-44; Țeposu, Viața, 158-165; Manolescu, Arca, III, 166-189; Vlad, Lectura rom., 116-127; Cristea, Modestie, 164-177; Manea, Contur, 49-53; Odangiu, Romanul, 81-89; Raicu, Fragmente, 340-347; Simion, Scriitori, III, 446-461; George Bălăiță, RRI, I, partea II, 258-288; Ungureanu, Proză rom., I, 550-578; Cristea, Fereastra, 179-185; Holban, Profiluri, 137-149
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Mențiuni, 137-141; Simion, Scriitori, I, 598-615; Regman, Explorări, 159-168, 284-294; Ștefănescu, Jurnal, 117-118, 130-134; Băileșteanu, Refracții, 150-161; Tomuș, Mișcarea, 229-232; Iorgulescu, Critică, 99-104; Culcer, Serii, 190-194; Gorcea, Structură, 85-88, 131-137, 183-185, 212-214, 217-218; Simuț, Diferența, 153-158; Vartic, Modelul, 192-198; Manolescu, Arca, III, 100-140; Gheorghiu, Reflexe, 40-45; Țeposu, Viața, 173-178; Raicu, Fragmente, 311-317; Ștefănescu, Dialog, 137-145; Condurache, Portret, 37-40; Monica Pillat, Ieșirea din contur, București, 1985, 37-40; Ungureanu, Proza rom., I, 467-500; Dimisianu, Subiecte, 108-115; Holban, Profiluri, 101-105; Ștefănescu, Prim-plan, 150-159
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
M. Sadoveanu în Hanu Ancuței. SCRIERI: Serile de toamnă la țară, îngr. și pref. Livia Grămadă, Cluj, 1973. Repere bibliografice: Iorga, Ist.lit. XIX, III, 182-185; Popovici, Romant. rom., 320-321; Vârgolici, Începuturile, 51-54; Zaciu, Masca, 410-413; Dicț. lit. 1900, 141-142; Manolescu, Arca, I, 75-77; Craia, Orizontul, 21-23; Mănucă, Lectură, passim; Zamfir, Secolul, 87-88; Manolescu, Istoria, I, 316-318; Dicț. scriit. rom., I, 432-433. G.D.
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
complicată printr-o analiză adesea până la paroxism" (G. Ibrăileanu, Albatros, 1971, p. 189). Generalitatea, proprie oricărei definiții, o regăsim și în remarca lui Nicolae Manolescu: "Adela este, în definitiv, romanul unui bărbat care se autoanalizează în vreme ce observă comportamentul femeii iubite" (Arca lui Noe, II, p. 135). Opinie singulară are Radu G. Țepo-su: "romanul nu e unul de analiză, ci unul cazuistic-livresc", fiind "reprezentarea prin trăire artistică a ideii de iubire". Chiar din parcurgerea acestor mențiuni critice, vom fi conduși spre variate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la Radu G. Țeposu personajul urmează o stratagemă subtilă a seducerii. Țeposu operează, cu o invidiabilă inteligență, de altfel, această modificare pentru a-și permite un spectacol al demonstrației și o nouă situare a operei. Stimulat de eșafodajul teoretic din Arca lui Noe, Adela devine pentru autorul lucrării Viata și opiniile personajelor un metaroman, o scriere modernă cu un personaj pentru care dragostea este o necesitate estetică. Seducător, nu?! Romanul fiind un joc al dragostei, un ceremonial artistic rafinat. Din punctul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Acum Însă nu mai era nevoie de nici un potop, În satul ei omenirea pierea de la sine. Se stingea ca un foc spuzit. Prin urmare, nu mai era nevoie de nici un fel de potop, de nici un fel de Noe sau de arcă, satul se ducea de râpă, măcinat de carii nevăzute zi de zi. Totuși, de ce-i era teamă Mașa nu scăpă. Pe neașteptate, Extraterestrul, care părea ușor abțiguit, se ridică de pe scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau s-adormi visând un zeu ce îți dezgroapă din coasta lumii ziua-n care beau neînceput adâncul tău de apă când mă cuprinde-n brațe printr-un geam deschis la cer de-o arcă pământească. mă caut tot prin suflet, știu că am un vânt schimbat în om să te iubească, primind un semn despărțitor de lumi refugiați cu prăbușiri de-apoi îndrăgostiții veșnici și postumi, în țara cerșetorilor de ploi. nu vreau să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Participant:Festivalul Internațional de Poezie și Epigramă "Romeo și Julieta la Mizil" </biography> Predestinare candrie a lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în rândul sfinților în vise e posibil orice într-un milion de ani chiar și soarele se va stinge nu vor mai exista martori tăietori de lemne nici pescari doar nisip vorbitor și noi adăpostiți în mine cum noe în arca sa... fii demn spuneau vocile... trupul tău e o arcă de emoții chiar și atunci când nu te mai bucură nimic dacă te vei lovi de stânci cui îi pasă brâncuși cioplea piatra cu aerul moale al femeilor din bronz le-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
