52,493 matches
-
Davilla) și impresionism (portretul lui Dărăscu, capetele de copii, Supliciul etc.). Însă marele examen al antropocentrismului și, simultan, declarația de război împotriva aceleiași filosofii, îl constituie o lucrare aparent minoră și circumstanțială, mai curînd o comandă practică decît o realizare artistică, și anume Ecorșeul. Prin această lucrare, Brâncuși ia în stăpînire o întreagă civilizație a statuarului, îi comprimă istoria printr-o analiză halucinantă a corporalității, a anatomismului, a obiectualității exterioare și lăuntrice a ființei umane, ducînd ideea construcției antropomorfe pînă la
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
la voia întîmplării. Pentru Pintilie prezentul e inform și dătător de coșmaruri. Ca și pentru Caragiale sau pentru Cehov sau mai ales pentru Gogol. Dar tocmai din cauza repulsiei sale față de prezentul care te poate împiedica să fii ceea ce îți propui artistic, Pintilie aduce totul la prezent. Un fel de a spune că prezentul nu există. Poate că în ceea ce îl privește, Lucian Pintilie are coșmarul prezentului din cauză că a fost lovit îngrozitor în cîteva prezenturi care i-au răsucit destinul. Reconstituirea, un
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
interzis înainte de întîlnirea cu publicul. Dar poate că prezentul care l-a vindecat în totalitate de prezent pe Lucian Pintilie a fost cel în care a dat cu tifla Securității, cu tatăl deținut politic proaspăt eliberat și cu o carieră artistică de care s-ar fi putut alege praful, dacă - în loc să-l lase în pace, Securitatea ar fi decis că Pintilie e un element dușmănos. Cred că Pintilie a devenit un om liber cînd a spus pas Securității - explicînd că el
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
și oferind o bibliografie largă celor care doresc să aprofundeze unul sau altul dintre aspectele enunțate. Scriind București. Carte de bucăți, Dan C. Mihăilescu face o reverență în fața vechiului București. Este o carte de suflet care, fără a avea strălucirea artistică a cărții Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic (fapt explicabil: la origine fiind vorba de o rubrică de ziar, autorul a fost obligat să-și condenseze fiecare capitol în cîte două file de text) funcționează ca o necesară pauză de
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
este posibil. Lăsînd gluma la o parte, acest jurnal din anii de început ai comunismului este un formidabil document privind viața cotidiană în Olimpul proletcultismului. Este incredibil cum o persoană cultivată precum Nina Cassian, cu o serioasă și complexă pregătire artistică (pe lîngă studiile filologice de la Universitatea București a frecventat cursuri de teatru, pictură, muzică și compoziție), care a debutat editorial în anul 1947 cu un volum de factură avangardistă La scara 1/1, a ajuns să se înscrie într-o
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
crezut că publicarea unor astfel de (sub)producții nu era chiar floare la ureche. Existau niște standarde ale genului, la puritatea cărora vegheau activiști nu prea duși pe la școală, dar căliți în luptele cu dușmanii de clasă. O imagine prea artistică, o metaforă prea îndrăzneață, un epitet insuficient îmblînzit erau considerate reminiscențe ale artei burgheze și, implicit, puteau să ducă la scoaterea deviaționistului din viața literară (dacă lucrurile se opreau aici se putea vorbi de varianta fericită). Fiecare poet proletcultist trebuia
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
în ziarul „Scînteia” reprezenta visul suprem, apogeul carierei oricărui poet proletcultist. Chiar și versificatorii cei mai rutinați așteptau cu teamă verdictul responsabililor de la gazeta partidului. Pentru că posibila publicare echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma „artistică” și puritatea doctrinară. Firește, aceasta nu-l scutea pe cel cauză de o la fel de rapidă mazilire în cazul în care viitoarele sale poeme nu s-ar fi ridicat la aceleași înalte cote valorice. Sau dacă în locul funcționarului care îi dăduse
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
scenă prea comercială - astăzi se întîmplă multe în montările de operă, iar la noi domnește o prăfuială teribilă. Meritul regizorului este și acela de a scoate trupa dintr-un secol și a o aduce în secolul cu care este contemporană artistic. Ce mi s-a părut mie excesiv se leagă de dimensiunile scenei, parcă reduse pentru asemenea spectacol al grandorii. Totuși, soluția lui Petrică Ionescu de a redimensiona astfel, pentru receptarea contemporană, RITUALUL și valențele lui din lumea antichității, de a
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
