911 matches
-
femeie era o tinerică, Viçenteta, care stă la patru de-a doua. Uneori sărmana se ascundea În casă la Viçenteta ca să n-o mai chelfănească bărbatu-său. Și Îi spunea niște chestii... — Ca de pildă? Portăreasa adoptă un aer confidențial, arcuindu-și o sprînceană și privind cu coada ochiului Într-o parte și-n cealaltă. Ca de pildă că băiatul nu era al pălărierului. — Julián? Adică Julián nu era fiul domnului Fortuny? — Asta i-a zis-o franțuzoaica Viçentetei, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e tare bun. — Mi-am dat seama că n-are niciodată ceas. Spune-i să treacă pe-aici și aranjăm. Așa voi face. Mulțumesc, don Federico. CÎnd Îmi dădu deșteptătorul, ceasornicarul mă privi lung și Își arcui sprîncenele. — Sigur nu s-a Întîmplat nimic, Daniel? A fost numai o zi proastă? Am dat din nou din cap, zîmbind. — Nu s-a Întîmplat nimic, don Federico. Aveți grijă de dumneavoastră. — Și tu la fel, Daniel. CÎnd am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să fie cât mai mare. Mă pregăteam să plec cu mare tristețe în suflet, că nu te-am întâlnit, părinte, dar... Dar uite că ne-am regăsit și pentru asta dă-mi voie să te îmbrățișez. Brațele bătrânului s-au arcuit, cuprinzându-mă protector. În clipa următoare, ședeam cuminte la pieptul bătrânului. Îi simțeam bătăile inimii și respirația precipitată...După un timp, m-a depărtat puțin și, cu un oftat prelung, mi-a grăit: Credeam că voi trece pe celălalt tărâm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-o cum să satisfacă anumite plăceri carnale ale bărbatului. De exemplu, trebuia să se așeze Într-o poziție În care organele sale sexuale să fie neapărat expuse privirii bărbatului, adică atunci când se afla cu spatele la el, cu picioarele depărtate, să se arcuiască, Împingându-și posteriorul Înapoi, sau, dacă era cu fața la el, să-și Împingă Înainte partea inferioară a abdomenului. Keiko Kataoka părea să aibă o pricepere Înnăscută pentru astfel de gesturi, Însă nu era numai atât. Acest talent era rezultatul unui efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
același timp secrețiile din vagin, din anus și din gură, era unsă cu ulei de bebeluși, obligată să spună de nenumărate ori „Mi-e rușine de mor“. Părul năclăit de spermă căpătase o culoare alburie. Cu toate acestea, femeia Își arcuia spatele și mai tare, cu semeție, șoptind În direcția mea: „Tu nu știi ce-i dragostea“, fără a Înceta să zâmbească. Cu o clipă Înainte să mi se taie filmul, am avut impresia că eu eram Yazaki. După ce totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rog? — Îl caută ba ici, ba colo, răspunse femeia. Acu-i aici, în clipa următore nu-i niciunde. Așa-i cu domnul doctor Ranta. — Dar, în momentul acesta, unde-i? insistă Mma Ramotswe. Momentul următor nu mă interesează. Femeia își arcui o sprânceană. — Ați putea încerca la biroul lui. Are un birou aici. Dar cea mai mare parte a timpului și-o petrece în dormitor. — Aha, făcu Mma Ramotswe. Să-nțeleg că domnul doctor Ranta e un afemeiat? — Așa s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de caise. În stomac cârtițele făceau tumbe. Gata, bă, auzi? Sărut mâna pentru masă, tovarășe sergent! Așa, așa, încă o dată, mâna mea este ulucul puștii, pupă ulucul, răcar, îngenunchează și pupă ulucul! Pupă, în pizda mă-ti, arma, apleacă-te, arcuiește-ți șalele, ca o vioară te vreau, soldat, ca o vioară. Pluton? Ce pluton sunteți, bă? Un braț de vreascuri uscate, asta sunteți, un braț de vreascuri, trosniți din toate încheieturile, partidul vă îmbracă, partidul vă educă, partidul vă hrănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui Buonarroti despre niște furtuni ce au spintecat pânzele. Picioare grăbite ca de galop: di fetele tatii, nu vă lăsați, rupeți hamurile, înghițiți zăbalele, striviți sub copite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singur fel de călătorie care mai rămânea să fie făcută, și anume una finală. Parțial înfășurată în ceea ce părea să fie o bucată de țesătură maro pentru draperie, era întinsă pe spate, cu picioarele îndoite spre stânga, cu pieptul dezgolit arcuindu-se în sus ca și cum s-ar fi aflat ceva sub ea. Capul zăcea într-un unghi imposibil, nepotrivit cu restul corpului, gura îi era deschisă și aproape zâmbea, ochii erau pe jumătate închiși, și, după sângele din nări și funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vei izbucni în plâns. Dar acum râzi, și dansează, și distrează-te! Dansez și eu, Angela, în samba amintirilor. Și eu neștiutor, ca toți ceilalți. Ca mama ta. Își scosese pantofii și dansa ținându-i în mână. Tălpile i se arcuiau, degele îndrăcite apăsau pardoseala ca pe niște struguri din care iese mustul. Muzica era sub picioarele ei. Fii atentă, am spart un pahar. Și am fugit de pe ringul dansatorilor. Grădina, suspendată pe o amplă terasă, era plină de plante exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi putut să sară în ochi mai mult decât un cadavru pus la punct — E nevoie de un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ideea — citez — “că mi-e greu să mă definesc în afara unei relații”, am încheiat citatul. Cu alte cuvinte, obișnuitele ei psihoaiureli. Adriana și Leigh schimbară priviri cunoscătoare. — Ce? întrebă Emmy. Leigh se uita fix în farfurie, iar Adriana își arcui sprâncenele perfect conturate, dar niciuna nu scoase o vorbă. — Haide, zău așa! Nu-mi spuneți că și voi sunteți de aceeași părere cu Izzie. Habar n-are despre ce vorbește. Leigh se întinse peste masă și o bătu pe Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bine, bine, era doar o reclamă. Haide, uite. Începe din nou. Otis își roti capul spre televizor și începu să se uite foarte concentrat la serialul The Hills. Adriana se întinse spre el și îi mângâie spatele mătăsos. Otis se arcui sub mâna ei, încântat de masaj, iar Adriana zâmbi mulțumită de progresele pe care le făcuse pasărea. După nesfârșite țipete, multe nopți nedormite și nenumărate telefoane în care Adriana a amenințat-o pe Emmy că-l mutilează și-l dezmembrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dat de Tarrou. După cât poate aprecia povestitorul, e destul de fidel. "Pare de treizeci și cinci de ani. Statură mijlocie. Umerii puternici. Obrazul aproape dreptunghiular. Ochii întunecați și drepți, dar fălcile proeminente. Nasul gros este regulat. Părul negru tuns foarte scurt. Gura este arcuită, cu buzele pline și aproape întotdeauna strânse. Are întrucâtva înfățișarea unui țăran sicilian cu pielea lui arsă de soare și hainele lui în tonuri veșnic închise, dar care îl prind bine. Umblă repede. Coboară de pe trotuare fără să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o aduc în seră. — Extraordinar. Nathaniel ! Trish răpăie ușor cu degetele în fereastra de la bucătărie. Intră să mănânci un sandviș ! Împietresc. Nu. Nu vreau să mai dau cu ochii de el. — Doar nu vrem să aruncăm toată mâncarea asta. Își arcuiește sprâncenele spre mine. Dacă aș avea ceva de comentat, Samantha, ar fi că ai fost un pic cam risipitoare. Nu vreau să zic prin asta că am fi săraci, adaugă repede. Nu e vorba despre asta, deloc. — Ăă... nu, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ticălos. Pășim mai departe în noapte fără să rostim nici un cuvânt. Umărul lui îmi atinge umărul. Apoi îi simt mâna. Degetele i se strecoară printre ale mele, la început ca din greșeală, apoi, încet, împletindu-se cu ale mele. Mă arcuiesc toată în clipa în care trupul meu răspunde, dar fac eforturi să nu-mi țin respirația. Nici unul dintre noi nu spune nici un cuvânt. Nu se aude nimic în afară de pașii noștri pe drum și de un țipăt de bufniță undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și o unghie fără cusur. Cunoști familia Heywood? Sau familia van Gelder? Normal că habar n‑am cine naiba or mai fi și ăștia. Nu, mă trezesc spunând. Dar îi știu pe Websteri. — Pe Websteri? Își ridică spre mine sprâncenele arcuite. Cei din Newport? — Cei din Oxshott. Janice și Martin. O privesc nevinovată. Îi cunoașteți? Nu, zice Elinor, aruncându‑mi o privire de gheață. Nu cred. Restul drumului îl parcurgem în tăcere. Apoi mașina se oprește brusc, coborâm și intrăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
times, adevèrat grèiește! fericiți cei ce nu vèd și cred, putem citi semnele vremii, va fi soare, va fi furtunè, dèm timpul probabil, dar nu vom pètrunde niciodatè semnele timpului, îmi plac aceste simple cuvinte care, în sens profund, se arcuiesc că o boltè metafizicè a limbajului comun, obișnuit, Atenție la Dumnezeu! Important Links, Marian groups, Conferences, publications, Religious institutions, Orders, Societies or charities, links-uri ce se continuè într-o adevèratè rețea subteranè de comunicații, accesul fiind permis tuturor, revelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate, ca și cum ar fi fost lovit. Lisa își duse repede mâna la gură și se rostogoli pe pat, departe de el. Se cutremură scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
elegant pentru bărbatul nehotarât. -Ar fi bine să plecați.Domnule,prezența dumneavoastră nu mai este necesară... A devenit inutilă. Liftul a ajuns la parter.Ușa s-a deschis. Nimeni.Ea urcă în lift.El o însoțește.Sprâncenele necunoscutei s-au arcuit mustrător.Vrea să părăsească liftul.El îi taie calea și apasă pe ultimul buton.Ascensorul pornește rapid.Ea vrea să-l oprească.Incearcă fără succes să apese butonul „stop”.Intre cei doi se dă o luptă fără reguli. „Visul secret
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era a doua nevastă a hangiului, fiindcă prima îi murise. Și era o șerpoaică de femeie de te băga în boale! Numai s-o fi văzut și nu-ți mai venea să pleci de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar sânii se îndesau în iie gata s-o rupă!. Toți mușteriii ședeau cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața unui cal năzdrăvan din povești! Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]