milion de ani chiar și soarele se va stinge nu vor mai exista martori tăietori de lemne nici pescari doar nisip vorbitor și noi adăpostiți în mine cum noe în arca sa... fii demn spuneau vocile... trupul tău e o arcă de emoții chiar și atunci când nu te mai bucură nimic dacă te vei lovi de stânci cui îi pasă brâncuși cioplea piatra cu aerul moale al femeilor din bronz le-a trecut prin apă ți-a facut arcă apoi le-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
e o arcă de emoții chiar și atunci când nu te mai bucură nimic dacă te vei lovi de stânci cui îi pasă brâncuși cioplea piatra cu aerul moale al femeilor din bronz le-a trecut prin apă ți-a facut arcă apoi le-a pus aripi mi-am pus aerul în palmă am aprins lumânări cu lumânările tale n-am știut niciodată ce dorință să-mi pun când fruntea ta s-a apropiat și patru ochi au devenit nici nisip nici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ale noastre? Crezi oare că va fi mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și-n locul ce va fi fereastră, Voi pune voalul de speranță... Și flori de rouă voi sădi Ca visul...să îl pot găsi, Doar... strălucirea lor curată, Va face visul să se-ntoarcă La țărm, ușor, Pe-o mică arcă.
Flori de rouă. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_551]
-
Fiecare cânta acum În legea lui. Unii măcăiau ca rațele, alții sâsîiau, alții clămpăneau din limbă, scoțând sunete asemenătoare cele pe care le scot berzele În perioada lor de rut, unii behăiau, alții mugeau sau nechezau, părea ca Însăși Întreaga arcă a lui Noe, În care se adunaseră toate lighioanele pămîntului imediat după potop, să se fi vărsat la Corso. Glasul lui Bikinski trâmbiță de trei ori, mâinile sale bătură darabana În tăblia mesei și corul acesta dizarmonic se stinse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în lumina lunii. Pe solul acoperit cu cenușă, ei stau așezați și-l urmăresc cu ochii lipsiți de viață. Duc mâncarea la gurile lor mari, scărpinându-se cu unghiile lor lungi galbene. În spatele profesorului este o grămadă de cutii, o arcă fără viață pe care în ultimele săptămâni el și Gittens au umplut-o cu grijă și meticulozitate. Au luat câte o bucată din tot ce se găsea în Fotseland: ciubere de apă, brățări Fo, săpăligi, zaruri de oracol.... au fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai mari, pentru a se echilibra bugetul. S-o credeți voi, votanților! Doar nu sunt așa de fraieri, să și bage singuri impozite și taxe suplimentare. Pentru asta există pensionarii. Șo, pe ei, cât mai respiră! Viitorul văzut din altă arcă Prin 1996, eram consilier în Consiliul Local al municipiului Vaslui și îmi amintesc foarte clar, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, discuțiile avute la o ședință, despre niște obiective, care la acea dată erau perfect realizabile, dar care în timpurile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Nu aveam nici cea mai vagă idee ce i-aș fi spus dacă ar fi fost el. în ultima zi a anului, aproximativ douăzeci de membri ai familiei, plus iubiții și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne băiețelul“ de fiecare dată când Harrison Ford apărea pe ecran. Până și mama urla împreună cu ei, dar asta numai fiindcă nu știa ce însemna „băiețelul“. Helen bea un gin-tonic și-mi spunea ce senzații avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]