1,567 matches
-
este următoarea: „Când condițiile devin egale (...) invidia, ura și disprețul pentru vecin, trufia și încrederea exagerată în sine pun stăpânire, ca să zicem așa, pe sufletul omului, din care-și fac câtăva vreme moșie”28. Cât timp oamenii trăiau în sisteme aristocratice, nimeni nu se gândea să repună în cauză ordinea lucrurilor revoltându-se contra propriei sorți. Totul se schimbă odată cu democrația. Fiecare individ devenind egalul celorlalți, se poate compara cu ei și are tendința să găsească insuportabil cel mai mic privilegiu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
primogenitură), ci îndeplinea alte scopuri sociale. De Tocquevillexe "Tocqueville, Alexis de" se referă la natura căminului din prerie (de Tocquevillexe "Tocqueville, Alexis de", 1988, p. 733). Ideea principală pe care o susține este aceea că în societățile democratice, spre deosebire de cele aristocratice, bărbații și femeile se pot uni pe baza sentimentelor, și nu neapărat a proprietății. Prin urmare, aprecia el, în Statele Unitexe "Statele Unite", căsătoriile semănau mai mult a parteneriate, în vreme ce în tradiționala Europă erau mult mai ierarhice. Istoricul Patricia Grimshawxe "Grimshaw
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi? Să nu uităm originea aristocratică a lui Platon - ea explică multe lucruri, dar mai ales disprețul față de sofiștii care cer să li se plătescă lecțiile. Într-adevăr, aproape toți provin din clasa de mijloc și niciunul nu dispune, asemenea lui Platon, de venituri familiale care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vorba de Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 58, socrul lui Cezar însuși. Nu se cunoaște numele arhitectului, dar locul exprimă o prietenie dintre un filosof și un proprietar bogat care se întâmpla să fie și om politic. În mediile aristocratice romane, această complicitate dintre un gânditor și un om de acțiune, un cărturar și o personalitate angajată în treburile cetății, ține de o adevărată tradiție. Consultant privat, negociator, gânditorul nu-și precupețește sfaturile nici în ce privește existența, nici într-ale politicii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
că Aristotel are dreptate în tragica lui constatare despre prietenie... Căci Lucrețiu scrie aceste mii de versuri numai pentru Memmius, Caius Memmius Gemellus, copleșit de favorurile zeiței Venus, dacă e să-l credem pe filosof. Ilustru descendent al unei familii aristocratice, interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, mai exact -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” (ca și Venus și Epicur!), personajul pare cu toate acestea să fi fost oricum, numai glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rânduri, mai nimic din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republică platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită ca putându-se extinde la totalitatea teritoriilor locuite: tabloul acestei societăți ideale seamănă adesea cu descrierile făcute de Lucrețiu - Diogene din Oenoanda le-a putut cunoaște
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spectacolul ce reconstituie scenic una dintre loviturile date Revoluției Franceze și care a contribuit la eșecul acesteia. Se impune mai întâi metafora închisorii, în care se joacă un episod din Revoluție pus în scenă de către marchiz, evident sedus de reacțiunea aristocratică. Deși supravegheat, la rândul său, de către directorul închisorii, Sade, în calitate de regizor, urmărește spectacolul și practică, ceea ce e propriu oricărui regizor, o supraveghere de traseu, cu atât mai legitimă cu cât actorii, dată fiind starea precară a sănătății lor mintale, riscă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
De la supravegherea generalizată practicată fățiș în sălile prewagneriene, se trece la obscuritatea care îi permite scenei să se emancipeze, să iasă de sub controlul sălii luminate care, de acum înainte, nu va mai putea gusta decât deliciile acelui viciu, cu nimic aristocratic și explicit burghez, numit voyeurisme. Împotriva acestuia din urmă se vor revolta unii mari reformatori - de la Meyerhold la Brecht - când vor cere ca atât despărțitura iluzorie constituită de „cel de-al patrulea perete”, cât și „gaura cheii” să fie abolite
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a personajului, ținuta lui sugerează însă o demnitate sobră, discretă care insinuează ideea unei origini elevate. Limbajul neologic (să degajeze, sacou, eroziune, amortizare) care ia treptat locul discursului în registrul colocvial citadin (petice, bocanci, gumilastic) suge rează de asemenea proveniența aristocratică a personajului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Importanța alegerii unui model în viață Sugestie de rezolvare: IPOTEZĂ: Având în vedere nevoia oricărui om de a se raporta la un model, opinez că ale gerea unui model autentic în viață
