1,123 matches
-
Georgel, nu-mi lua în nume de rău tăcerea. Mult timp n-am scris nimănui, pentru că nu am avut condiția psihică. Pendulez între disperare și speranță, am lucrat până la întunecarea vederii, la preluarea Fondului memorial-documentar „S. Fl. Marian” (lângă Hotelul „Arcașul”). Aici funcționez acum, transferat (pentru cât timp?)307 de la sediul Muzeului Județean. Fiind o bibliotecă în câteva limbi străine, cu multă germană, colegii nu s-au prea înghesuit, așa că a căzut pe mine „fericirea”. Aici sunt înconjurat de pomi, cântă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
București, 1916; Pierre Loti, Spre trecutul mort, București, 1916; Jules Lemaitre, Sofia de Montcernay și alte nuvele, București, 1916; Balzac, Prăvălia „La mâța cu mingea”, București, 1917; Giacomo Leopardi, Poeme, Craiova, 1918; Ladislas Raymont, Povestiri, București, 1918; Al. Dumas, Othon arcașul, București, 1919, După douăzeci de ani, București, 1936, Vicontele de Bragelonne, București, 1942, Laleaua neagră, București, f.a.; Walter Scott, Oglinda mătușei Margareta, București, 1919, Richard Inimă de Leu, București, 1941, Lucia de lamermoor, 1943, Waverley, București, 1944, Cavalerul crucii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
de acasă, Ulise era posesor de „inteligențe multiple” (polytropos) și „priceput la toate” (polymechanos). Avea așadar calități înnăscute care l-au ajutat să învețe foarte multe meserii: era plugar, pilot, dulgher, constructor de nave, vânător, ghicitor, bucătar, medic, muzicant, pugilist, arcaș, discobol ș.a. Când s-a întors acasă însă, Ulise era profund schimbat. Dar nu polytropia și polymechania au schimbat soarta lui Ulise. Și nu obișnuita „școală a vieții” răstoarnă destinele! Ci altceva, mult mai rafinat, mai elevat, mai bine organizat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ating pământul pe-aproape cu genunchii, / această putrezire mă-mbată ca un vin / căci simt curgând printr-însa bunicile și unchii. Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred, / oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara / deși arcașii ceții prin mine își reped / săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara.” Toată lumea a notat cu voluptate frenezia senzorială, s-au inventariat „metaforele sângelui”, ale energiei înecate în vin și în senzații tari, s-a exaltat facultatea versificatorie, s-au făcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
blagiene („inimile somnului”), cu dor de pământ, mirosuri fragede. Un aer de Maramureș adie uneori printre versurile, altminteri reci, artificiale. O neliniște înghețată, cu ceva tonuri de Ioan Alexandru și nostalgii expresionist-rurale: „Aș fi putut să rămân fiu nebun de arcași prin păduri / Între coarne de zimbru ca într-un mare amurg fumegând. / Aș fi putut să rămân fiul domnilor mei, voievozi / Între Iza și Mara, lângă tatăl și mama, frumoși și cărunți.” Privire liberă (1980) aduce un plus considerabil de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
1959; N. Bălcescu-revoluționar, București, 1959; Fluierașul și alămâia, București, 1962; Trandafirul roșu, București, 1963; Vânătoarea lui Dragoș, București, 1963; Vestea cea mare, București, 1964; Nord contra Sud, București, 1965; Un om în furtună, București, 1965; Fata de la Cozia, București, 1966; Arcașul Măriei sale, București, 1968; Eroi au fost, eroi sunt încă, București, 1968; Viața-i frumoasă, băieți, București, 1968; Petru Voievod Rareș, București, 1970; Diamantul negru, București, 1971; Frații Buzești, I-III, București, 1971-1977; Decebal, eroul strămoșilor, strămoșul eroilor, București, 1972; Curtea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
centrul orașului. Un turn la una din porțile orașului, cu o bucată de zid, închidea înăuntru ciudatul său apartament. Camerele se situau la înălțimi diferite, trepte de coborîre sau urcare erau peste tot. Cotloane întunecoase, ascunzători ingenios mascate, fante pentru arcași și mai tîrziu pentru flinte, terase pentru butoaiele cu smoală clocotită și o mulțime de mijloace de apărare făceau din apartamentul lui Hans o atracție și un îndemn spre meditație. Apartamentul era amenajat numai cu mobile din lemn adus din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aceasta în secolul al Xl-lea, sacrificiul lui Othin era reactualizat la Uppsala 5 în timpul sacrificiului, un preot recită: "Fie ca brahmanul să se poată naște în sfințenie! Prințul sa se poată naște în toată maiestatea sa, să se nască eroul, arcașul, războinicul, vrednic în trasul la țintă, cu care de luptă invincibile. Să se nască vaca lăptoasă, taurul voinic, calul sprinten, muierea roditoare de copii, soldatul învingător, tânărul elocvent! Acestui om care îndeplinește sacrificiul să i se nască copil erou! Parjanya
