1,382 matches
-
cine știe cum de stiletul meu, de haznale, de nămolul sângeros care ar fi trebuit să-l târască, ajuns cadavru, În fundul tăcut al oceanelor, trecut În rândurile dușmanilor mei prin dreapta sete de răzbunare. Călugării Își leapădă tunicile și apar Împlătoșați În armuri până atunci ascunse, cu câte-o cruce de văpaie pe mantiile dalbe ca zăpada. Sunt templierii din Provins! Mă Înșfacă, mă silesc să Întorc capul, iar În spatele meu a apărut acum un călău cu două ajutoare diforme, ei mă apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Madame Olcott, micii monștri respingători pe care-i văzusem pe afișul de la Sloane. Circul era prezent În păr, cu staff, poliție, coregrafi ai ritului. I-am văzut pe Alex et Denys, pe așa-zișii Géants d’Avalon, blindați În niște armuri de piele cu catarame, cu adevărat uriași, cu părul blond, stând sprijiniți de masiva locomotivă stradală, Obéissante, cu brațele Încrucișate În așteptare. N-am avut timp să-mi pun alte Întrebări. Cineva intrase solemn, impunând tăcere cu mâna Întinsă. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și de metal, care aveau în vârf smocuri de păr de cal, totul era gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejau pieptul erau din piele, având doar câteva plăci metalice. Haganul și curtenii erau singurii care purtau armuri din lamele, dar asta mai mult la parăzi decât în luptă. Două zile n-au acționat în niciun fel, mărginindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piele și de metal, care aveau în vârf smocuri de păr de cal, totul era gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejau pieptul erau din piele, având doar câteva plăci metalice. Haganul și curtenii erau singurii care purtau armuri din lamele, dar asta mai mult la parăzi decât în luptă. Două zile n-au acționat în niciun fel, mărginindu-se doar să mărșăluiască în afara bătăii arcurilor noastre. Rotari, dornic de luptă, se întreba de ce se purtau astfel, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajuns câteva îmbrâncituri ca să fie doborâtă. Am coborât din nou o scară, și iată-ne într-o altă sală în care ardea doar o singură torță. Pe neașteptate, am fost atacați de cinci soldați bizantini furișați din beznă. Chiar dacă purtau armurile și mantiile gărzii exarhale, erau mercenari obișnuiți și lași. A fost suficient să omorâm unul, ca toți ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt jos să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu pierde vremea! Ești așteptată la bucătărie. Vreau să te depășești cu totul pentru a-l primi cum se cuvine pe dragul de Patrick Ryan! Du-te... Marie Începu să tremure, intrarea În vechiul conac era Într-adevăr sinistră. Niște armuri păzeau scara din granit; pe ziduri, panoplii de arme vechi și cîteva trofee la fel de vechi accentuau impresia că acolo timpul se oprise cu cîteva veacuri În urmă. Intrarea bruscă a Juliettei de Kersaint avu darul să aducă o adiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
MACABEUS: Mda.. (Pauză.) Mi-e foame. Se învârte prin încăpere; e ușor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pauză.) La dracu’. PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză.) Eu mă duc. Își răscolește printre lucruri și-și scoate un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi putut să zică și dânsul ca marele poet Radu Gyr (unul dintre hrănitorii spirituali ai deținuților politici): „Iar, dacă azi, zâmbind, iert toate E că, din cruntele fierturi, Eu n-am ieșit târâș, pe coate, Ci fulgerând de noi armuri.” Încheiem, declarând că această carte ar trebui să fie citită, mai cu seamă, de odraslele nomenclaturiștilor ca să vadă cât de mincinoși sunt bunicii și părinții lor, cât de odios a fost regimul comunist din țara noastră, regim care mersese atât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cheltuit cu o generozitate dusă pînă la risipă, desfășurînd, cum s-a spus de atîtea ori, spectaculoase, sărbătorești focuri de artificii, care disimulau, abia, o originară neliniște. Lumina foarte multora dintre ele ajunge, Încă vie și proaspătă, pînă la noi. ARMURI FRAGILE Patmos și alte șase poeme nu e, totuși, ultima scriere a poetului În limba română. Ultima plachetă pe care trebuia s-o publice În țară cuprinde un număr de paisprezece... sonete. Cum am menționat În ediția Scrierilor sale din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise În oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul Înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări ale imaginarului „Miliardarul de imagini” Un poem al „sintezei moderne” . E. Lovinescu, Memorii, II, 1916-1931, Ed. „Scrisul românesc”, Craiova, 1932, pp. 178-179. . J. Monnerot, La poésie moderne et le sacré, Paris, Gallimard, 1945, p. 165. . A