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin destinul lui Felix și al Otiliei. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului studiat în evoluția relației dintre cele două personaje În opinia mea, cei doi adolescenți și, alături de ei, aristocraticul Pascalopol sunt prezențe contrastive în raport cu mulțimea parveniților care ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. În primul rând, ei aparțin altor categorii sociale și își construiesc un cod moral și comportamental diferit de conduita
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
În realism dispar atât situațiile în prealabil paradigmatice cultivate de clasicism, cât și eroii excepționali ai romanticilor, iar în locul lor apar "feliile de viață", aspectele cotidiene, personajele banale și anonime. O dată cu romantismul, care nu se mai orienta exclusiv spre lumea aristocratică, precum clasicii, se făcuseră deja primii pași către o democratizare a personajului. Realismul accentuează această tendință: "Naturaliștii ocolesc înadins subiectul mare, anecdota de rezonanțe cerești și se mărginesc la fragmentarea cotidianului. Eroul se provincializează, legenda și mitul se dizolvă în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
e hagiografică, torturată și orientală, fețele oamenilor par iluminate de mii de lumînări și unse cu sudorile cerii." Spre deosebire, "...Velásquez observă atent și caracterizează. Iată pe Felipe IV tînăr, în picioare, cu o scrisoare în mînă, cap prelung, figură aristocratică, inocentă; sau pe același în armură, cu nas cocoșat, buze groase, cea de jos proeminentă, perciuni, expresie placidă cu ceva vindicativ și indurat. (...) Buzele groase confirmă rigiditatea, obstinația și buna creștere." (s. n.) Între detaliile pînzei și privirea interpretare, se conturează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
posibilă logodnă a prințului Bazil Șerban cu Ioana și se hotărăște să rupă tăcerea. Intră în iatacul ei și-i mărturisește că și-a sacrificat studiile și cariera, numai pentru a fi alături de ea. Ioana îl tratează cu disprețul ei aristocratic, îl consideră un ratat, dar este impresionată de forța iubirii, auzind de sinucidere și alte sacrificii. Acceptă relația, o tăinuiește o săptămână, după care îl constrânge pe Andrei să mărturisească adevărul, tatălui său. Când îl surprinde pe Andrei sărutând-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
drept "jupânița". Ea avea o simpatie deosebită față de o ascendentă, Suzana Boiu, care în epoca fanariotă a cerut în căsătorie un haiduc condamnat la moarte, salvându-i astfel viața. Ioana este indiferentă, rece, distantă, mândră, inaccesibilă, are orgoliul clasei sale aristocratice, o educație solidă, eleganță comportamentală, nu mai crede în amenințarea cu sinuciderea și își împinge iubitul spre moarte. Conflictul din această piesă se situează la nivelul conștiinței personajelor, care sunt personalități puternice, adevărate "suflete tari". Aceste două "suflete tari" formează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și întărită ulterior de autoritățile europene mandatare, prin împroprietărirea unor demnitari locali (șefi de triburi, lideri religioși, conducători ai comunităților sătești) cu mari suprafețe de teren, pentru asigurarea loialității acestora. O altă parte a marii proprietăți era deținută de familii aristocratice locale și de stat, precum și de acționariatul străin în unele spații coloniale (în Algeria - 2,7 mil. ha, în Maroc - 1 mil. ha, în Tunisia - 0,7 mil. ha), astfel că la nivelul anilor ’50 - ’60, cca. 1% din proprietari
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Wittgenstein mi-a atras atenția ca o persoană foarte umilă, pe deplin mulțumită cu o ocupație care nu era în nici un fel potrivită cu formația și cu pregătirea lui; pentru privitorul din afară, nici eminența lui intelectuală, nici originea lui aristocratică nu apăreau evidente.“105 Activitatea manuală obositoare îi făcea bine lui Wittgenstein deoarece îi abătea atenția de la gânduri pe care le suporta cu mare greutate. Starea lui de spirit sumbră era accentuată de conștiința acută a cruzimilor fără egal ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
voi mai trăi.“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 453.) 104 Vezi R. Monk, op. cit., pp. 458-459. 105 W. G. Tilman, „Ludwig Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 3, p. 156. Și la urechile lui Tilman ajunsese legenda despre originea aristocratică a lui Wittgenstein. Se știe că Wittgenstein își reproșa, între altele, că nu dezmințise cu energie această legendă, care circula la Cambridge. 106 După R. Monk, op. cit., p. 468. 107 Ibidem, p. 481. 108 Ibidem, p. 295. 109 În august
