2,000 matches
-
arhitectură modernă), care își formulase concluziile în Charta de la Atena și cunoștea personal pe Le Corbusier. Dacă admitea principiul "cetății radioase" și al "orașului linear", suspecta abuzul de grădină ca ducând la G. Călinescu natură, dușmanul în Bărăgan al artei arhitectonice. Geometrismul fantezist în alb al lui Le Corbusier nu i se părea grec, ci o obsesie a misteriosului solar african. Orașul trebuia să aibă o semnificație morală, să inculce sentimentul de demnitate umană și de forță, de aceea clădiri, statui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un aer de provizorat, ca niște decoruri de teatru. Ioanide nu voia să construiască în stil gotic, stil romanic etc., ci în stilul său, și după ce obținea G. Călinescu toate dezideratele de ordin practic își rezerva să inventeze singur complexul arhitectonic, refuzîndu-se în special hibridului. "Nu fac barăci, domnule! declara el, făcând aluzie la prăvăliile și la expozițiile în paiantă foarte frecvente în acești ani. O casă cu pretenții de palat, care se scutură când dau cu pumnul în ea, mă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de aceea, de câte ori vedea pe cineva maltratând geometria, se repezea și-i lua din mână pătura, pânza și o strângea el însuși. La fel făcu și cu șervetele Indolentei. Ioanide fu departe de a-și manifesta pe față nemulțumirea lui arhitectonică, ba chiar râse la ideea de a explica Indolentei pretențiile sale, nu mai puțin se înfioră de temperamentul unei femei pentru care liniile drepte nu spun nimic. Verticalitatea Ioanei îi apăru ca o impostură și maiestatea ei - compromisă. Dimpotrivă, trecu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obiceiurile doamnei Ioanide, lenjeria ei impecabilă, gustul pentru tot ce este imaculat și drapat. Ce-ar fi o statuie greacă de femeie cu veșmântul în cute întrerupte anarhic? Arta spălatului și a drapării, în antichitate, mergea mînă-n mână cu arta arhitectonică. În legătură cu doamna Ioanide se petrecu în acest timp un incident și comic, și penibil. Pomponescu nu întîrzie, firește, să afle de felonia lui Ioanide (după gândul lui intim) și cea dintâi reacție când i se comunică de către amicii malițioși fu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de atâtea ori spunând că în alte țări mai înaintate perfecțiunea artelor l-ar demoraliza. Recunoaște și el că succesul în artă e problematic. În țară, în acest gol, în unele privințe aproape total, desperarea îi dă avânt, are halucinații arhitectonice caracteristice pustei, e sub imperiul unei fata morgana. Oricât ar dori, un artist, zice el, nu poate asimila brusc tradiția unei țări, spațiul specific, iar arhitectura e arta cea mai geografică. Ea combate natura, dar se substituie ei și creează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Botticelli, asta e de Michelangelo! Butoiescu rămase puțin surprins, dar tot neconvins, și de atunci se feri de a mai da deschis o opinie. Ioanide nu putea să-i pretindă imposibilul. Fusese acasă la el și văzuse concepția despre arta arhitectonică a lui Botticelli. Acesta își construise pentru uzul propriu o crestomație plastică, o olla podrida 1 a arhitecturii. Tot ce întîlnise în experiența cu Ioanide și întîmpinase cu rezervă, o dată înfăptuit îl impresionase și-i găsise un loc în casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiecare element în parte, din punct de vedere tehnic, reprezenta ultima perfecțiune. Ca meseriaș, Butoiescu era un om respectabil. Însă impresia totală rămânea ilariantă pentru un om ca Ioanide. Ceva grosolan te izbea de la început: lipsa de moderație, de filozofie arhitectonică. Lui Botticelli îi făceau impresie materialele în parte și căuta să strângă toate detaliile pitorești. Casa n-avea croială, era un monstru de rezistență, un catalog de materiale de construcție. La sobe, Butoiescu alesese teracota cea mai bună, adusă din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gaittany. Ioanide însoți pe conservatorul Casei de Artă. Acesta îi arătă încăperile ce urmau a se consacra expoziției, îi prezentă contractul în baza căruia Ioanide era obligat a face numai planul de restaurație și a da ideea generală a muzeului arhitectonic, și-i plăti suma cu precipitație, spre a evita alte complicații. Ioanide mai avusese de a face cu Gaittany și-i cunoștea caracterul. Puse deci plicul cu bani în buzunar, fără a mai cere alte lămuriri. La întoarcerea în birou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a întors înadins capul, ca să nu-l salute. Cu patru zile înainte, același individ aștepta în anticameră intervenția lui Pomponescu în chestiunea doleanțelor Asociației Doctorilor în Științe și Litere. Pomponescu se dedică câteva zile, în odaia lui de lucru, problemelor arhitectonice. Își trecu în revistă toate schițele și planurile, se întrebă dacă avea vreo posibilitate să întreprindă o lucrare. Ideea "catedralei" i se păru în acel moment irealizabilă, mai