1,264 matches
-
a muncit ca sudor la Ministerul Științelor și Tehnologiei. În 1994 a fost desemnat maestru. A participat și la construirea platformei chimice din Satyam nr. 7. Dacă stau să mă gândesc, în Aum nu prea a avut parte de antrenamente ascetice, ci mai mult de muncă. Datorită acestui lucru a trecut prin diverse experiențe. După aceea s-a întors în Sapporo, dar în prezent locuiește iarăși în Tokio. Îmi explică arătându-mi câteva ilustrații cu interiorul Satyamului cu toate detaliile aferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
treilea număr din Mahayana. Până atunci publicațiile Aum au fost scoase din alte edituri, iar acum puteam să o facem singuri. Am fost foarte surprins că după ce m-am mutat în sectă nu am mai avut timp să fac antrenament ascetic. L-am întrebat pe unul dintre superiorii mei de ce se întâmpla asta, iar el mi-a spus că mai întâi trebuie să strângem merite. Eu mă aflam în stadiul în care trebuia să muncesc pentru a acumula merite. Am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-i duc la pieire. De aceea, pentru a te purifica, trebuie să abandonezi totul. Kawai: Dacă religia nu reușește să-ți alunge atașamentele, nu e religie. Persoanele care renunță la atașamentele acestei lumi sunt ca și moarte. Murakami: Nu antrenamentele ascetice te fac să scapi de dorințele pământești. Kawai: Dacă ajungi în acel punct, ești Buddha, un om nu poate face asta prin autodisciplină. Noi nu suntem nici Dumnezeu, nici Buda. Chiar dacă presupunem că nu avem atașamente, tot avem... La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
toate nuanțele roșului, iar acoperișurile de olane îmbătrînite de vreme aduc o anumită solemnitate granitică, prin tonurile lor cenușii. În partea cea mai veche a orașului se ridică celebra Catedrală, Sé de Vizeu, începută în secolul XII. Este o aspră, ascetică, aproape nudă Catedrală. Te întîmpină sub cupolele ei acel văzduh bărbătesc și sumbru, pe care goticul nu 1-a putut păstra prea mult în Portugalia. Când bat clopotele, mica piață din fata Catedralei se însuflețește pe nesimțite, străbătută de un duh
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
seminar, pentru că se îndrăgostise de o copilă din Santa Comba și întîmpinase pentru întîia oară rigorismul social - arunci ni-l putem cu ușurință închipui, în vara anului 1900, petrecîndu-și ceasurile pe care nu le închina studiului, în acea vastă, dură, ascetică Sé, încercînd să găsească alinarea tuturor mâhnirilor precocei sale adolescențe într-o mistică reculegere. Oricare ar fi adevărul, fapt este că Oliveira se pregătește atât de temeinic pentru examenul de admitere în seminar încît reușește printre cei dintâi. Petrece opt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mielului”. Firește. Hrana era o problemă obsesivă. Hrana e o problemă obsesivă pentru cei mai mulți dintre români. Mai ales pentru femei, care sunt tradițional, cum e zisa, centrul nutritiv al familiei. Poți să te detașezi de asta, dacă nu ai vocație ascetică, doar atunci când îți permiți să optezi. Intru în magazine de mezeluri și strâmb sincer din nas. Ideologia anticarnagiu și anticărnuri mi-a intrat bine în cap. Îmi iau cereale, ciuperci, mult hulita soia. Mi se pare că măcelăriile trăsnesc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveau s-o reușească. Neprevăzând cele ce peste mulți ani aveau să urmeze, președintele își rostea sfaturile care ar fi speriat pe oricine, dar eu le ascultam ca de la mare distanță, că abia le auzeam: îndemnuri la o viață aproape ascetică, interdicții de tot felul, începând cu cernerea relațiilor printr-o sită ce punea sub semnul întrebării aproape orice prietenie, până la frecventarea numai a localurilor de „categoria I-a”, trebuiau uitați până și unii colegi de liceu „dacă nu mai corespundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sertar rezistă efracțiunei lui Nory. Acolo vor fi fost închise tezaurele: stampele rare de artă și desenuri fidele ale realităților fiziologice: cele două pasiuni reci ale doctorului Rim. Acea Eve inachevee era o bucată frumoasă printre multe, unele primitive și ascetice, altele ale Renașterei libertine, multe ale tor-turei moderne de a ,,exprima". Mai toate își vădeau valoarea în reproducerea de mare artă grafică și în numele, necunoscut vulgului, al artistului, totuși celebru în cercul restrâns al amatorilor de postume prețioase. Subt forma
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
glumea Nory, dar degeaba, el rămâne tot un teoretician de nevoie. Cine Dumnezeu ar putea aplica cu Rim? Halal bucată anatomică! Nory era o nebunatecă, dar, de fapt, Rim rămânea pentru publicul spectator, în adevăr, mereu un om grav, onest, ascetic, caricatural și savant. Și poate el nu era nimic din toate astea! Amintindu-și anecdota lui Nory, Mini hotărî, după privirea de ansamblu, că doctorul Rim, ca și atâția, avea un trup sufletesc care contrazicea pe cellalt. Arareori cele două
