1,328 matches
-
oamenilor par iluminate de mii de lumînări și unse cu sudorile cerii." Spre deosebire, "...Velásquez observă atent și caracterizează. Iată pe Felipe IV tînăr, în picioare, cu o scrisoare în mînă, cap prelung, figură aristocratică, inocentă; sau pe același în armură, cu nas cocoșat, buze groase, cea de jos proeminentă, perciuni, expresie placidă cu ceva vindicativ și indurat. (...) Buzele groase confirmă rigiditatea, obstinația și buna creștere." (s. n.) Între detaliile pînzei și privirea interpretare, se conturează o altă perspectivă, care este cea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
De fapt cu toată lumea, cînd n-ar trebui, că lumea e rea. Și ce-i rău în asta? Credeam că-i bine cînd te porți frumos cu lumea. Nu întotdeauna, s-a băgat în discuție și un cavaler, într-o armură mai mult scorojită, înclinînd primejdios în față calul din cauza lăncii, care nu era bine așezată. Nu cu Radu. E un ticălos și-și bate mereu joc de tine. Ce, ești sclavul lui? Poate-așa mi-l fac prieten. E plăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
furiile rămîneau în el și creșteau zile întregi, chiar săptămîni, pînă se transformau în unele noi. Nu prea avea cum să se descarce decît izbind soldățeii de perete și nu întotdeauna reușea să spargă și o parte din furii împreună cu armura din vopsea a soldățeilor. Purta lungi dispute cu cei care-l supăraseră și le făcea tot felul de chestii în mintea lui, dar nu era suficient. Atunci cînd s-a întîmplat, furia ajunsese la o culme de la înălțimea căreia ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în mai multe privințe cu ceea ce prezintă Austen în român. Acest spațiu vechi până și pentru turiști, cu detaliile sale antice, grădinarii, menajerele și lacheii cu peruci pudrate ne poartă cu gândul la personalul de atunci din impunătoarele case înstărite. Armura aflată în holul principal subliniază vârstă casei, iar discuțiile despre serviciile în slujba dinastiilor Tudor, Stuart și a națiunii nu ne lasă nici o clipă să uităm că Darcy este un aristocrat. Chiar dacă la Pemberley există încăperi care expun un stil
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un alt argument suplimentar în legătură cu intima conjuncție dintre biografie și operă), ușurința, aproape ubicuă a triadei Quijote-Eminescu-Ladima, este tragic contrabalansată de căderea în contingent, fiindcă acest contingent diseminează în astfel de ființe o greutate specifică lutului primordial. Privind astfel lucrurile, armura cavalerului rătăcitor nu ne mai apare decât ca o metaforă a unei realități care îl sufocă și strivește. Cât de ușor este el doborât de țăranul viclean sau de monștrii întrupați în mori de vânt și cât de greu se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ghenadios, călugărul ce-l va fi botezat, spovedit și binecuvântat, la cerere, pe Jean Ange. Schimbări spectaculoase se produc în sufletul amanților pe măsură ce asediul și războiul primejduiesc de moarte ființa orașului. Iat-o acum pe Anna deghizată în straiele și armura fratelui său și, asemeni unei Jeanne d'Arc bizantine, se decide să moară apărând orașul, alături de Jean Ange, recunoscând, în fine, că nu mai există viitor, de vreme ce, până și tatăl ei, megaducele Lukas, uneltește în favoarea turcilor lui Mehmet. Îmbrățișând martirajul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
primit statutele lor, în cea mai mare parte, deja din secolul al XII-lea. În secolul următor, statutele vor reglementa, la rândul lor, corpurile de meseriași (breslele) în interiorul orașelor. Recunoașterea cutumelor și Cartele de privilegii deja acordate, țes o adevărată armură protectoare în jurul noilor "elemente" și le articulează în sânul fiecărui oraș: papalitatea acordă Statute celor dintâi universitatis; principii acordă tot mai multe Carte de libertăți care consacră nașterea orașelor. Mai mult de o sută de orașe germane datează din această
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și dau una alteia gura,/ Pe mese sunt fructe ce-și sfarmă armura/ Și-i poate și-un cântec uitat de-un seraf/ Ce lasă să-i cadă moi bile în praf.// Afară copiii rup măduva grea/ A apei ce blând a țâșnit din cișmea/ Și fug de burlanul cel lung să nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
jurnal sentimental din care au dispărut accentele acut ironice și spiritul de bravadă" (Eugen Simion), cea erotică, își desfășoară acordurile într-o serie de romanțe delicate, în care temeraritatea imagistică este mai rară, iar volutele sentimentale sunt camuflate în aceeași armură ușor ironică: "Vino pe seară să-mi fluturi/ un bun rămas ce urcă pe frunte:/ te voi primi cu brațele-n jos/ ca la prima lecție de gimnastică.// De sună ora în armonii mărunte,/ mă strigă pe nume ca-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmodeniști
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în modul cel mai ferm"6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmoderniști
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
repulsiv, enumerațiile substantivale anticipând superbele deliruri teratologice din proza lui Mircea Cărtărescu: " Pereții erau în întregime acoperiți de niște dulapuri mari, pline de gângănii mumificate. Lumina care pătrundea prin ferestrele largi făcea să strălucească în vitrine pulberea aripilor de fluturi, armura neagră a greierilor, cărăbușii cafenii, lăcustele verzi, cadaraștele cu coarne de cerbi, bondarii păroși, libelulele zvelte". La etaj, se găsește un adevărat sepulcru al arahnidelor și al miriapodelor, ultimele constituind pasiunea științifică a lui Manole: "Erau aici, în cuști și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este un lucru extraordinar -, un ciudat, organic, proto-art nouveau [...]92. Tabloul lui Burne-Jones se refuză unei demers pedagogic, unei moralități, pictorul preferând chipurile litificate, aproape inexpresive, sau a căror expresivitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să lanseze o provocare, însă provocarea reală se regăsește la nivel simbolic și se află în mâna ei. Zeița întinde către spectator sau doar recomandă printre celelalte embleme care-i compun recuzita războinică, printre care chipul-medalie al Meduzei placat pe armură în dreptul pieptului, o altă figură, care nu are nimic în comun cu alura războinică a divinității elene, dimpotrivă, ca o mică statuetă de tanagra stă Nuda Veritas, care ține în mână, nu o lance precum cea purtată de zeiță, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tronul său. Se poate decela o posibilă influență prerafaelită în această acuareală, în sensul recuperării unei medievalități idealizate al cărei partizan era William Morris. Dacă spațiul interstițial îl constituie un peisaj feeric, cu valențe mioritice, în schimb Făt-Frumos apare în armură asemeni unui cavaler medieval. Geometrizat și stilizat, astfel încât lasă impresia unui mozaic, desenul se situează și în contextul revalorizării decorativismului artei bizantine. IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu Ștefan Popescu primește o bursă la München
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Himera Apei etc.) cu mult mai amplu, mergând până la reveriile amniotice, multe dintre himerele sale având un aspect embrionar de fetus al unui specii aparent hominide. Altfel, aspectul marțial al acestei creaturi intimidante evocă interpretări alternative. Penele sunt asemeni unei armuri, iar capul asemeni unui coif cu ceva din aspectul monolitic și impenetrabil al figurilor mayașe sau a statuilor gigant din Insula Paștelui. Este una dintre puținele reprezentări ale himerelor în care corpul respectă datele anatomice, în care proporțiile nu sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Oedip și a Sfinxului. Prezența florii indică aici într-un plan simbolic cu corolarul implicațiilor psihanalitice caracterul litigios al prezenței feminine, atracția răului fiind dublată de imaginea lilială, angelică a femeii al cărui veșmânt o închide ca într-o armură inexpugnabilă. În Un înger (1889), imaginea androgină a îngerului este speculată și la nivelul "vestimentației". Dacă partea de sus a corpului este îmbrăcată într-o platoșă, în schimb, partea de jos se aseamănă unei rochii. Partea mediană este subliniată de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
IX-a de către Gustav Mahler, și ea adaptată spațiului sacerdotal. Klimt și-a organizat Friza în trei tablouri; primul, intitulat Tânjind după fericire, îi înfățișează pe cei slabi solicitând protecția celui puternic, ilustrat în pictură sub chipul unui cavaler în armură, sprijinit într-o sabie pe măsura lui și ieșind dintr-un turn care amintește de octopusul din Jurisprudența, având aceeași morfologie uterină. Două spirite feminine par să anunțe victoria sa. Cavalerul este înarmat cu forța feminității, care-i era ostilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă relatarea modelelor culturale populare ale epocii (vânătoarea, ospățul). Poemul reprezintă în mod evident o mostră de cultură populară medievală de succes și un exemplu foarte bun de combinație între elemente ale vieții cotidiene din secolul al XIV-lea (costume, armură, arhitectură) și imagini romantice și cavalerești din secolul al XI-lea. Deși valoarea militară a cavalerului ecvestru în Evul Mediu timpuriu scade spre sfârșitul secolului al XIV-lea datorită utilizării arcului mare și a prafului de pușcă, cultul cavaleresc este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și rezistența în fața autorității. Exemplul tipic pentru tipul banditului-proscris este Robin Hood, urmat îndeaproape de Rob Roy. Ambii sunt văzuți ca apărători ai unui tip de justiție populară mai presus decât legea. Deși în secolul al XVI-lea, "cavalerul în armură" era deja anacronic, eroul arthurian își păstra încă popularitatea. Antologia de legende Morte Darthur a lui Thomas Malory datează de la sfârșitul secolului al XV-lea, dar și-a păstrat popularitatea și în următoarele secole, când figuri precum Roland (sau Orlando
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
lumea trecutului", preferînd izolarea de "cei care i-ar fi putut leza mîndria." Bineînțeles, se adaugă și ceea ce intuise T. Vianu ("un instinct aristocratic care îl ținea departe de toate formele zgomotoase ale publicității") și constatase pe viu Cella Dealavrancea armura aroganței pe care o îmbracă încă din tinerețe gheața aroganței atît de potrivnică relațiilor de prietenie și de familie: Ne uluia știința lui în privința blazoanelor tuturor familiilor nobile din Europa [...] ...grăia cu tremur în glas: "Eu cobor din ilustra familie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în the heavens" (E: 391). Procesul treptat de înțelegere pe care-l parcurge un zoa implică o recuperare speculara a armoniei din partea altuia. Tocmai de aceea Urthona, aspectul personificat al facultății metafizic-creatoare a omului, isi regăsește gloria pierdută odinioară, sub armura de aur a științei: "Urthona is arisen în his strength no longer now / Divided from Enitharmon no longer the Spectre Los / Where is the Spectre of Prophecy where the delusive Phantom / Departed & Urthona rises from the ruinous walls / În all
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
confruntări cu Busuioc sau Iorgovan pe care ni le aduce în fața ochilor nuvela, dezvăluiesc o persoană atentă la găsirea unor soluții prin care să-și protejeze integritatea psihică. O vedem în "poziția de luptă", cu spatele arcuit construind parcă o,,armură corporală sau psihosomatică"119, cu privirea încordată pentru a reține orice mișcare sau replică a adversarului. Situațiile neplăcute sau cele care îi provoacă durere sunt escamotate, inconștient, dar salvator, de "gesturile de autoliniștire"120 care urmăresc reducerea anxietății. Frecarea mâinilor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]