ales de când, într-anume chip, Ioanide i-o luase înainte. Pomponescu bănuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său; acum, fără să vrea se vede, le exprimase față de cele două femei, care nu înțeleseseră deloc starea lui de spirit. Ex-ministrul se despărți foarte afabil de maman și de Mamy, cu toate civilitățile de rigoare. După memoriul de lucrări arhitectonice, Pomponescu își adună laolaltă cursurile de la Școala de Arhitectură, al căror text îl revăzu cu grijă, apoi feluritele articole publicate în broșură sau în revistă, întocmi de asemeni o bibliografie și scrise un scurt memoriu asupra sensului operei lui științifice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aduce în lumea operei de artă perfecțiunea sferei. Întâlnim și acum personaje luptând pentru realizarea țelurilor cu acea încordare a voinței tipic balzaciană, dar reținem îndeosebi paginile de rară poezie a străzilor, a clădirilor, ori inefabilul interioarelor. Din notarea detaliilor arhitectonice, din descrierea mobilierului, a culorii, și indicarea așezării lui, salonul lui Saferian Manigomian se transformă într-un cosmos, sugerând un anume prezent și trecut: "Era o încăpere foarte mare și înaltă, de tavanul căreia atârna un gigantic lustru de alamă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Un altul se prezintă în revenirile la un antagonism factice între raporturile de rudenie, ca emblemă a cufundării în dependența personalizată, și raporturile de schimb ca exemplu de extracție a legăturii interpersonale. Afirmarea unei atotputernicii sociologice deținătoare a unui adevăr arhitectonic reprezintă de asemenea o ilustrare în acest sens. Încercând să se situeze la distanță față de această matrice polarizată, argumentul dezvoltat aici vizează, mai modest, să ofere instrumente pentru descifrarea antropologică a situațiilor sociale concrete și a mutațiilor rapide ale acestora
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a părăsi întreprinderea și de a cumpăra pur și simplu orez proaspăt, sau chiar de a nu mai fi obligați să accepte orezul mucegăit sau putrezit care se distribuia prin intermediul tichetelor de raționalizare. Dincolo de această nouă "libertate", polarizarea economică în cadrul arhitectonicii politice trezește resentimente, mai mult sau mai puțin exprimate, în funcție de legitimitatea istorică personală pe care și-o acordă subiecții. Denunțarea unei împărțiri a resurselor printre care posturile în sferele restrânse ale rudeniei în straturile superioare ale autorității este în centrul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
antagoniști în parteneri care colaborează la realizarea unității în diversitate. Bunătatea. Este necesitatea-valoare legată strâns de alte necesități-valori, ca justiția, ordinea etc. Personalitatea matură, autoîmplinită, dezvoltată are nevoie de o înaltă organizare, de principii și de lege, de o armonie arhitectonică a echilibrului psihic, de corectitudine și de dreptate, de acceptare reciprocă și de integrare a individualității în grup. Ea are nevoie de o atmosferă reciproc suportivă bazată pe atitudini mutuale pozitive. Bogăția. Este valoarea care se referă la ridicata diferențiere
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
comunal cu campanilă. Totul din beton armat. Un dom cubist, zice el. Ce mai face apoi în comunism, în Scrinul negru, chiar nu mai contează. Rivalul lui Ioanide, profesorul de beton Pomponescu, e însă foarte îndoit asupra valorii operei sale arhitectonice și constructive și se și sinucide din această cauză. Prin contrast, un geograf, Ermil Conțescu, agonic, refuză să accepte că se află pe ultimii metri și pune la cale cercetări ce vor dura cincisprezece ani pentru o monografie a unei
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
slujește de baionetă ca de o cruce și rostește o parodie de rugăciune. Cum să te mai miri de necredința oamenilor? G. Călinescu, arhitecții și constructorii Orașul. N-avem încă orașul. Ioanide Autorii români au o slabă priză la decorul arhitectonic. Preocupați de zguduiri ale conștiinței peronajelor, acești făuritori de destine lasă cadrul în care se petrece acțiunea nedefinit. Sau poate personajele însele, trăind cu intensitate, ignoră complet locurile unde se desfășoară existența lor? Însă decorurile în care se desfășoară acțiunea
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
lui Popa Metru. Stere și vecinii săi ridică niște baracamente. Unele se surpă sub o ploaie mai puternică. Ulterior, cârciumarul înlocuiește cheresteaua cu zidul de cărămidă. Dar vecinii rămân inevitabil la chirpici. Eugen Barbu nu intră foarte mult în detalii arhitectonice, mai ales că în Cuțarida nu e rost de construcții elaborate. Ne întoarcem așadar la G.Călinescu și la Ioanide. De la amândoi avem ce învăța. Spre sfârșitul anilor ’30, Ioanide este un om care a studiat în străinătate, l-a
