32,942 matches
-
mici ( În sensul de „cultura culta'), apărută târziu și exprimată Într-o limbă „folclorică', din care cauza recurgem mereu la un pat a lui Procust, valorile noastre indiscutabile fiind În permanență judecate prin prisma acceptabilității lor de către străini. Adică, un argument mercantil de ce se caută, care s-a pervertit În ceea ce trebuie făcut: noi, românii, ca să fim băgați În seamă, trebuie să compunem, să scriem, să cântăm, ca În Occident! De aici, aberația promovării unei expoziții ca cea din 2008 de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să știe că el... există! Recognoscibilitatea culturală la nivel de brand național nu se face ușor. Brâncuși și Enescu, cu faimă internațională indiscutabilă, nu sunt nici acum unanim identificați cu România printre americani. (Prin contrast, toată lumea știe de unde este Nadia!). Argumentul inculturii maselor este irelevant: ORICE adus În atenția publicului de suficiente ori devine În cele din urmă cunoscut! Este nevoie de o strategie culturală la nivel de guvern care să Înțeleagă importanța promovării sistematice a marilor valori ('patrimoniale') cu scopul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
unde este În mare măsură necunoscut), ca icoană patrimonială identificabilă cu spiritul românesc. Promovarea sa nu se justifică doar prin a ne mândri cu românismul ('iac-așa se joacă pe la noi!'/ „Mai frumos decât la voi” - deși chiar și acest argument ar fi suficient pentru Institutele Culturale ROMÂNEȘTI), ci În primul rând prin dimensiunea poetului român ca homo faber universalis. Repet ceea ce nu pare să se Înțeleagă: scriitorul (spre deosebire de pictor sau compozitor) nu poate fi cunoscut În alte culturi decât prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
am derulat (nota mea: unde? când?) am remarcat că spațiul american... nu este foarte interesat de lirica eminesciană, și, În general, de un poet din sec. XIX, efectele promovării României În spațiul american În acest mod neputând fi decât minore.' Argumentul inactualității lui Eminescu pare să fi fost preluat „din auzite” și se combină absurd cu cel mercantil de „cerere și oferta” Într-o totală ignorantă privind cererea și oferta serioasă sau rolul mediatizării adecvate. Pentru MAE nu mai există scriitori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cum ne-a fost, dar de acum Înainte tot așa o să ne fie! Am ajuns la Întrebarea de Început, ce (ne) facem cu Eminescu? Poate că, de fapt, Întrebarea a devenit inutilă, poate că Între timp romanii au acceptat absurdul argument al irelevantei sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut des sentimentul că mă zbat inutil. Desigur, eu mă voi lupta și pe viitor, că așa mi-e menirea (sau Împătimirea). Nu aș fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de ceilalți români canadieni. Mircea Eliade, Emil Cioran, Vintilă Corbu și mulți alții au refuzat orice legătură cu comuniștii. Sunt penalizați cu până la 20 de puncte cei care intră În această categorie. 8. Este vorba de demnitate, chiar dacă pot exista argumente. Unii români au refuzat categoric orice contact cu cei care au făcut atâta rău țării lor, nefăcând nici un compromis. Credem că este firesc să primească maxim 10 puncte pentru comportamentul lor demn. 9. Acest punct nu credem că are nevoie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
legați pesedeilor, iese la atac cu o furie plină de ură. Nu-i scapă nimeni, lui, căruia i-a scăpat totul pe când era șeful suprem al țării: turnători, securiști, comuniști, membri CNSAS, Traian Băsescu. Justițiar de ceasul al treisprezecelea, amestecând argumentele și resentimentele într-un ghiveci jenant, Emil Constantinescu a pornit vânătoarea de țapi ispășitori. De vină pentru neputințele sale din vremea mandatului prezidențial sunt alții. Mereu și mereu alții. O singură continuitate există în ura sa viscerală: Traian Băsescu. Și
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
cultul impudic al altui lider), putem prezuma și aici o gelozie conținută. înțelegem "amărăciunea" poetei în fața valului de antisemitism, pornit chiar din sînul concepției internaționaliste ce părea inebranlabilă. Aici e într-adevăr o "trădare". Totuși de ce afirmația peremptorie, neînsoțită de argumente: "A echivala Holocaustul cu Gulagul e o eroare". Am mai spus-o și alte ori: acest izolaționism al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă, nu e oare contraproductiv? Nu cumva e în măsură a atrage antipatia celor ce resimt genocidul roșu
