2,505 matches
-
treci prin ziduri ca să-i tulburi nopțile secretarului general. Dintre toate, șantierul de construcții rămâne imaginea cea mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu un vestit războinic sarazin și învingandu-l i-a luat sabia , ce se numea Durindana . Această faimoasă sabie apartinuse pe vremuri ilustrului prinț Hector al Troiei . Avea o lucrătură minunată și era atât de tare ,încât nu exista pe lume armătură pe care să n-o poată străbate . ROLAND contra OLIVIER Guerin de Montglave avea conducerea Vienei, supusă lui Carol Magnul. El se certase cu suveranul său, iar Carol îi asediase cetatea, după ce pustiise tot ținutul înconjurator. Guerin era un soldat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
scurseră cât căută Vista View Court, dând târcoale complexelor de clădiri de închiriat, niște cuburi tencuite și dispuse în semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE CALIFORNIENE DE PRIM RANG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deveni om deplin. A învăța capătă în cărțile lui Vasile Fetescu dimensiune cartezian-spirituală: omul învață, deci crede că este om; deci este. Dimensiunea formativă a învățării - explicată, cu aplomb și finețe, relevant și în filigran, pe o cazuistică impresionantă - este armătura și cheia acestor compoziții ale autorului, cu menirea de a fi acorduri. Învățarea nu trebuie redusă la produsul ei un „ce” - obiect la sfârșitul procesului; ea este însuși procesul, căci omul nu este un obiect al educației, ci subiectul. În
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
unii care știți că Stăpînul lor și al vostru este în cer, și că înaintea Lui nu se are în vedere fața omului. 10. Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. 11. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. 12. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. 13. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. 12. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. 13. De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămîneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. 14. Stați gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, 15. avînd picioarele încălțate cu rîvna Evangheliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și câlți? Ce interesant - ca să nu crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților, dacă verticalele erau din stejar, spre deosebire de orizontale (din salcâm), nu știam dacă exista o „armătură” din lemn - la urma urmei nu știam nimic, chiar de voi fi văzut (eram născut când se ridica școala), nu puteam ține minte asemenea detalii tehnice. Eram sigur că nu puteam? Nu, nu eram sigur. Deși. Chiar de aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cîte un fluierat. Am adormit și cînd m-am trezit la un moment dat m-am uitat pe geam și am văzut că mergeam foarte Încet și traversam un rîu. Mai multe luminițe străluceau pe apele rîului și podul avea armătura de fier; tata tocmai se urca În patul lui. — Jimmy, dormi? — Nu. Unde sîntem? — Intrăm În Canada. Dar pînĂ dimineață trecem de ea. M-am uitat pe geam ca să văd Canada, dar nu vedeam decît curțile de pe lîngă șine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
greu să suporte mirosul de parfum prost, dulceag, de-al nostru (măcar nu e bulgăresc...) care emana din cele vreo șapte-opt sticluțe de diferite forme, înghesuite în mica încăpere de placaj. Una dintre ele, culmea kitschului, avea un fel de armătură de metal auriu. Alta avea un dop mai mare decât ea, ca o tombateră fanariotă. Dar printre ele, asemenea unei regine în surghiun, se afla, prin cine știe ce miracol (cine i-o fi dat-o?), și o superbă sticluță de Emotion
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poartă. Pe cei doi stâlpi ai ei străjuiau două Fiare. Nu tigri sau lei sau hiene sau urși sau reptile sau strigoi, ci Fiare. Am străbătut cu piciorul o piață aproape infinită, cețoasă; în mijlocul ei se ridica o clădire cu armături de metal, cu o cupolă de sticlă viorie, în cupolă zvâcnea ceva, cum zvâcnește fetusul de pește în icra. Am urcat o scară monumentală, aspră ca de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu o oarecare curiozitate, îmi continui masa liniștit. Nu departe este și o biserică din secolul al XVI-lea, dedicată sf. Iosif. Este deschisă, curată, liniștită. Interesante la bisericile din această parte a Franței sunt cupolele turnurilor, care reprezintă o armătură din fier, descoperită, având în vârf o cruce și, bineînțeles, un paratrăsnet. După zgomotul continuu al mașinilor care parcă și acum îmi răsună în urechi, liniștea bisericii reprezintă o mare binecuvântare. Zidurile vechi și nu numai ele, au nevoie de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe care numai în glumă l-am putea pune sub semnul gustului clasic. Nimic prea mult" a devenit aici "nimic prea puțin"! Chiar și în caracterul extrem de laborios al execuției lucrurile stau la fel. Fidias a realizat mai întîi o armătură de lemn, pe care a adaptat, printr-un sistem de cârlige și de bare de fier, diferite părți ale corpului statuii, făcute tot din lemn. Pe acest corp au fost aplicate plăcile de fildeș și foile de aur; fildeșul pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
