2,138 matches
-
respectiv James Farrer (Tang și Parish, 2000, 209-272). Motivul pentru care autorii ajung să considere cazul Chinei un bun exemplu și oportunitate, În același timp, pentru analiza și evaluarea celor două teorii este unul de natură istorică, În măsura În care Își fundamentează argumentația pe traiectoria istorică pe care China a parcurs-o și pe care pare să o urmeze și În viitor dinspre o societate comunistă de tip naționalist-leninist către o economie capitalistă și o societate bazată pe valori meritocratice. Perioada analizată autorii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
30 (cea a bunicilor noștri), ’46-’50 (a părinților), precum și generația „ceaușeilor” (’66-’70). Numeroase studii teoretice românești au evidențiat problemele sociale generale și specifice cu care se confruntă românii, În funcție de grupa de vârstă din care fac parte. Construindu-și argumentația pe baza datelor colectate cu ocazia diferitelor anchete de teren, fiecare dintre aceste studii a reușit să surprindă, fie și parțial, aspecte legate relațiile și formele de Întrajutorare Între generațiile de români. Din păcate Însă, o anchetă intergenerațională cantitativă și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
umanitarismul simbolismului în genere. În esență, curentul - crede P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism sau iubirea creștină. Argumentația studiului suferă și din cauza faptului că singurul teoretician sau poet român citat este Ovid Densusianu. Prima piesă publicată de P. este Gaudeamus (1911), farsă „din viața studențească”, în care efectul comic se produce mai ales prin rapiditatea schimbării replicilor. Atmosfera
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă evoluția de la consemnarea riguroasă a unor „întâmplări scenice” la comentariul de argumentație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind un ochi sigur în detectarea valorii netrucate. Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele din Moldova în intervalele 1974-1982 și 1985-2001, fără să se aprindă în entuziasme fără frâu ori să aibă voluptatea crudă a
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Sf. Barbara” din Viena (1777), începe să elaboreze, și din rațiuni didactice, primele lucrări. Între 1783 și 1804, la Blaj, s-a dedicat exclusiv preocupărilor cărturărești. Implicat prin întreaga sa activitate în mișcarea de emancipare națională a românilor, el alcătuiește argumentația istorică pentru susținerea drepturilor revendicate în Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae (1791). Constrâns de condiția de călugăr, persecutat de episcopul I. Bob, este silit să se ocupe în special de traduceri religioase și nu își poate valorifica pe deplin posibilitățile. Abia
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
prin jocul lingvistic și paradox. Dar pentru că miza e, cert, una serioasă, filosofică, textul dă senzația de inconsistență, de excentricitate inutilă, mai ales că autorul se lasă uneori furat de stilistica discursului său, în dauna conținutului profund sau a necesităților argumentației. Echilibristica generează sintagme de genul: românul „ciorănit”, „bolnav de hamangită”, care „s-a parcat în parcă”, „Hamburgheria salvează țara”, „vrem Securitatea fără securiști”, „matriotismul” (varianta noastră de patriotism), „aceste vremi de veselă restriște”, „erotizarea României” sau asociații de idei precum
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
mod exclusiv - creată la noi în secolul al XX-lea sub semnul simbolismului, expresionismului, ermetismului, avangardismului etc. are sau nu „semne particulare”, dacă se poate vorbi de un specific al modernismului românesc. Concluziile nu sunt spectaculoase, ci întrucâtva previzibile, dar argumentația și exegeza sunt demne de tot interesul. Ca și în alte rânduri, M. se lansează în cercetare fără prejudecăți, recurge masiv la analiza de text și împărtășește cititorului întreaga dinamică a raționamentelor și emoțiilor estetice pe care își întemeiază concluziile
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
să vorbească despre arhitectonica gândirii. Improvizația dialectică de tip socratic și retorica rafinată în protocoalele politice și ecleziastice bizantine și-au pierdut prestigiul. Începând cu secolul al XIII-lea, le-a luat locul obsesia pentru perfecțiunea geometrică a expunerii. Austeritatea argumentației de tip logic putea compensa cu greu lipsa de imaginație poetică și teologică, atât de pregnantă în alte tradiții creștine (cum este, de pildă, cultura siriacă). Pentru latini, gândul teologic trebuia înălțat metodic, cu răbdare, ca un acoperiș de catedrală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scris la noi după 1980. Subintitulată ambițios O critică a modernității, volumul traversează multiple frontiere ale cercetării umaniste, trădând nu doar patos și inteligență, ci și o vizionară - mai precis: meticuloasă - perspectivă asupra lumii de astăzi. Nelipsită de accente dramatice, argumentația lui H.-R. Patapievici navighează între discursul filozofic, eseul politic și confesiunea religioasă. Omul recent impune cititorului obligația unei lecturi personale. Dincolo de obiecțiile scolastice pe care le pot ridica experții unei discipline anume, rămâne întrebarea persistentă a autorului: în ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