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
întreaga ei dificultate. Inițial, judecata culegerilor de texte este severă: "A strânge laolaltă articole ocazionale, cronici, recenzii, Ťportreteť, eseuri, dezbateri etc., oricât de sprințare ar fi acestea, nu înseamnă nici pe departe a propune o riguroasă ierarhie valorică, susținută de argumente, căci, cel mai adesea, se pierde în noianul acesta de fragmentarism tocmai unica viziune de ansamblu. Nu spun că nu există o utilitate a acestor demersuri onorabile, dar ele nu pot suplini rolul catalizator al necesarei Istorii." (p. 36). Ulterior
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
gîndirii umane, logica seamănă cu vocalizele prin care soliștii profesioniști își întrețin tonusul vocii. E vorba de un profesionism al exercițiului continuu, de un efort dur și adesea arid, al cărui scop e coerența gîndirii și înlănțuirea fără fisură a argumentelor discursive. Dintre profesioniștii pe care logica românească îi are în clipa de față, Mircea Dumitru este un exemplu privilegiat. Privilegiat din motivul că, făcînd parte din ultima generație de logicieni, Mircea Dumitru se mișcă în miezul paradigmei anglo-saxone de gîndire
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
M-am convins încă o dată când, dând peste CV-ul impetuosului Nemanja Radulovic, am aflat că este câștigătorul concursului "George Enescu", ediția 2001, și că a concertat sub bagheta lui Cristian Mandeal la Ateneul Român. Am încercat, firește să descifrez argumentele obținerii Marelui premiu, precum și al Premiului special oferit de juriul pomenitului concurs bucureștean. Mărturisesc că mi-a fost destul de greu. în primul rând datorită opțiunilor repertoriale, Concertul în mi major pentru vioară și orchestră de J.S. Bach ori Trilul diavolului
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
Theatre, interesat fiind de muzicalitatea cu totul specială a limbii, culturii și civilizației nipone. Că Eric Lacascade a pus în scenă - și a jucat la Curtea Papilor - Les barbares de Gorki, un spectacol pe nedrept atacat de ziariști superficiali, fără argumente, plin de umori, un spectacol extrem de serios, de profund, atent construit, pe studiul fiecărui personaj, pe relații, pe emoție, pe un tip de nebunie care izbucnește în partea a doua spectaculos, o montare care a ținut seama de subtile date
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
pe care le numim naționalism, tribalism, rasism și etnocentrism. Ușurință și viteza cu care aceste sentimente pot fi mobilizate chiar și în societățile moderne industriale..., ferocitatea oarbă a conflictelor la care pot duce aceste sentimente, lipsa lor de receptivitate față de argumentele raționale sunt doar câteva indicații ale vitalității și primordialității lor continue. Ceea ce sugerez este că etnocentrismul a evoluat de-a lungul a milioane sau cel puțin sute de mii de ani ca o extensie a selecției de înrudire". Cum era
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mai muțăresc ritualurile, e clar că democrația a câștigat partida". 9 Ibidem, p. 17. 10 Ibidem, pp. 16-17. 11 Ibidem, " Această carte reprezintă un îndemn la autocontrol, la restabilirea echilibrului între democrație și libertate. Ea nu vrea să fie un argument împotriva democrației. Cartea susține că s-ar putea ca prea multa democrație să nu fie un lucru bun. Esență politicii liberale este construirea unei ordini sociale bogate și complexe, nu a uneia dominate de o singură idee.[...] Și democrația este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de valori: Estul sau Vestul". Conferință de la Bălti a avut loc cu două zile înaintea scrutinului din 30 noiembrie din Republică Moldova. În intervenția să, unul dintre coordonatorii conferinței, cercetătoarea Mioara Anton, a precizat că "Basarabia își revendică europenitatea folosind argumentul identității pentru a se pune la adăpost de potențială agresiune a unei Rușii bântuita încă de obsesia brâului de securitate. Discursul identitar înseamnă nu doar o trimitere simbolică la tradiția istorică, ci și asumarea unei poziții strategice care să pună
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
