1,388 matches
-
cănd orice duioasa / Simțire îmi va fi în piept străină, / Atunci, lipsit de singura-alinare / Ce mi-a rămas, în studii mai aride / Îmi voi petrece rest-acestei sterpe / Și crude vieți. (Contelui Carlo Pepoli, vv. 127-139). Referindu-se la studiile mai aride altri studi men dolci Mario Fubini afirmă că sintagma se referă la observațiile romanticului asupra marilor probleme filozofice, ce urmau să fie organizate în câteva mari tratate, la care începuse să se gândească încă din 1825 și despre care va
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spațiu discursiv constituit din cel puțin două poziționări discursive. În universul discursiv al prozei eminesciene din nuvela Sărmanul Dionis, câmpurile discursive filosofic și literar interacționează în sensul unei concurențe de ordin special: se ajută reciproc. Astfel, teza kantiană ar fi aridă fără ilustrarea artistică, iar depășirea condiției spațio-temporale nu s-ar îndepărta prea mult de receptarea de la Junimea, dacă nu ar fi susținută de o structură științifică. Mai mult, Teoria relativității și un anume sens din evoluția receptării critice a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la acțiunea sterilizantă a dogmatismului comunist. Neomodernismul, curent atașat acestei generații, însă atât de puțin studiat și căruia i se acordă o atât de mică importanță, a reprezentat, în consecință, o cale de a revigora poezia, după o lungă și aridă perioadă, în care aceasta reprezentase doar un instrument de propagandă comunistă. E drept, poezia devine acum o formă de rezistență sau o modalitate de salvare a omului în singurătatea nopții totalitare, dar important este că poezia de acum este poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). În acest context, biciuit de influența "grețos malefică" (Alex Ștefănescu) a ideologiei comuniste, Generația șaizecistă joacă rolul principal, supraviețuind numeroaselor persecuții și reușind, totodată, să realizeze o resurecție a lirismului, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese "o poezie didacticistă" (Iulian Boldea), lipsită de fior afectiv și de profunzime ideatică. Generație etică și estetică totodată, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
esențiale transformări. În articolul Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, Iulian Boldea vorbește despre revigorarea, pe care anii '60 o aduc lirismului pur84. "În literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o revigorare a lirismului pur, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ai generației"1. Completarea pe care, ulterior, o face Iulian Boldea, cu privire la poezia șaizecistă, vine să confirme valoarea acestui grup ideologic: "În literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o revigorare a lirismului pur, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică."2 Șansa de a se face remarcată, a Generației '60 o constituie Revista "Luceafărul", mulți dintre scriitorii acestui grup ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Doilea Război Mondial, sau în timpul lui, și au început să publice în anii '58, '59, '60 ai veacului trecut, întâi prin reviste și ieșind apoi cu primele volume"4. Desigur, vorbim despre "o generație gata de ecloziune, după o perioadă aridă, generația numită pe bună dreptate, generația '60, găsind toate porțile deschise"5, cel puțin la debutul acesteia 6. Cei care le deschiseseră "nu erau activiștii, ci scriitorii și, îndeosebi, criticii literari ai generației anterioare dogmaticii anilor '50, care, aflați în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva, cenzurată, de această poetică a imponderabilității. Puritatea absolută, regăsibilă, în inima poeziei sale (firește, doar după ce este înlăturată mantia aridă a conceptualului), constă tocmai în această redare a emoției pure, care respinge orice încercare de intelectualizare, și care este zborul. Desigur, lirismul esențial al creației sale, mai renaște din ceva, și anume, din "natura sa romantică, de tip contemplativ și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aflată în stare latentă, pe care doar dibăcia artistului o poate readuce la viață, făcând-o să pulseze, în ritmul propriu, cuvintele nu pot fi transpuse în idei, fără intervenția sensibilului. În lipsa emoției, simpla lor formă, oricât de frumoasă, devine aridă de sens, de aceea "tocmai utilizarea cuvântului poetic, în scopuri etice, "morale", este simțită ca un risc, care