6,861 matches
-
verișorii și verișoarele mele aveau o singură obsesie: să facă în așa fel ca numele copiilor să nu poată fi maghiarizate. O rană veche persista din vremea imperiului chezaro-crăiesc: să dăm nume latinești nu pentru că așa ne-a învățat Școala Ardeleană, ci pentru că e bine ca măcar numele să rămână la noi, între noi, cu noi. Așa încât ne-am procopsit cu o groază de Cornelius și Cornelia, Livius și Livia, Traianus și Claudia, Darius și Lucia, Octavianus și Octavia, Tiberius și
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
Nicolae Densușianu, care primise un asemenea "stipendiu", în scrisoarea de mulțumire către primăria Brăilei, scria că "este surprins de devotamentul Consiliului municipal" și că "se va putea numi totdeauna un fiu al Brăilei". Generoși, brăilenii au ajutat mereu pe frații ardeleni, trimițând bani la Brașov, la Cluj, liceului românesc de la Blaj, unei școli din Arad, orfelinatului român din Sibiu etc. Ziarul "Lupta națională", Societatea Carpați și biblioteca Armencea au ajutat pe refugiații din Transilvania. Erau extraordinare aceste manifestări de solidaritate națională
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
le va descoperi și va fi mișcat. Miorița, Meșterul Manole, domnitorii iluștri, Eminescu, Enescu, Blaga, Brâncuși, dar și G. Călinescu, Labiș, Marin Preda, apoi frânturile de peisaj românesc sunt elemente de evocare sugestivă, nu o dată memorabilă. în viziunea poetului "doine ardelene/ cu soarele pe umeri/ luminează mersul înțeleptului râu", "barba lui Dosoftei răsfrânge ramuri/ în lăstarii lor se coace graiul românilor", voievodul Neagoie, cel cu sfaturile către fiul său Teodosie, este "dascălul neprihănit al neamului", iar la Masa Tăcerii, "cei doisprezece
Un greco-român by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8744_a_10069]
-
azi, "sudici" sau "nordici". Iar de polemizat , în vremea lui, Maiorescu a polemizat și cu cei din sud și cu "nordicii", ba parcă mai aprins cu aceștia din urmă, cu bucovineanul A. Pumnul cu al său "Lepturariu rumânesc", cu filologii ardeleni etimologiști Cipariu și Laurian, cu jurnalele românești din Austria stricătoare de limbă, cu stilul lor "greoi antiromânesc" și cu "monstruoasa germanizare în expresii". Nici Blaga nu-mi pare să fi fost ignorat de "sudici", respins de ei, fie doar și
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
există unii care cred că sudicii, muntenii sunt "primii și singurii" vinovați de dictatura ceaușistă. Nu cumva au și ceva dreptate? La fel e introdusă ideea superiorității Ardealului și a rolului său decisiv în revitalizarea nației, "preluând activ moștenirea Școlii Ardelene și a corifeilor ei". Alteori, în consonanță, e înălțat elogiul provinciei, al marii provincii producătoare de caractere și valori, nevoită însă a le trimite Bucureștiului pentru validare. Bine, se poate spune, acestea sunt idei vânturate de personaje și nu reprezintă
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
criticii nu o mai folosesc. Este răstimpul în care se impune numele lui Mihai Eminescu. Voi detalia, pe cît permite cadrul de față, circumstanțele. Între 1867 și 1869, renumele lui Eminescu a avut o circulație strict regională, adică bucovineană și ardeleană, înlesnită de colaborarea la "Familia" - revistă a cărei răspîndire nu depășea teritoriile celor două provincii. Era ceea ce am numi astăzi un "poet local", precum mulți alții. Apartenența la Junimea și publicarea în "Convorbiri literare" vor modifica acest statut. Numele lui
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
mă așteptam să văd, având în minte un spectacol anterior. În cinematograf, unde tehnica prim-planului devoalează mai repede personalitatea actorului, astfel de performanțe sunt mai rare. Și totuși, puneți alături chipurile lui Victor Rebengiuc din "Pădureanca", "Moromeții", "Balanța", "Niki Ardelean, colonel în rezervă" - roluri de maturitate, când "masca actorului" pare fixată definitiv - și veți constata o uluitoare schimbare a fizionomiei și a înfățișării generale, nu doar a jocului ca atare. Toate acestea se produc fără aportul radical al machiajului sau
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
bonjuriste, bărbile patriarhale se transformau peste noapte în favoriți, iar monoclul devenise simbolul aroganței burgheze. Limba română se afla și ea în tranzit. Oala în fierbere a latinității nu reușise încă să dizloce capacul alfabetului chirilic, excesele puriste ale Școlii Ardelene începuseră timid să facă prozeliți în Moldova și Muntenia, neologismele de origine franceză erau tot mai prezente în vocabularul cotidian, adesea în forme prea puțin adaptate la specificul limbii române. Aerul timpului era unul al marilor schimbări, momentul 1848 se