printr-un fason să-i spunem hollywoodian, a adus un mare beneficiu. Oedip-ul acesta îi interesează nu doar pe specialiști, ci și pe acei spectatori obișnuiți, iubitori de muzică și de spectaculos. În fond, spectacolul de operă este, estetic și artistic, complex, iar fiecare dimensiune are, în ultimul timp al punerilor în scenă, o vigoare formidabilă, amplitudine, vizualul devenind realmente un personaj în sine, un protagonist. Petrică Ionescu a respectat perfect povestea și mitul, și-a argumentat de la cap la coadă
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Sade (B1TV). A mai fost un film care pornește de la consecințele funeste ale unor relații de dragoste și sfârșește într-un panegiric adresat solidarității feminine: Chicago (HBO). TVR2 a preferat un lungmetraj despre o poveste de dragoste cu un substrat artistic - firește, ea e aluatul fraged și el e un Pygmalion trecut de prima tinerețe, dar măcar povestea e spusă din punctul ei de vedere. Singurele filme ceva mai vesele pe tema amorului au fost Visul unei nopți de vară (Antena
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
Mimi. Totul are un aer "supraîncălzit": jocul lui Emmanuelle Seigner, secvențele erotice (la care uneori te pufnește râsul pentru că sunt prea aproape de clișee porno), finalul artificial. Acest film demonstrează un paradox: există o perversitate "bună" (din care poți extrage ceva artistic valabil, vezi Ultimul tango la Paris) și o perversitate "proastă" (mult prea osificată de fantezii banale pentru a mai extrage tensiune sau dinamism psihologic din ea). Chicago dă exact lecția opusă: cum se poate scoate un film bun (chiar vivace
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
atât de departe cu perversiunea cum o face Pasolini. Astfel se ajunge la un caz care nu e problematic, și deci se rezolvă repede cu de Sade în rolul martirului "artei de dragul artei", cu naivitate în ceea ce privește "erupția vulcanică a actului artistic", cu eroarea evidentă a plasării romanului Justine aiurea, cu una sau două decenii mai târziu. Totuși... marchizul e ȘI scriitor! Nu produce doar pornografie și nu e un Hustler al epocii sale. Filmul camuflează complet faptul că de Sade produce
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
Polley fără urmă de afectare, cu o simplitate magistrală (după Go și înainte de Viața mea fără mine). Nu e doar o tehnică deconstrucționistă feministă ca de obicei, iar lungmetrajul nu țintește în această direcție. Toate Guineverele beneficiază de pe urma acestui "antrenament artistic", sunt devastate când relația se termină, dar au puterea de a merge mai departe și de a se realiza. O filozofie individualistă, mercantilă, dar lungmetrajul o tratează cu condescendență, ca pe o experiență inerentă dezvoltării feminității. Ceea ce nu e feminist
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
atît de fragmentarismul imaginii cotidiene, cît și de zăpușeala prăfoasă a zilelor de vară. Și asta, ca să nu mai vorbim de pictori, să nu mai inventariem capodoperele tuturor culturilor temperat-continentale, evident ale culturilor apte de reprezentări simbolice și de codificări artistice, născute din coliziunea unei retine simțitoare cu majestatea eterică a zăpezii. Dar, de , satanizarea zăpezii, bocetele prelungi, de tragedie antică și întreaga explozie de patetism umanitaristo-rutier nu privea, propriu-zis, faptul că în România, cu o întîrziere de vreo două luni
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
brâncușiene din cadrul enciclopediilor, dicționarelor, muzeelor și galeriilor electronice, precum www.artcyclopedia.com/artists, www.show.ro, http://fly.to//column. În 2004, când s-a împlinit un veac de la sosirea lui Brâncuși la Paris, marcând cu personalitatea să umană și artistică evoluția artei moderne, muzeele Țațe și Guggenheim au organizat, la Londra și New York, o retrospectivă cu titlul The Essence of Things. Iar recent, pe 19 februarie, a avut loc la Muzeul Guggenheim din Veneția vernisajul primei expoziții brâncușiene în Italia
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
New York, o retrospectivă cu titlul The Essence of Things. Iar recent, pe 19 februarie, a avut loc la Muzeul Guggenheim din Veneția vernisajul primei expoziții brâncușiene în Italia, dedicată operei sale fotografice și intitulată L'opera al bianco. Acest eveniment artistic de excepție, avându-le curătoare pe devotată Marielle Tabart de la Centrul Pompidou și pe Paola Molă, cea mai valoroasă specialista în Brâncuși din Italia, va continua până pe 22 mai 2005. În jurul mostrei brâncușiene de la Guggenheim, Institutul Român de Cultură și
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