i-ar putea compromite valoarea, pe plan estetic, datorita angajării excesive"59. Desigur, lucrul acesta implică dărâmarea unor certitudini, din partea scriitorului, procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înfrunte prin declarații publice acordate postului Europa Liberă și unor publicații străine pe Nicolae Ceaușescu 137. Tot în cadrul acestei prime părți, autoarea fixează coordonatele teoretice ale contextului impus de Generația '60, generație care marchează o consolidare a domeniului cultural-artistic, după arida perioadă proletcultistă. Sentimentul solidarității de generație, precum și individualitatea distinctă pe care și-o câștigă autorii în această perioadă este îndeaproape cercetată de doctorandă. A doua parte a lucrării se evidențiază prin atenția acordată fixării principiilor estetice ale poetei, cuprinzând, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
identifică neomodernismului. Neomodernismul, care are în centru Generația '60, curent de tranziție, totodată, între două paradigme majore modernism și postmodernism constituie unul dintre cele mai prolifice moment creatoare, prin rolul său recuperator și de întoarcere spre trecut. Neomodernismul îi urmează aridei perioade lozincarde, încercând o resurecție a lirismului și să recupereze tradiția, pe care modernitatea o ignorase. Un rol similar îl are și deconstructivismul care, printre altele, urmărește o relansare a întregului, păstrând fundamentul și reomntând structura în funcție de cerințele noului. El
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție chiar a universului rural, pe care modernismul îl trecuse într-un plan secund, în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
artistic sunt evidente de la Nichita Stănescu la Mircea Cărtărescu"235. Vorbim despre o întreagă Generație șaizecistă, în mare parte luptând contra politicii vremii, și care, deși retrasă și confiscată, devine, dintre toate, "o generație gata de ecloziune, după o perioadă aridă, generația numită pe bună dreptate, generația '60, găsind toate porțile deschise"236, cel puțin la debutul acesteia 237. "Cei care le deschiseseră nu erau activiștii, ci scriitorii și, îndeosebi, criticii literari ai generației anterioare, dogmaticii anilor '50. Aflați în posturi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul estetic 240. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, și care vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție chiar a universului rural, pe care modernismul îl trecuse într-un plan secund, în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
disperat al neputinței de a evada, nici măcar prin artă, din gratiile unei societăți totalitare. Îndrăznim chiar să afirmăm că premisa alterității alientate postomoderne, provocată de lipsa capcității raportare și de comunicare corectă cu celălalt, o constituie chiar această lungă și aridă perioadă, marcată de ideologia comunistă. Deși studiul de față nu își propune drept obiectiv principal o analiză exclusivă și complexă a scrierilor interzise ale Anei Blandiana, ne vom ocupa, în continuare, pe scurt, pentru a conchide acest capitol, de realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
i-am petrecut citind literatură, în mod paradoxal, în facultate nu m-a atras atât istoria sau teoria literaturii care îmi erau cunoscute, ci cursurile de lingvistică, de istoria limbii, de dialectologie, care erau un domeniu nou, chiar dacă părea mai arid, și de pe urma cărora am rămas cu pasiunea pentru etimologii, privite ca un fel de romane, fascinante cel mai adesea, ale cuvintelor. A.-I. P.: Stimată doamnă Ana Blandiana, despre perioada comunistă lăsată sub tăcere, dar, mai ales, despre literatura subversivă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
va putea salva decât în măsura în care se va întoarce dinspre consum si materialitate spre spiritualitatea din care poezia reprezintă o bună parte. A.