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bizantine, meșterii moldoveni îi opun căldura expresiilor vii, respectul pentru adevărul figurii umane. Din Țara Românească este preluată scena sinaxarului, întâlnit la Cozia încă din secolul al XIV-lea, și tot de la Cozia se împrumută scene cu figuri de sfinți ascetice, cum ar fi cei de la bolnița de la Bistrița. Obiectele, clădirile și natura sunt redate schematic sau simplificat în picturile bisericești. Legătura obiecte - decor e convențională, simbolică; se vorbește chiar despre caracterul ilogic al arhitecturii pentru că scena se petrece în afara legilor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
În schimb, se jegoșeau din plăcere.” „Să nu dramatizăm”, zisei eu. „Ați văzut vreodată un pluton de recruți după un marș? Dar eu am povestit lucrurile astea numai ca să vă fac să Înțelegeți contradicția templierului. El trebuie să fie mistic, ascetic, să nu mănânce, să nu bea, să nu facă amor, În schimb străbate deșertul și taie căpățânile dușmanilor lui Hristos; cu cât taie mai multe, cu atât agonisește mai multe bonuri pentru paradis, pute, se face din ce În ce mai hirsut pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dormitului fără griji. O istorie a muncii fără răgaz sau a contemplării lui Dumnezeu, întrerupte doar în treacăt de un somn minimal. Sau, dimpotrivă, a lenei, acea „obișnuință de a te odihni înaintea oboselii”, după cum spunea Jules Renard. De la patul ascetic al religioșilor de toate culorile la paturile de odihnă ale egiptenilor sau cele ale romanilor, la diversitatea luxuriantă a paturilor nobiliare ce au urmat Renașterii și apoi la transformarea lor funcțională după așezarea burgheziei, de la patul lui Oblomov la paturile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
puternică este la rându-i credința însăși. Această repropunere a stării originare a conștiinței, care se miră în mod autentic în fața realității și a vieții, reprezintă totodată și o atitudine morală, nu numai teoretică, ce se înscrie într-un context ascetic. Este, de fapt, o formă de sărăcie interioară, de detașare, de eliberare. Este o eliberare nu de credință, ci de o posibilă supunere mecanică, obișnuită; sărăcia la care ne referim aici nu este o condiție suportată, ci voită; nu se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cred că s-ar putea exprima în limbaj rațional elementele distinctive. Cum nu putem ieși din sexul nostru, vedem inevitabil cu ochi de bărbat sau de femeie toate aceste trăsături infinitezimale. Mă schimbam văzând cu ochii. Figura mea căpăta trăsături ascetice, în ochi îmi lucea o lumină suferindă, puțin stranie. Gura rămânea senzuală, dar chinuită și ea de o constrângere interioară. Mustața începuse să mi se contureze sub nările lungi și foarte subțiri, și toate liniile feței se alungiseră. Mă complăceam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se descoperă ci descoperirea în sine, actul săvârșit în opoziție cu axiomele Divinului. Curajul rătăcitor al respingerii acestora reprezintă narcoticul spiritual prin care eul alunecă în demonizare. A nu accepta un astfel de curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral. Pentru conștiința demonizată, cel care nu se opune Divinității și nu își asumă actele interzise de ea, este captiv somnului mistic ce definește o credință lipsită de luciditate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apoi confesiunile ei, în timp ce se așezase pe un scaun de pai împletit : că i-a fost dat să trăiască de timpuriu teribile încercări ale vieții, și chiar o vreme și-a închipuit că se va dedica unei studenții studioase și ascetice, în cămăruța ei din strada Iosif ; că va avea numai camaraderii cu colegii ce o vor întovărăși în baruri și în localuri tenebroase, că va citi și va călători mult ; că va ajunge să stea sub fâlfâitul porumbeilor și, lângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eretici ai secolului al XIV-lea; el a rămas absolut neatins de spiritul Renașterii. Doctrina lui asupra justificării prin credință se leagă de doctrinele misticilor și, cu toate că, asemenea umaniștilor, dar din rațiuni cu totul diferite, a condamnat celibatul și viața ascetică, a intrat totuși în contradicție cu umaniștii prin principiile lui de sacrificare a liberului arbitru și a raționalității credinței. Oricum, umaniștii s-au grăbit să aplaude senzaționalul său debut“. Emma înălță privirile. Nu-i plăcea să-l vadă pe Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oarecare confuzie: accentuarea termenului de „reconciliere” face ca ușor să se piardă ideea de „penitență”, iar așezarea mereu împreună a acestor două noțiuni conduce la iluzia unei sinonimii, fapt ce determină o renunțare la un oarecare stil de viață penitențial, ascetic, de pocăință și crearea unei iluzii că omul nu mai are nevoie de asemenea acte. Aceste cauze diminuează încrederea credincioșilor în mijlocirea Bisericii. Pentru unii, spovada devine un fel de gest mecanic, iar dacă se hrănesc și cu convingerea că