gli artiști di Montparnasse. Brâncuși, De Chirico, Léger, Picasso (2002), Radu Varia, Brâncuși (2003) etc. Două trăsături fundamentale par a se desprinde din exegeza brâncușiana de la începutul veacului XXI: pe de o parte, o adevărată revelație față de redescoperirea unei personalități artistice depline cum a fost cea a lui Brâncuși (sunt de semnalat, de pildă, preocupările pentru "aforismele" sau pentru artă fotografică a sculptorului român), iar, pe de altă parte, insistența de a sublinia modelul pe care viziunea brîncușiană îl poate oferi
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
menționează: "La Paris, unde ajunge în 1904, Brâncuși participa la mișcările avangardiste, îi frecventează pe Picasso, Modigliani, Rousseau, Delaunay, Léger, Tzara, Mân Ray, se împrietenește cu Satie și Duchamp. Dar aceste legături sunt strict personale, căci Brâncuși rămâne în afara curentelor artistice ale vremii, nu publică în reviste, nu da declarații. Cu toate acestea, a lăsat în urmă o moștenire unică a gândirii sale despre arta și aspecte ale vieții. Sunt rânduri notate pe caiete, pe hârtii disparate, pe paginile cataloagelor; sunt
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
The Essence of Things, organizată la Londra și New York în 2004 de Țațe Modern și Muzeul Guggenheim, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la sosirea sculptorului român în capitala Franței, fapt biografic ce a dobândit semnificația debutului unui destin artistic care a marcat artă modernă. Catalogul se constituie într-un adevărat reper exegetic brâncușian, cuprinzând, pe lângă câteva studii de excepție, un util tabel cronologic al vieții și creației sculptorului, cu încadrarea acestora în istoria și arta vremii, apoi o selecție
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
teatrului. Nimeni nu poate știi cîți dintre ei își vor face meseria, cîți vor ajunge nume importante, cîte abandonuri vor fi, nimeni nu poate știi dacă cei care au atras atenția acum, în această etapă a pregătirii și existenței lor artistice, chiar au cel mai semnificativ potențial și vor reuși pe termen lung sau revelațiile vor urma. Pentru că această profesiune trebuie privită pe distanță lungă, energiile și emoțiile trebuie, și ele, dozate pentru o călătorie întinsă, inițiatică, oricît ai fi de
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
o săptămînă, și care se joacă în continuare la Casandra, toată stagiunea, sînt elaborate, sînt analize pe text pe care le simți, regizoral, interpretativ, scenografic, sînt soluții atent căutate pentru fiecare student, sînt încercări de deșteptare ale valențelor, ale dorințelor artistice, sînt nuanțe - ca în Vassa Jeleznova - la care nu m-am gîndit, dar care mi se par absolut plauzibile. Și, oricum, întărite de argumente scenice. Încă ceva, înainte să trec la analizele-flash ce urmează. În fiecare seară, după reprezentații, am
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
pe gînduri - în clipa asta fața îi e de o și mai mare sobrietate; băiatu' ăla de-l striga mă-sa Buster Keaton (între noi fie vorba, nu știu ce mamă și-ar striga copilul cu numele complet, mai mult, cu prenumele artistic, "omul care nu a zîmbit niciodată" numindu-se în acte Joseph Francis Keaton - n.n.) ar părea omu' care rîde dacă s-ar afla prin preajmă" (p. 64). Hazul acestei cărți provine din ceea ce ar putea fi intențiile parodice ale autorului
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
absolvență, deși au tot jucat, nu la fel de mult amîndoi, deși Mihai Călin a făcut multă televiziune, de unde a știut să se salveze la timp, și film, deși disponibilitățile culturale au dus-o pe Mihaela Sîrbu spre alte zone ale căutării artistice, piese noi, oameni noi, cei doi mi se pare că și-au fixat imaginea și tipul de limbaj aici, la Act, cu textul lui Neil Labute cel în vogă. Toți afluenții și-au strîns apele și au tocit protuberanțele și
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
Pavel Șușară In contextul discuțiilor despre Muzeul Național de Artă Contemporană, este extrem de utilă o rememorare a evenimentelor artistice, dar și a tentativelor de analiză a fenomenului, deja consumate în spațiul cultural românesc, evenimente care au încercat, la rîndul lor, să pună în dicuție principii inevitabile ale oricărei construcții deschise, în care referentul artistic și o anumită vocație autoreferențială
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
utilă o rememorare a evenimentelor artistice, dar și a tentativelor de analiză a fenomenului, deja consumate în spațiul cultural românesc, evenimente care au încercat, la rîndul lor, să pună în dicuție principii inevitabile ale oricărei construcții deschise, în care referentul artistic și o anumită vocație autoreferențială a spațiului însuși intră în coliziune directă. Pornind de la enormul stoc autoreferențial care mocnește în Casa Poporului, și pe care MNAC-ul l-a declanșat prin instrumentarea unui scenariu cvasimagic, reactualizarea expoziției de la Cetatea Câlnic
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]