animă conștiința colectivă a românilor. Sensibilitatea creștină rămâne, în forul public, mută sau dezarticulată. Fideismele crispate, pe de o parte, și disprețul laconic, pe de altă parte, dau tonul. Reacțiile publicului întemeiate tacit pe Crezul tradiției înaintează bâjbâit spre limanul argumentației. Exercițiul intelectual al criticii teologice este timid, incoerent și confuz, fiind împiedicat și de absența unui spațiu de conlocuire. Nici utopiile postdecembriste, nici frustrările acumulate de intelighenția ortodoxă nu s-au dovedit rodnice. Repetatele încercări de a coagula un grup
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apologetic are nevoie mereu de slujirea unei rațiuni practice. Nici un balet verbal, nici un marș cazon, nici o acrobatică auto-referențială, nici un gregar „salt înainte”, reflecția teologică în linia tradiției a preferat genurile intermediare. Numai insuflată vertical de rugăciunea sfinților, șlefuită de subtilitatea argumentației filozofice și modelată apoi în fraza poeților, teologia Părinților a putut aduce în lume belșug de roade bune. Din punctul de vedere al genurilor literare, cheia discursului teologic se ascunde în geniul adecvării multiplului discursiv la unul ireductibil al ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vreau să subliniez că, deși integrate unui program propriu - mediere interculturală, transfer academic, comparație, spirit critic -, textele reunite acum reprezintă reacții critice, uneori polemice, inspirate de gândurile și cărțile altora. Am urmărit - cu empatie, dar nu întotdeauna cu simpatie - ideile, argumentația, retorica, sursele și faptele, fără a scăpa din vedere ideologiile și politicile, uneori observabile doar în subtext, încercând să mă adresez unui public inteligent și educat, dar nu neapărat specializat. Împreună, aceste pagini se adaugă contribuției mele de intelectual public
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai sus, se înșală, în special fiindcă, admițând că se poate ajunge la consens rațional punctual privind existența și formularea unei probleme, e imposibil să se ajungă la același tip de consens privind soluțiile acceptabile. Aș vrea să relev din argumentația lui Gray ceea ce mi se pare a fi obiecția care închide controversa: multe probleme nu sunt (integral) solubile. Într-adevăr, nu numai că soluțiile unor probleme pot crea probleme noi și așa mai departe, nu numai că soluțiile acceptabile sunt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cât și final pentru construcția unei teorii. Dezideratul desprinderii unei arte a predării din știința învățării nu s-a împlinit ca urmare a: divergențelor considerabile dintre teoriile învățării; predării, forțată să se limiteze la aplicațiile pedagogice ale teoriei învățării; exacerbării argumentației behavioriste, insuficientă însă pentru explicitarea tuturor situațiilor de predare-învățare. Întrucât s-au făcut destule referiri și în analizele anterioare la asocierea stabilită între didactică și artă, dar și întrucât criza de identitate a pedagogiei, despre care vorbeam în debutul studiului
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
iraționalismul, de unde și limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
având pecetea creației libere și Înfloritoare, diferită de viața culturală burgheză aflată „În cea mai deplină anarhie” și de arta „aservită, Înfeudată, umilită” din trecut, când Înflorea doar „cultura oamenilor de casă, a lacheilor, literatura osanalelor fascisto-monarhice”. Dar să citim argumentația autorului: „Nu e multă vreme de când Scânteia, organul Partidului Muncitoresc Român, apreciind stările de lucruri din câmpul creației literare, Înregistra un Început de cotitură, semnele unei treceri În calitate a literaturii noastre, și iată că forța conducătoare din Republica noastră
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu care acesta a analizat fenomenul cultural românesc pe Întreg parcursul anului 1948, după cum am arătat În cartea mea Reeducare și prigoană, va fi și mai eficientă, mai percutantă căci va veni din Însăși inima breslei. Dar să-i citim argumentația: „În cele două săptămâni scurse, secțiile de creație ale Societății Scriitorilor din RPR au luat ființă și au trecut la activitate. Atât ședințele de constituire cât și primele ședințe de lucru ne-au furnizat o serie de date, de semne