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
privire "la sfârșitul vieții și la toată veșnicia" (Panegiric, 28). 3 Dar Aristotel (Nik., III, 1,17) amintește că Eschil a riscat să-și piardă viața pentru că atenienii credeau că el a dezvăluit anumite secrete în tragediile sale (se cita Arcașii, Preotesele, Ifigenia și SisiJ). Misterele din Eleusis și a altor cetăți, Archon Basileus și soția lui efectuau marele sacrificiu. Ziua a cincea marca punctul culminant al ceremoniilor publice. O enormă procesiune pornea, în zori, din Atena. Neofiții, tutorii lor și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
revoluție mediologică nu se trăiește în direct, ci după consumarea ei ceea ce vrea să însemne că noii mediocrați sînt totdeauna depășiți de propria lor putere. Blocați de contraloviturile noului medium. De exemplu, Luther. Acest călugăr este, în 1517, ca un arcaș obișnuit să lanseze săgeți și care simte dintr-o dată în umăr reculul unei puști de război. Un alt nivel. Eroismul său: de a nu se lăsa răpus de acest șoc. Tiparul îl transformă pe filolog în agitator și apoi în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la ce a fost odată, trăirile sufletești aveau să mi se aștearnă mai târziu pe o coala de hârtie: Machu Picchu La Machu Picchu în noapte se-adună războinici incași, duc sfaturi de taină în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți și inima-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
În cazul drumurilor mai lungi, oblgatoriu sunam periodic și asta îi făcea pe ai mei să stea fără grijă. Precaut, întodeauna, aveam grijă să anunț o oră mai târzie de întoarcere. Trebuia să mănânc undeva, ș-am poposit la Casa Arcașului, un restaurant nou. De menționat că în ciuda situației politicoeconomice a vremii, găseam mâncare și-mi permiteam să merg la restaurante. Odată grija prânzului înlăturată, simțindu-mă în formă urcai la cetate (evident pe lângă bicicletă), dorind să întăresc tenta
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
În furci. Hai mai bine să cercetăm posturile, să vedem cât de bună e apărarea noastră! Doar nu vrem să ne dăm prinși fără luptă! Porniră de-a lungul zidurilor, cercetând parapetele, Încredințându-se că porțile erau Închise și punând arcașii În locurile cele mai potrivite. Un vuiet amenințător se ridica din mulțimea care se apropia, strângând cetatea În cercuri tot mai strânse, ca Într-un inel de fier. Părea vuietul mării pe timp de furtună și răz bătea până jos
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
afară de procesele bunurilor boierești. Încasează veniturile stărostiei Bârladului. Poartă un toiag cu împletitură de aur pe fond albastru. 4. Marele vornic al țării de sus. Staroste de Dorohoi. Poartă toiag la fel. 5. Hatman pârcălab al Sucevei. Judecă pe slujitori arcași, călărași, darabani, seimeni, lefegii. Poartă toiag roș cu împletitură de aur. În tabără poartă buzdugan. 6. Marele Postelnic umblă înaintea Domnului, cu toiag îmbrăcat în argint. Are sub jurisdicție pe aprozi, curieri și pe Turci. E și pârcălab de Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp imemorial instaurat de imperfect. Arcașul arhetipal surprinde falia temporală și valorifică accesul în sacru. Densitatea predicatelor, mai numeroase decât numărul de versuri, formează un tablou cataclismic, ochiul receptor părând a nu putea urma rapiditatea cu care focalizarea se mută și ia proporții universale. În basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mundi sugerează neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale stihiei stau la baza simbolului universului și rod pilonii sau Copacul Creației. Ca într-o pictură a unui arcaș mitic, flăcăul îngenunchează și săgeată cerbul între coaste. Arcul are valențe exorcizatoare și este asociat prin definiție inițierilor, având puterea de a instaura ordinea prin uciderea dușmanului, de a distruge forțele nefaste prin doborârea animalului totem. Sugestia totemică este augmentată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și săgeată cerbul între coaste. Arcul are valențe exorcizatoare și este asociat prin definiție inițierilor, având puterea de a instaura ordinea prin uciderea dușmanului, de a distruge forțele nefaste prin doborârea animalului totem. Sugestia totemică este augmentată, căci în scena arcașului identificarea cu ținta este esențială. Și tocmai pe săgeată se va răzbuna cerbul: „Cerb când se sculară/ Și se scuturară/ Și se blăstămar’:/ - Săgeatămbrodată,/ Vedea-te-aș uscată/ În cui atârnat/ Tu ce n-ai venit-u/ Trăsnind, fulgerând,/ Mii de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Lese-și Murgul, cal mai bun,/ Cal mai bun și mai blajin” (Țăndărei - Ialomița). Alegerea calului, frecventă în basmele rusești, este un gest magic ce trebuie făcut cu toată atenția, căci calul reprezintă călăuza spre tărâmul stihiilor. Figura mitică a arcașului reapare cu aceeași conotație inițiatică: „de genunchi îngenunchea/ Și arcul își întindea/ Și săgeata mi-o punea” (Dobrogea) cu o nouă sugestie a identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea conturează un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a căutărilor fructuoase și a încununării eforturilor, desăvârșirea unei creații”. Solaritatea chipului este asociată aici dimensiunii acvatice, predestinate a eroului. El apare sub protecția mării, fapt ce îl va ajuta să depășească proba inițiatică. „Duhul de mare” surprins de tânărul arcaș vorbește dublului său uman și scapă oferindu-i sora drept ibovnică: „-Stai FătFrumos,/ Nu mă săgeta,/ Căci noi am fost nouă frați,/ Câte-și nouă săgetați,/ Numai eu și-o sor mai mică,/ Cu soarele potrivită,/ Fi-ți-ar ție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Timișoara, 1979; Focul rece, Timișoara, 1982; Lebăda solară, București, 1984. Repere bibliografice: I. Jivi-Bănățeanu, Tânărul poet Pavel Bellu, „Luceafărul”, 1936, 11; E. Secoșan, „Candelabre albastre” de Pavel Bellu, „Reșița”, 1937, 40; M. Georgescu, „Flori de piatră”, VS, 1940, 2406; I. Arcaș, „Elogiul simplității”, „Făclia” (Cluj), 1967, 6408; Petru Poantă, „Blaga în marea trecere”, „Făclia”, 1970, 9 august; Ion Cocora, Avram Iancu, TR, 1973, 10; Nicolae Țirioi, Barocul bănățean, O, 1973, 7; Ungureanu, Imediata, I, 59, 102-103; Nicolae Țirioi, „Focul rece”, „Drapelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
traiului din vânat și pescuit. Viața aspră și sălbatică a încrâncenat în așa măsură pe micul Temugin, încât a ucis cu mai multe lovituri de săgeți pe fratele său vitreg Bekter, pentru că i-a furat o ciocârlie și un pește. Arcaș destonic, ajutat de fratele său mai mare Qassar, arcaș și mai bun, Temugin devine curând stăpânul a nouă cai. Căsătorindu-se cu tânăra Borte, fiica unui șef de clan Dai-Secen, care avea ca zestre doar o haină de blană din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a încrâncenat în așa măsură pe micul Temugin, încât a ucis cu mai multe lovituri de săgeți pe fratele său vitreg Bekter, pentru că i-a furat o ciocârlie și un pește. Arcaș destonic, ajutat de fratele său mai mare Qassar, arcaș și mai bun, Temugin devine curând stăpânul a nouă cai. Căsătorindu-se cu tânăra Borte, fiica unui șef de clan Dai-Secen, care avea ca zestre doar o haină de blană din piei de zibelină neagră, el coborî în valea Kerulen
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Îmbolnăvindu-se Cazimir, Ludovic luă comanda supremă a operațiunilor și la Wladimir, prinse chiar pe Kieystut. În timpul tratativelor de armistițiu, ducele lituanian, captiv, a acceptat să se boteze și să înceteze colaborarea cu tătarii. După aceasta, cei 40.000 de arcași călăreți ai lui Ludovic au fost îndreptați în ajutorul principelui de Braslav, în contra mongolilor, pe care i-au scos din Halici. Dar, Kieystut izbuti să fugă în timpul unei nopți și reîncepu războiul, în timp ce Olgerd pătrunde cu tătarii în Galiția și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
platoșa și coiful aurit, dăruite cu ocazia investirii sale, regele polon și ducele lituan îi oferiră să ia în căsătorie o lituană. Analele germane menționează că înrudirea voievodului moldovean cu casa Gedyminovicilor a avut ca scop obținerea ajutorului armat în arcași, care să lupte împotriva Ordinului Teuton. Noul voievod, însă, a primit și una, și alta, având în față nenorocirea părintelui său, provocată de intrigile lui Sigismund al Ungariei. Gândindu-se cum ar putea fi mai mult pe placul suzeranului său
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Vladislav Iagello și mai mult. El specifica în actul său de omagiu că va lupta împotriva craiului Ungariei, împotriva turcilor, tătarilor și prusienilor. Și angajamentul său nu era numai pe hârtie. Spre sfârșitul anului 1395, el trimise o sumă de arcași contra cavalerilor teutoni. Îndată după acest eveniment, el a început pregătirile pentru o intervenție, alături de lituani, împotriva tătarilor, după înfrângerea catastrofală a lui Toktamâș pe valea râului Terek, între Marea Caspică și munții Elbruzi, în aprilie 1395, de către Timur Lenk
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]