oprit și am Început să privesc cu deosebit respect oamenii care lucrau la o clădire ce se construia pe partea cealaltă a străzii. Nu era o clădire mare și nici foarte Înaltă sau Întinsă: avea Înălțimea de zece etaje, iar armătura sa de oțel proiectată pe fundalul atmosferei cristaline cu o delicatețe rafinată și aproape fragilă parcă anunța, chiar În etapa actuală de schelă, stilul și eleganța viitoarei clădiri. Știam că această clădire avea să adăpostească marea Întreprindere cunoscută sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plutirii între cer și apă a dispărut. N-am putut să nu mă gîndesc la tot ce se afla dincolo de fațada imaculată, la bucătării și toalete, la cabinele de duș și la oamenii prăbușiți care le foloseau, la mortar, la armătură, la magazii, la lemnul care începuse să se înmoaie la capete, la inelele cafenii și la mucegaiul verde de pe stucatură, la bărbați și la femei ca la niște sacoșe de intestine. Acest întreg turn de materiale perisabile ridicat pe țărm
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la ceasul de bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că era un loc pentru a pătrunde, îl fotografiase prin lunetă, pe când aerulota se afla la sol. Se ridică în deschizătura cilindrică. 11 Non-axiome În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe ", dacă aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
i-ar fi fost forma, nu putea să fie decât foarte mic. La 600 de metri, chiar și un proiector trebuie să aibă o anumită putere și o anumită formă ca să lumineze corespunzător. Gosseyn reglă aparatul atomic astfel încât să taie armătura metalică acoperită cu tencuială. Decupă un panou de 2,5 metri pătrați și, dintr-o smucitură, îl smulse. Lăsând în urmă un nor de praf fin, îl târî și-l rezemă de peretele opus. Când se întoarse, văzu distorsorul. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la ceasul de bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că era un loc pentru a pătrunde, îl fotografiase prin lunetă, pe când aerulota se afla la sol. Se ridică în deschizătura cilindrică. 11 Non-axiome În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe ", dacă aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
i-ar fi fost forma, nu putea să fie decât foarte mic. La 600 de metri, chiar și un proiector trebuie să aibă o anumită putere și o anumită formă ca să lumineze corespunzător. Gosseyn reglă aparatul atomic astfel încât să taie armătura metalică acoperită cu tencuială. Decupă un panou de 2,5 metri pătrați și, dintr-o smucitură, îl smulse. Lăsând în urmă un nor de praf fin, îl târî și-l rezemă de peretele opus. Când se întoarse, văzu distorsorul. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
este. Pintre arcurile grele, Pintre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
arheologice cât și monedele permit datarea necropolei în secolul IV. Într-un mormânt (M37/1981, o fibulă pare că poartă un simbol creștin (cruce dublă). În alte două morminte săpate în 1982, s-au descoperit două catarame de bronz: pe armătura uneia (din M7) se află o inscripție punctată KURIE BOHQIEON ( Doamne, ajută!), alta în formă de cruce (M22). S-au mai descoperit și unele monede (din timpul împăraților romani Maximianus (286-305), Licinius (308-324), Constantin (306-337), Constantius II (337-361), fibule (de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
prima vedere nu l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca de raze X. Putea fi o pumă, un ghepard, un câine de dimensiuni mari, Îi Întrezăream scheletul peste care fusese aplicată parțial o pastă câlțoasă susținută de o armătură de fier. „Dogul unei doamne bogate, bună la suflet“, rânji Salon, „care vrea să și-l amintească așa cum era În timpul vieții lor conjugale. Vedeți? Se jupoaie animalul, se unge pielea pe dinăuntru cu săpun de arsenic, apoi se macerează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și se albesc oasele... Priviți pe polița aceea, ce colecție frumoasă de coloane vertebrale și cutii toracice. Un osuar de toată frumusețea, nu-i așa? Apoi se leagă oasele cu fire metalice și, odată reconstituit scheletul, i se montează o armătură, de obicei folosesc fân, sau mucava, sau gips. Apoi se montează pielea. Remediez și eu daunele morții și ale degradării. Uitați-vă la bufnița asta. Nu pare vie?“ De atunci Încolo, orice bufniță vie avea să-mi pară moartă, dăruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
subterane: din ele vom face să sară În aer toate orașele lumii». Protocoalele Bătrânilor Înțelepți din Sion, documentul numărul nouă!“ Mi-a trecut prin cap că acea colecție de vertebre, cutia plină cu ochi, pieile pe care le Întindea pe armături proveneau din vreun lagăr de exterminare. Dar nu, aveam de-a face cu un bătrân nostalgic, care purta În cârcă vechi amintiri ale antisemitismului rus. „Dacă Înțeleg bine, există un conciliabul de evrei -, nu toți -, care urzește ceva. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
duceam cu băieții pe la biliard, pe la pochere, băgam cuțitul în roțile de la mașină, le spărgeam roțile să nu mai vină, le luam fișa, le rupeam cureaua de la motor. Făceam ceva să nu mai vie noaptea aia. Și furam fier pentru armături. Colac de 60-70 kilograme, și-l furam... Eram patru inși. Paznicul cu noi, cot la cot. Îl vindeam cu o mie de lei kilogramul. Cu Tamango, ăștia care trag pe la cimitir, pe-aici. Ne venea de căciulă pe fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]