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin care se filtra creația poetică. De pildă, tema naturii partinice, a muncii, a noii geografii sunt deslușite de J. POPPER 28 În volumele câtorva poeți situați „pe o linie de evoluție a liricei noastre”. Să cunoaștem această linie și argumentația lansată iremediabil pe ditiramb, logoree și retorică găunoasă: „Există oare un anotimp al poeziei În care harul muzei să Îmbobocească În versuri, precum mugurii lui April sau cearta păsărilor pe ramurile abia Înverzite? Se poate spune doar că fiecare vârstă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
până atunci. Deși pornită de unul singur, ofensiva părea sigură, demonstrația convingătoare și erau de așteptat Întăriri; dar nu se Întâmplă așa; conduși de Scânteia, contraopinenții sunt atât de mulți și atât de puternici Încât nu numai că se infirmă argumentația aceluia, dar se demonstrează că, dimpotrivă, lipsă de calitate, opacitate, manierism, ba chiar și mai rău: „rămășițe burgheze”, există, dar nu În spațiul nuvelei, ci În acela al criticii literare și În primul rând În cazul unor așa-Închipuiți specialiști
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de șablon. (Ă). Autorul «are părți pozitive», «dar și limite». Opera lui «a făcut un pas Înainte». Eroii lui sunt vii, limba e colorată și vie, etc.etc. Astfel de expresii, care câteodată sunt juste, dar aplicate fără discernământ și fără argumentație nu conving pe nimeni, se Întâlnesc mai În toate publicațiile noastre cu caracter literar, Începând cu Viața românească și sfârșind - fără supărare - cu revista unde apar aceste rânduri. În această privință cronica la Pentru fericirea poporului din Contemporanul nr. 240
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Le-ați mobilizat voința împotriva dumneavoastră. Acesta este al treilea grup de motive care le poate trezi vigilența. Să luăm ca exemplu pe cineva ale cărui afirmații sunt rasiste sau xenofobe. Interlocutorii, scandalizați, își mobilizează resursele intelectuale ca să răspundă la argumentația lui. Astfel, nu mai lasă să treacă nici un mesaj subliminal de seducție. Într-o astfel de situație, bariera etică este chiar dublată, rapid, prin apariția celei afective, întrucât un rasist displace de obicei ascultătorilor care nu sunt rasiști. Confruntat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
îl minte pe un răufăcător apără viața și demnitatea semenilor săi și, totodată, acționează în spiritul respectului față de propria sa demnitate, respingând încercarea răufăcătorului de a face din el o unealtă a răului. Tocmai pe această linie își desfășoară Vuillemin argumentația împotriva condamnării morale necondiționate a minciunii. El afirmă că dreptul la insurecție împotriva unei guvernări opresive, dreptul la autoapărare în fața agresiunii și dreptul de a minți în situații excepționale au aceeași structură logică. În toate aceste cazuri, survine un conflict
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în limbi străine (sugestiv este dialogul din The Little Sister, în care fatala Miss Gonzales îl descrie, vorbind la telefon, pe Marlowe în următorii termeni, flatanți pentru orice bărbat: Muy simpático. Muy guapo también. Con cojones). Raymond Chandler își construiește argumentația în funcție de interesele practice și nu în absolutul realității lingvistice. Fără să o spună direct, el ne dezvăluie strategia adoptată în propriul scris, unghiul de atac și anexare a limbajului în funcție de ceea ce urmărește în fond. Faptul că limba vorbită în Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
despre controlul existenței prin sofisticate mecanisme de promovare sau autoprotecție. Termenul trebuie luat, desigur, în limita logicii interne edificate de autor. „Soluția trebuie să fie inevitabilă” în perspectiva datelor inițiale: ea trebuie să acopere absolut toate golurile lăsate de o argumentație inabilă sau de o expresivitate scăpată de sub control. Dacă îndeplinește aceste condiții, scriitorul poate fi liniștit: nu l-a pierdut pe cititor și, în același timp, nu a cedat aproape nimic din atributele omniscienței conferite de rolul său tradițional. Frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
membrilor comunității. Violența rămâne un concept fără semnificație reală, care nu atrage atenția comunității decât în cazurile în care aceasta este asociată cu forme ce pun viața victimei în pericol. Conștientizarea violenței asupra femeii și copilului în familie, bazată pe argumentația științifică a cauzelor și consecințelor violenței, este esențială. Găsirea soluțiilor pentru combaterea violenței depinde de gradul de conștientizare și de asumare a problemei violenței în familie. Analiza extinsă asupra factorilor de risc și consecințelor violenței trebuie să înglobeze elementele contextului
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]