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a apărut odată în ziarul Times: „Nu există vreun om în viață care să folosească într-un mod mai atrăgător limba engleză.“ Uneori Russell mergea atât de departe, încât găsea propriile sale îndeletniciri cu ceea ce numea „filozofia tehnică“ drept prea aristocratice. Prietenei sale Lucy Donnelly, îi scria, în jurul vârstei de treizeci de ani: „Am dezvoltat o anumită repulsie pentru subtilitățile și distincțiile care fac substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o societate bună și este, prin urmare, o chestiune de reflecție și acțiune rațională, o problemă socială, nu una individuală. Russell se distanța în mod ostentativ de reflecția centrată asupra problematicii existențiale a individului, calificând-o drept expresia unui „ideal aristocratic“ ce se cere depășit.51 Wittgenstein vorbea, dimpotrivă, oamenilor a căror stare sufletească bună sau rea nu depinde în primul rând de împrejurări exterioare, ci de ei, de gândurile lor. Atitudinea autentic religioasă era pentru Wittgenstein cea a seriozității etice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de vedere juridic și politic, decât prin drepturile particulare. Statul social care se fixează pe ruinele feudalității este fondat de sus în jos, pe o ierarhie a condițiilor și privilegiilor, ierarhie care este produsul unei lungi evoluții. Împotriva unui Sfat aristocratic, care avea tendința de a controla întreaga viață a orașului, breslele și corporațiile de meseriași și-au apărat drepturile, au obținut statutul lor și au devenit către anul 1350 principalele stări ale orașului. Aproximativ în aceeași perioadă principii teritoriali, datorită
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al IV-lea (1347-1378) prin Bula de Aur promulgată în Dietele imperiale de la Nürnberg și Metz (ianuarie și decembrie 1356)155. Bula de Aur a asigurat poziția privilegiată a principilor electori, a stabilizat regimul princiar și a consacrat o regalitate aristocratică de tip federativ, împiedicând formarea unei puteri centrale. Bazele suveranității principatelor teritoriale au fost puse din perioada domniei lui Frederich al II-lea. Stările acestora (Landstände) se reuneau în Diete provinciale (Landtag). Hotărârile se adoptau separat, pe curii, deputații întrunindu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de a-și apăra privilegiile contra impunerilor fiscale ale coroanei. Clerul juca un rol secundar, iar reprezentanții orașelor apar la mijlocul secolului al XV-lea și numai prin consilierii orașului principal Puy. Stările din Velay au conservat mult timp caracterul lor aristocratic (16-18 baroni, 10 clerici și 1-2 consilieri). Mult mai complexă este, însă, istoria Statelor Generale din Languedoc, convocate din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Semnificativ este faptul că, în această regiune a Franței, Statele locale nu erau legate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
statului rămâneau în sarcina Dietei imperiale. Bula de Aur a avut și alte consecințe importante pentru consolidarea poziției stărilor față de împărat. Lipsindu-l de armată, de finanțe și instanțe judecătorești în provincii, ea va stabiliza regimul princiar, consacrând o regalitate aristocratică de tip federativ și împiedicând formarea unei puteri centrale 324. Prețul concesiilor acceptate de Carol al IV-lea a asigurat ereditatea fiului său Wenzel (1378-1400). Reformarea vieții publice nu a avantajat însă prinții de rang inferior, care nu au obținut
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Cu timpul Dieta va obține tot mai multă autoritate. Confederația helvetică apare ca un simbol al spiritului democratic și republican 396. În sistemul de guvernare s-au putut distinge însă, în continuare, cantoanele alpestre democratice și cantoanele urbane cu guvernare aristocratică. La Waldstätten, Zug, Glaris și Appenzell se convocau Adunări populare (Landsgemeinden), la care participau toți cetățenii în stare să poarte arme (landammani). Ei luau parte la adoptarea deci-ziilor cu caracter legislativ și judiciar, aveau dreptul exclusiv de a declara război
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
clase de burghezi, izvor de neînțelegeri în secolul al XVIII-lea. La Zürich, Bale și Schaffhouse, regimul corporativ împiedica nașterea patriciatului, pe când cantoanele-sat își păstrau adunările suverane Landsgemende de țărani stăpâni ai problemelor publice. Regimul politic al cantoanelor era unul aristocratic. Către sfârșitul secolului al XVI-lea mișcarea de "închidere" a burgheziei a devenit tot mai puternică, având drept principală cauză criza economică. Până în secolul al XVIII-lea, din punct de vedere al formei de guvernământ, în cadrul Confederației se distingeau cinci
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]