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Addenda reproducând integral și comentând succint articolele-program ale lui Emil Giurgiuca la revistele pe care le-a inițiat și le-a condus, Abecedar (1933-1934), Dacia (1941) și, de asemenea, prefețele scrise la antologiile pe care le-a întocmit, Poeți tineri ardeleni (1940) și Transilvania în poezia românească (1943). După acest capitol, Liviu Grăsoiu a alcătuit un tablou edificator de Repere critice, selectate din comentariile pe care i le-au consacrat lui Giurgiuca, poeți, critici și istorici literari reprezentativi, ca G. Călinescu
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
XIX-lea." Dar, cum subliniază cu justețe autorul monografiei, "punctul central, obsesia poeziei lui Emil Giurgiuca se numește Transilvania, subiect disecat în totalitatea complexității sale." încă din primul volum, în poezia inițială îndemn năzuia "să-ți ridici lumina pe cerul ardelean". Din acest îndemn au izvodit și cele două antologii pe care Emil Giurgiuca le-a închinat poeților transilvăneni. La apariția volumului Anotimpuri, Octav Șuluțiu sublinia: "Din generația tinerilor poeți care au împânzit astăzi Ardealul și cu o altă poezie decât
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
textelor pentru tipar și știa, ca nimeni altcineva, ce avea de făcut. Pe deasupra, era un editor profesionalizat, cu experiența, până în 1962, a îngrijirii unor ediții din scrieri de Alecsandri și Odobescu; în 1962 preia ediția de Opere Ion Agârbiceanu (scriitorul ardelean moare în 1963). În 1973, la "divorțul" de seria argheziană de Scrieri, G. Pienescu era un editor prestigios, care merita toată încrederea. E cert însă că vroia să facă altceva decât prevăzuse scriitorul. Îl ardea dorința de a pregăti terenul
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
română. Au fost apoi faimoasele cursuri de vară de la Sinaia pe vremea lui Boris Cazacu, iar în anul III de facultate am primit o bursă de studii la București pentru a pregăti lucrarea de diplomă ("Ideologie și lingvistică în Școala Ardeleană"). Am avut o legătură mai strânsă cu academicianul Iorgu Iordan, un savant cu o ținută de domn din secolul al XIX-lea. L-am cunoscut bine și pe acad. Al. Rosetti, o cu totul altă fire. După cum știți, cei doi
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
evoluat. De la premisele universului arhaic poetul ajunge la un rafinament nervos ce-și caută efectele fără a se pierde din vedere arhetipul. Mai mult decît de Blaga, asemenea versuri ni se înfățișează precedate de "notațiile" lui Emil Isac, primul poet ardelean "modernist", cu alura lor de confruntare între "sănătatea" țărănească și tentația "decadentă": "Scriu data zilei de început oglindit într-o piatră lucie/ O aureolă înconjoară arinii și colina cu nume fantastic/ Unitatea de măsură a mîndriei este mama bătrînă/ Femeia
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
a deveni luptător în Legiunea Străină, apoi cetățean francez, rezident în Spania, căsătorit cu o aristocrată castiliană și tată al unei fete sensibile, stinsă prematur. Aflat la amurgul vieții, el își povestește experiențele unui cuplu, Petru Pavel, botanist în orașul ardelean(fictiv) Borna, și Radei Petrulian, arhitectă în aceeași localitate. Beneficiind de o bine supravegheată regie, deschiderea progresivă a celor doi spre monologul lui Opreanu (adevărată sucesiune de eseuri și meditații asupra misterului existențial) îi transformă pe aceștia în urmași spirituali
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
e convins că "îndărătul crucii bizantine se ascunde rusul". - Sunt de acord cu Lovinescu. Mulți istorici din Ardeal mi-au spus același lucru. Sigur, pe șoptite. Pentru că opiniile lor, exprimate deschis, ar stârni reacții vehemente, acuze nedrepte, intolerante. Reprezentanții Școlii Ardelene, greco-catolici în covârșitoarea lor majoritate, au făcut un bun serviciu spiritului național, în sensul bun al cuvântului. în anii comunismului nu s-a spus nimic despre rolul bisericii în viața poporului român, capitol care trebuie refăcut. Cartea noastră ce privește
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
critici care au fost nevoiți să scrie despre mine, majoritatea dintre ei n-au înțeles bine. De altfel, laudele cele mai mari au venit de la critici care m-au redus la o schemă tradițională a romanului românesc. A, Breban, un ardelean care cultivă familia, sau revolta în familie, sau avatarul social, adică mă împing în chestii false, care nu există deloc, nici măcar în Francisca. În absența stăpînilor i-a derutat pe toți (rîde), nu se mai înțelegea nimic, nu mai era
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