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pur altruistă și care, generând Încredere, promovează eficiența de tip Pareto În relația dintre parteneri, adaptarea complexă Între aceștia și economii de timp. Uzzi pornește de la asumpția neoclasică conform căreia tranzacțiile pe piață se realizează prin legături impersonale sau ocazionale (arm’s-length ties) care se stabilesc și se schimbă În funcție de interesul comercial În tranzacția respectivă. Acțiunea este motivată de interesul economic, iar actorii Își schimbă furnizorii și clienții pentru a evita dependența și a beneficia de oportunitățile oferite de competiția Între
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
parteneriatelor existente decât prin formarea de noi (1997:53). Astfel, prin expectațiile de reciprocitate, rețelele ar reduce incertitudinea și riscul de preluare ostilă și ar genera investiții și asumarea de riscuri care nu ar putea fi realizate prin legăturile ocazionale (arm’s-length ties). Legăturile implicate furnizează un capital de Încredere superior asigurării contractuale, deoarece partenerii se bazează pe interpretarea comună, euristică, a situațiilor neprevăzute. De asemenea, relația se desfășoară pe termen lung, perioadă În care avantajele și dezavantajele reciproce ale partenerilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relație. Relația de prietenie presupune o legătură „tare”, În timp ce o cunoștință (acquaintance) este o legătură „slabă”. O legătură slabă este bazată pe reciprocitate, dar presupune un grad de implicare mai scăzut; ea este totuși mai mult decât o legătură ocazională (arm’s-length tie) deoarece aceasta din urmă nu presupune transferul de resurse sociale (Încredere), ci presupune doar o balanță pozitivă a costurilor și beneficiilor materiale asociate unei tranzacții discrete. În teoria lui Granovetter, legăturile tari sunt mult mai probabil redundante, În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unui serviciu de porțelan. Această latură picturală place. G. Călinescu o socotește partea cea mai viabilă a poeziei. Imaginația e, Într-adevăr, mai strînsă, ochiul vede mai bine detaliul. Iată și un fragment din Dumbrava roșie În care sînt descrise armurile leșești: „Ei merg, bătînd din pinteni!... Zburdalnica lor ceată Străluce de departe În haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept Împodobite Și-ncinse cu paftale de peatră nestimată. Ciapce purtînd un vultur și pene la mijloc, Încălțăminte roșii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vers: „Pămîntul ropotește sub tropot de copite...” sau altul: „Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară a leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
domnule Baron; fapt e că ei folosesc, și-aici Tommaso își schimba glasul ca un bufon, numai ce sunt în stare să călărească, o lance, două pistoale de cea mai bună calitate, cu țeava subțiată, ce vin de hac oricăror armuri, și-n plus au și o spadă lungă. Alții poartă o bâtă, ăștia sunt baza, căci neputând ei să străpungă o armură de fier cu spada sau cu pistolul, se reped asupra vrăjmașului cu bâta asta, precum Ahile asupra lebedei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tablourile înalte te priveau bărbați țepeni, cu uitătură severă, și femei împietrite în rochiile grele, strânse pe talie. În anumite ceasuri ale zilei, razele pătrundeau prin ferestre ca niște lame de cuțit, ajungând până în cele mai ferite unghere, și atunci armurile luceau scurt, ca o cremene izbită de piatră. Petrache luă găleata cu apă, presără în ea un praf alb care se topi iute, lăsând o spumă verzuie ce mirosea a iarbă crudă. Începu să șteargă dalele, muind, când și când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