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
portrete originale, diferite, dar extrem de elocvente, ale modului în care el se poate raporta la Dumnezeu. Există, spre exemplu, două forme de religiozitate matură, care se remarcă printr-un accent inedit, fie asupra ascezei, fie asupra misticii, astfel: a) religiozitate ascetică (de angajare). Este trăită de către penitent ca o modalitate de a-și îndeplini misiunea personală. El dorește să se implice prin mărturie și angajare în viața de credință, din iubire față de Dumnezeu. Viața sa are un caracter ascetic, activ, dar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a) religiozitate ascetică (de angajare). Este trăită de către penitent ca o modalitate de a-și îndeplini misiunea personală. El dorește să se implice prin mărturie și angajare în viața de credință, din iubire față de Dumnezeu. Viața sa are un caracter ascetic, activ, dar el însuși o alege prin obediență și libertate față de Dumnezeu. Prin aceasta, dorește să trăiască adevărata caritate, în care elementele răului să fie eliminate. Acest lucru implică sacrificii și renunțări mari, modalități de creștere în îndeplinirea voinței lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o stabilesc cu divinitatea, ele par că doresc să „aibă putere” asupra lui Dumnezeu, pentru ca să obțină de la El satisfacerea nevoilor lor egocentrice, făcând din Dumnezeu un „instrument” al împlinirii acestora. Pe de altă parte, uneori simt o constrângere interioară (chiar ascetică), pentru a fi valorizate în exterior, pentru a nu simți vreun sentiment de vină sau pentru a nu avea motive de teamă, urmărind, de fapt, să fie bine, perfecte, fără pată și acceptate de ceilalți. În aceste condiții, rolul confesorului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aceea, în acest caz, nu vorbim doar de efecte ale reconcilierii, ci și de efecte ale relației dintre confesor și penitent și, implicit, de efectele ale dialogului între cei doi, dialog care se desfășoară în celebrarea reconcilierii sacramentale. 1. Trăiri ascetice și mistice Afirmând că sacramentul reconcilierii este o întâlnire intimă și personală cu Dumnezeu, recunoaștem, de fapt, două acțiuni: o lucrare a lui Dumnezeu în viața omului - reconcilierea - și o implicare a omului înaintea lui Dumnezeu - penitența. Aceasta din urmă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
efortul omului, atât în plan intern, personal, cât și în plan extern, al relațiilor sale cu ceilalți. Înseamnă că reconcilierea sacramentală presupune parcurgerea unui itinerariu spiritual, care se realizează etapizat, constând în purificare și sfințire și îmbrăcând caracterul unor trăiri ascetice și mistice. Însă aceste trăiri vor avea aici un caracter specific, sacramental, fapt care nu poate fi contradictoriu cu intenția reconcilierii, căci dacă asceza este un proces de purificare, iar mistica un proces de „căutare a sufletului care vrea să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de „căutare a sufletului care vrea să-l întâlnească pe Absolutul divin”, atunci, acest lucru se întâmplă în mod evident și în cadrul celebrării sacramentale. În măsura în care procesul dialogic dintre confesor și penitent se concentrează cu intenție și asupra acestui lucru, momentele ascetice și mistice pe care penitentul le trăiește vor fi conștientizate ca roade ale dialogului sacramental. 1.1 Trăirea ascetică a penitentului Pentru ca penitentul să treacă de la viața de păcat la cea de sfințenie, el trebuie să parcurgă un proces de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
evident și în cadrul celebrării sacramentale. În măsura în care procesul dialogic dintre confesor și penitent se concentrează cu intenție și asupra acestui lucru, momentele ascetice și mistice pe care penitentul le trăiește vor fi conștientizate ca roade ale dialogului sacramental. 1.1 Trăirea ascetică a penitentului Pentru ca penitentul să treacă de la viața de păcat la cea de sfințenie, el trebuie să parcurgă un proces de purificare. În măsura în care această purificare este un efort al penitentului, ea este numită de teologia spirituală „asceză”. Aceasta nu trebuie
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]