-I. P.: Faceți parte dintr-o generație care a reprezentat o voce pentru resuscitarea lirismului, după o perioadă aridă. Este o generație de tranziție, care face legătură între două paradigme majore: modernismul și postmodernismul. Nu cred că aș exagera dacă aș spune că, luată împreună, Generația '60 este cea mai iubită generație din literatura română, care a scos nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acela determinat de utilizarea metaforei, figura respectivă de stil înregistrând, în proza artistică istorică față de cea neistorică (a aceluiași autor, într-un efort de contrastivitate analitică), printre cele mai subtile oscilații. La baza acestor considerații se află o analiză lexicologică aridă, bazată pe statistica lexemelor metaforice din câteva zeci de texte 50. Diferențierea stilistică invocată, cu efect poetic indiscutabil, poate fi mult mai ușor și direct sesizată dacă ne amintim dozările diferite de ton metaforic în cazul nuvelei prototipale pentru analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de certitudini, iar instrumentarul metodologic se deplasează pe nisipurile mișcătoare ale unei producții literare în care nu mai există repere clare, nici curente, nici școli, doar vagi tendințe și un sentiment general de nevoie de reabilitare a narațiunii, după valul arid de texte-experiment al generației anterioare a scriitorilor francezi. Autoarea reușește chiar din primul capitol un scurt, dar extrem de limpede și în același timp subtil survol al constituirii acestui Nou Nou Roman în cîmpul magnetic al editurii Minuit, sub pana, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și delicată, atît de variabilă de-a lungul timpului, în funcție de diferitele sisteme culturale și mentalitățile aferente. Autoarea trece în revistă, sprijinindu-se pe opinii dintre cele mai autorizate în domeniile respective, toate abordările posibile ale acestei problematici, de la cea mai aridă, strict medicală, trecînd prin cea artistică, imprecisă și schimbătoare, prin cea etnologică, prima care analizează sistematic existența socială a corpului și studiază corpul celuilalt ca revelator al propriului corp (aici, noțiunea de "tehnică a corpului" introdusă de Marcel Mauss pare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de spațiul iluzoriu creat de maya. Or, a nega suferința reprezintă păcatul suprem pentru Cioran! În apele cele mai adînci, atît în primele cît și în ultimele texte, apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același dezgust față de gîndirea aridă, față de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe invizibile care întind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sentiment de desegaño; dar în intervalele dintre visele paradisiace și realitatea dură, florile grațioase și gratuite ale poeziei, conștiente de propria lor lipsă de realitate, țâșnesc ici și colo și oferă o vedere de ansamblu a unei oaze în deșertul arid al unei lumi moderne mecanizate și pragmatice" (Leo Spitzer, "La publicité américaine comme art populaire", în Poétique, nr. 34, Seuil, Paris, apud Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, pp. 140-141). 365 Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și simplu, ne accelerează bătăile inimii în timpul lecturii. Iar miza este cu atât mai mare, aș spune, cu cât, grație prospețimii temei și al inventarului ei, scriitura nu ar trebui să coaguleze, cu vanitate academică, o simplă interpretare rece și aridă, ci, din contra, o vie imagine speculară a pasiunii exegetului. Surprinzător, poate, pentru lectorul contemporan, dezobișnuit să se confrunte cu regiuni scripturale virgine, nu există nici un studiu axat explicit asupra terorii ficționale în literatura română. (Prefer să mă refer la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
într-o atitudine meditativă, cu o mână dusă la frunte. Avem, prin intermediul acestor trei femei îmbrăcate aproape la fel, trei atitudini: rugăciunea, suferința sau priveghiul și meditația. Pentru a accentua tensiunea gesturilor, pictorul a plasat acest grup într-un peisaj arid, stâncos, unde în fundalul cel mai îndepărtat se poate vedea marea, contribuind astfel la izolarea în atemporal a acestor gesturi-atitudini a căror semnificație este eliberată astfel de imediatul contingențelor. Putem așeza această potențare a gestualității și sub influența picturii prerafaelite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În mod firesc, atenția i-a fost atrasă de următoarele rânduri: „O iarnă grea sau o lipsă de hrană are toate efectele bune ale celei mai pretențioase selecții deoarece îl elimină pe cel slab și nesănătos. În țări reci și aride, numai acele animale ajung la maturitate care au o constituție puternică; cel slab și nesănătos nu trăiește pentru a-și propaga infirmitățile.“ Este foarte plauzibil că un rol deloc neînsemnat de ferment în raționamentele care au favorizat emergența teoriei darwiniene
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]