cunoscută pe epoci și pe genuri literare, ține cont de cele trei mari provincii istorice, chiar peste limitele admisibile. De prea multe ori, când e vorba de scriitori contemporani, Ion Rotaru pune subtitluri regionaliste, ca, de pildă: "Ion Lăncrănjan - un ardelean ardelean" (repetiția aparține criticului), iar ceva mai încolo - "Un oltean: Dinu Săraru". Alte asemenea accente regionaliste sunt numerose și, cel mai adesea, inutile. Un indiciu care revine frecvent, întotdeauna cu conotații negative, privește prolificitatea unui scriitor, penalizată de fiecare dată
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
pe epoci și pe genuri literare, ține cont de cele trei mari provincii istorice, chiar peste limitele admisibile. De prea multe ori, când e vorba de scriitori contemporani, Ion Rotaru pune subtitluri regionaliste, ca, de pildă: "Ion Lăncrănjan - un ardelean ardelean" (repetiția aparține criticului), iar ceva mai încolo - "Un oltean: Dinu Săraru". Alte asemenea accente regionaliste sunt numerose și, cel mai adesea, inutile. Un indiciu care revine frecvent, întotdeauna cu conotații negative, privește prolificitatea unui scriitor, penalizată de fiecare dată, fie
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
în seara aceleiași zile, petrecută la Brașov, Gelu îmi povestise cum l-a chemat în 1941, ca primar, la Predeal, în calitate de șef al statului, mareșalul Antonescu, o întâmplare istorică. Taică-său i-o povestise cu toată mândria lui de cărturar ardelean, din împrejurimile Brașovului, de la Satu Lung - ceea ce se putea citi și pe figura virilă a fiului... * înainte de unsprezece dimineața ajungeau la vila mareșalului de la Predeal. Cele două mașini de teren kaki, ca gemene, merseseră parcă în același timp. Din una
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
în documentar (cu sentimentul exasperant că niciodată nu sunt epuizate detaliile) și fixarea biografiei sau a operei în contextul istoric, cât mai meticulos reconstituit, conduce spre o altă capcană: euforia provincialismului. Rebreanu este receptat și elogiat drept cel mai mare ardelean, bistrițean, năsăudean, măierean etc. Începutul l-a făcut în acest sens Gavril Scridon în volumul Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene (Cluj, 1967), iar fixarea cea mai deșănțată a lui Rebreanu în regionalism aparține lui Teodor Tanco, într-o serie de
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
experiență, de biografii și, până la urmă, de destin. Petru Poantă a fost un răsfățat al Clujului, eu un refuzat. Aveam premise comune în a iubi orașul studenției noastre. Amândoi veneam la Cluj (ca spre o țintă râvnită, salvatoare) din zone ardelene ceva mai îndepărtate, oricum marginale. Poantă este originar dintr-un sat hunedorean, a făcut liceul la Hunedoara și a descins cu mari speranțe în Cluj în 1965. Eu sunt originar dintr-un sat bihorean, am absolvit liceul la Oradea și
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la "Steaua", cum nu se putea mai bine pentru un profesionist ardelean al spațiului literar: "Clujul mă adopta ca pe un răsfățat al soartei", recunoaște el (p. 29 în volumul 2). Eu eram întâmpinat, în 1978, la absolvire, de un Cluj ostil, închis, suspicios față de tineri și față de noii intelectuali care ar
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
nonconformism, de sensibilitate și forță. (I. R.) - Când tatăl meu a aflat că urmează să îmi acordați un interviu, a reacționat foarte spontan, rostind cu un soi de egoism inocent (și cu o mândrie nedisimulată) următoarea propoziție: ,,Augustin Buzura este ardelean de-al nostru!" Mulți dintre apropiații mei vorbesc despre dumneavoastră ca și cum ați fi "o proprietate" a spațiului geografic din care proveniți. A meritat să părăsiți Ardealul pentru a vă stabili în București? - Nu regret nicio experiență din viața mea. Și
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
pentru întreaga viață și de la care, pe cât posibil, încerc să nu mă abat. Nu a fost ușor să-mi ajung din urmă generația și să recuperez lecturile și toate câte mi-au fost necesare pentru un relativ confort spiritual. Ca ardelean, căci Ardealul e în mine, mă străduiesc să-mi duc gândul până la capăt, cum spunea Blaga, și, dacă mă simt pe o poziție morală corectă, merg împotriva oricărui curent, cum s-a întâmplat nu numai în anii prerevoluționari, ci și
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
conferințe la Atheneu, despărțite de vreo lună, are chiar pretenții de istorie doctă (legătura cu Odobescu acela de-l știm) și documentată. Prima cuvîntare, sub numele "de cod" Moții este - previzibil, după ce am văzut anul pe copertă - despre Răscóla Românilor Ardeleni sub căpetenia lui Horia în Nérna 1784-1785. Episodô din istoria Transilvaniei. O întreagă poveste, cu subiect, predicat, complement de timp și toate cele ale narațiunii se comprimă în acest titlu, în care trăiește, întreagă, slăbiciunea pentru perifrază a secolului XIX
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]