analizei Utopiei lui Thomas Morus și Noii Atlantide a lui Francis Bacon, două dintre utopiile tradiționale "reprezentative", scopul fundamental fiind oferirea unor "grile de lectură" și "evidențierea locului aparte pe care îl ocupă cele două scrieri în panoramă utopiilor", numeroase argumente fiind formulate și aduse în sprijinul afirmației. În acest context, trebuie sa menționam că analizele efectuate ne relevă faptul că autoarea este nu numai stăpâna pe domeniul supus cercetării, dar și avizata asupra complexității, diversității și dificultăților interpretative. Totuși, atunci când
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cum au acaparat puterea, cum au exercitat-o și ce învățăminte putem trage de aici pentru binele omenirii" (p. 6). La prima vedere, cartea lui Paul Johnson despre Stalin ar putea fi citită în două moduri: pentru a testa validitatea argumentelor pe care le aduce în sprijinul afirmației potrivit căreia "Stalin a fost un monstru, unul dintre cei mai mari monștri pe care i-a produs până acum civilizația" (p. 5) și pentru a extrage perspectiva generală în care se integrează
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
-o despre lume; 2) credința lui, adică gradul cu care își îmbrățișează sufletește propria viziune - iar de acest grad depinde coerența dintre viziune și atitudinea pe care o adoptă în cursul vieții; 3) teoria lui, adică edificiul de distincții și argumente cu care își poate sprijini polemic viziunea. Teoria, fiind forma discursivă pe care o poate lua în final intuiția credinciosului, este precum o excrescență a cărei însemnătate stă numai în dimensiunea ei persuasivă. Așadar, teoria, ca armătură conceptuală pusă în
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
privință. Dar cum orice teologie, ridicînd la apogeu speculația teoretică, împinge în planul secund viziunea inițială, rezultatul ei va fi o devitalizare treptată a credinței. Și atunci, credinciosul, compensînd lipsa trăirii, se va înarma cu multă teorie și cu multe argumente, nemaicăutînd să-și interiorizeze viziunea pînă la acel prag de intimitate cînd lumea ajunge să fie privită prin prisma viziunii. Și pentru că nu mai poate vedea lumea cu ochii pe care i i-a dat viziunea despre lume, credinciosul va
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
și inteligență nu înseamnă, firește, nimic pentru specia jurnaliștilor-ideologi care se cred mari făcători și desfăcători de jocuri politice. Nu știu ce credibilitate au așa-numitele " Anchete Ziua" în chestiunea vizelor pentru românii din Republica Moldova. Dar, dacă ele sunt la fel de serioase precum argumentele cu "light Romanian", sunt pe deplin edificat. Ca unul care nu reprezint, eu însumi, un model de bună-credință în raport cu autoritățile, pe care le suspectez de cele mai sinistre mișmașuri, nu pot să nu fiu, totuși, indignat, de afirmații precum aceea
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]
-
de la imperceptibilul sine, care, la poetul Virgil Dumitrescu, începe firesc cu ziua lui de nastere - iulie 4. De aici, până după 12 ani, apare Van Gogh, poetul. Cum nu în puține cazuri omulgazetar s-a arătat tranșant, aproape devorator, cu argumente irefutabile, când a fost cazul de instalarea ade varului, tot așa își apără subiectul ales într-un pro-domo deconcertant prin substituirea el vs. eu. De precizat - deloc în treacăt - că viața lui Vincent van Gogh (18531890), pictor, desenator și gravor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
redat în traducere proprie de St. Bezdechi în Introducerea să la Parmenide, ediția 1943, p. 9) Într-o reformulare a noastră, celebra frază a gânditorului eleat ar suna astfel: Ființă este și nu poate să nu fie!. Nu vom aduce argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit. Analizând finalul eseului asupra căruia m-am oprit, dialogul imaginar dintre Hyperion și Demiurg, intitulat Lume și geniu, gândit în metrica Luceafărului 5, beneficiem de generoase deșchideri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Poetul este mut, s-a dus tarotul! Să vină primăvară din-nainte! Îți sărut dreapta. Viață: Sunt Mortul din Cuvinte”. La primul impuls, exegetul cărturar este tentat să caute asocieri ale poetului cu cele mai proeminențe personalități lirice. Pregătiți cu argumentele pe care ni le pune la dispoziție chiar ,,Evanghelia inimii”, suntem gata să contrazicem și să rostim cu fermitate că poetului Theodor Rapăn i se pot alătura truditorii cu hâr intru credință poeziei. Estetică specială a cărții se sincronizează cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale matematicii în monumentala Principia Mathematica (apărută la editură Universității din Cambridge, între anii 1910 și 1913
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]