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de organizare, de integrare, acest principium individuations. Întregul preexistă părților, cărora le dă vitalitate și dăinuire În linia aceleiași continuități vitale. Această concepție organică și sintetică a individualității a fost cunoscută de la Început de naturaliști; importanța jucată de celule În arhitectonica organismului, ca și o analogie de suprafață cu fenomenele mecanice, au făcut pe primii cercetători În domeniu să considere organismul viu ca un agregat de celule, de „organisme elementare” ascultând de legi fizicochimice, după stringențele fenomenelor naturii neanimate. Orice ființă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
proces de cunoaștere”19, adică de parcurgere a unui spațiu mental. Dar astfel ea se relevă a nu fi un sentiment (fie și unul indus), ci un instrument. Nu În ultimul rând, un instrument al frumuseții. O dovedesc atâtea proiecte arhitectonice, dar și atâtea jurnale ale scriitorilor. Intimitatea e, oricât ar părea de paradoxal, și un acoperământ al scrisului, forma „Îmbrăcată” de acesta În actul confesiunii. Sintagma jurnal intim se dovedește a nu fi o simplă cochetărie, o potrivire de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unor refrene cu sens ambiguu (refrenul din piesa Broaștele parodiind versurile lui Euripide "Am pierdut ulcica", procedeu preferat în anecdote), în sfârșit, "prin disjungerea de procedee similare și îmbinarea de procedee contrarii"291. Într-un alt articol, Ritmul ca factor arhitectonic al versului, oprindu-și atenția asupra procedeelor specifice liricii, Tînianov constata că parodia în versuri antrenează metrul și sintaxa unei secvențe și le pune să interacționeze cu lexicul și semantica alteia 292. Spre exemplu, "revoluțiile pe tărâmul poeziei" rezultă din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Tînianov, "Despre Dostoievski și Gogol (Despre teoria parodiei)", în Ce este literatura?, p. 475. 287 Ibidem. 288 I. Tînianov, art. cit., p. 478. 289 Idem, p. 486. 290 Idem, p. 487. 291 Ibidem. 292 Cf. I.N. Tînianov, "Ritmul ca factor arhitectonic al versului", în Ce este literatura?, p. 523. 293 Cf. Daniel Sangsue, La Parodie, Éditions Hachette, Paris, 1994. 294 Urmuz, Pagini bizare, Editura Cartier, Chișinău, 1999, p. 19. 295 Cacofonia voluntară este, aici, un semn al văditei ironii auctoriale. 296
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trăsăturile specifice complexe ale procesului de producere-receptare, asigură verosimilul oricărei narațiuni. În ce privește planul conținutului fictiv, descrierea acestei duble naturi este facilitată de existența unor distincții terminologice tradiționale, precum cea între persoană și personaj, istorie și narațiune, material și construcție sau arhitectonică. În textul narativ, aceste manifestări ale dublei naturi a ficțiunii nu sunt limitate doar la istorie, ci vizează și narațiunea acestei istorii (narația)64. În ce privește planul narațiunii, manifestarea cea mai evidentă a dublei naturi a ficțiunii constă în caracterul paradoxal
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cerc și Arhipelagul GULAG scrise de A. Soljenițîn, Itinerar abrupt de Evghenia Ghinzburg, cartea L'espèce humaine a lui Robert Antelme sunt texte de reflecție, în care realitatea lagărului devine un subiect de studiu, integrat într-o problematică mai vastă. Arhitectonica ascunsă a cărții-imagine, detaliază Luba Jurgenson, se organizează în funcție de patru momente. Primul moment îl constituie realitatea trăită de un subiect privat de cuvânt. Ulterior, subiectul regăsește cuvântul, iar această realitate devine pentru el o amintire. Al treilea moment constă în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și dreptatea socială sau cea intelectuală". Campaniile electorale constituie contextul instituțional care se încadrează cel mai mult în tiparele spectacolului. Acesta este motivul pentru care discursul politic poate fi definit prin metaforă fortăreței (Cmeciu C. 2005a: 59-61). Conceptul-sursă are o arhitectonica foarte riguroasă, care poate fi transferată către elementele constitutive ale unui discurs electoral: fundația → doctrina, zidurile exterioare → discursul "adevărului convenabil" (discurs publicitar), construcția internă → discursul puterii și împrejurimile → discursul polemic. După cum se observă, discursurile politice (electorale) presupun o adevarată industrie
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
vas urnă, care a putut fi restaurat, este cel descoperit la mormântul nr. 101 (Pl. 67/10). Multe din vasele urnă care nu au putut fi restaurate sau care se păstrează doar parțial pot aparține acestui tip de vas. Caracteristicile arhitectonice ale acestui tip de vas au permis cercetătorilor să le grupeze în diferite categorii. Mergând pe linia celor două mari perioade când s-au făcut cele mai apreciate tipologii, bazate, în primul rând, pe un lot impresionant de exemplare, considerăm
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]