treburile sale. Veni multă lume în ziua aceea. Grupuri de copii, cupluri gălăgioase, chiar și câțiva străini care se înclinau întruna râzând și fotografiind fără încetare. Petrache privi absent vânzoleala. După ce plecă și ultimul vizitator, iar funcționarii încuiară încăperile cu armuri și tablouri, mai rămase o vreme, ca să se convingă că era cu desăvârșire singur. Sau, mai bine zis, se afla în acea singurătate ciudată care putea fi a lui, a cavalerului de bronz sau a amândurora, în același timp. Scoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
4 decembrie. Tot la 3 decembrie, noaptea, Gavrilcea a convocat la Vlădulescu echipa de cinci, dîndu-i desigur instrucții generale. În aceeași noapte, la ora unu, Munteanu intră în depozitul de la demisol al Casei de Artă, neglijat prin extravaganța lui (halebarde, armuri, paveze, sulițe, un tun mic de lemn etc.), și scoate pumnalul stil Renaștere (un simili pentru teatru, cumpărat din incompetență). A doua zi dimineața, Cioarec vine la garaj să dea lui Munteanu noi consemne cu privire la itinerarul automobilului. Scenariul atentatului era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
slabe condiții grafice de manualele românești, reluată apoi insistent și în povestirile lui Dumitru Almaș. Nici în lucrarea lui Neagu Djuvara nu lipsește, venind cu aceleași trăsături: învălmășeala, românii aruncând cu bolovani de pe stânci, copacii care se prăbușesc peste ostași, armurile cavalerilor. Dar aici nu se pot distinge chipurile înspăimântate ale dușmanilor striviți, așa cum îi vedem în ilustrația foarte moralizatoare a povestirii lui Dumitru Almaș; doar caii au ochii măriți de groază, redând apolitic tot zbuciumul luptei. Rafinamentul imaginii care însoțește
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Decebal, despre care Cassius Dio ne spune că a fost luată prizonieră. (Probabil aceasta era Dochia din celebra noastră legendă!). Alte scene ne arată atacul îndrăzneț din iarna 101-102, la sudul Dunării, când dacii au fost sprijiniți de roxolanii cu armuri ca solzii. Traian vine în grabă în ajutorul soldaților săi, fiind înfățișat la cârma unei corăbii. Luptele au fost deosebit de grele, fiind înfățișați și răniți romani, lucru rar (de obicei romanii sunt arătați doar ca învingători viteji). Femeile dace luptă
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
draw my sword upon you. Draw, seem to defend yourself; now quit you well. Yield! Come before my father! Light ho, here! Fly, brother. Torches, torches! Șo farewell. Exit Edgar. Some blood drawn on me would beget opinion [Wounds hîș arm] Of my more fierce endeavor. I have seen drunkards Do more than this în sport. Father, father! Stop, stop! No help? Enter Gloucester, and Servants with torches. GLOUCESTER: Now, Edmund, where's the villain? EDMUND: Here stood he în the
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
manifold and strong a bond The child was bound to th' father. Șir, în fine, Seeing how loathly opposite I stood To hîș unnatural purpose, în fell motion With hîș prepared sword he charges home My unprovided body, lanched mine arm; But when he saw my best alarumed spirits Bold în the quarrel's right, roused to th' encounter, Or whether gasted by the noise I made, Full suddenly he fled. GLOUCESTER: Let hîm fly far. Not în this land shall
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Gloucester. How is't, my lord? How look you? CORNWALL: I have received a hurt. Follow me, lady. Turn ouț that eyeless villain. Throw this slave Upon the dunghill. Regan, I bleed apace. Untimely comes this hurt. Give me your arm. Exeunt. SECOND SERVANT: I'll never care what wickedness I do, If this man come to good. THIRD SERVANT: If she live long? And în the end meet the old course of death, Women will all turn monsters. SECOND SERVANT
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
fearfully în the confined deep: Bring me but to the very brim of it, And I'll repair the misery thou dost bear With something rich about me: from that place I shall no leading need. EDGAR: Give me thy arm: Poor Tom shall lead thee. Exeunt. SCENE ÎI [Before the Duke of Albany's palace.] Enter Goneril and Edmund. GONERIL: Welcome, my lord: I marvel our mild husband Not met uș on the way. Enter Oswald. Now, where's your
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]