1,401 matches
-
duhovnici, profesori, maeștrii, părinți (nu neapărat ai Bisericii, ci și ai familiei), bătrâni cu școala vieții etc. Tratamentul lor presupune, în esență, interiorizarea permanentă și transformarea în fapt de viață a unor străvechi valori creștine: cumpătarea, credința, spiritul de sacrificiu, asceza, postul, dăruirea, acceptarea alterității, responsabilitatea, sinceritatea, prietenia, ordinea și rânduiala în viața personală și în cea comunitară etc. Nu există rețetă unică, soluție magică. Cert este faptul că ai nevoie pentru a putea simți eficiența terapiei spirituale de ani și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Cetatea nu poate fi gestionată însă decât de filosofi, în baza nu doar a unui program politic, ci și a unui program paidetic complex. Abandonată de zei și cu un destin nefericit, comunitatea politică imaginară își propune, după o lungă asceză "cognitivă" (v. și mitul peșterii − Politeía, Cartea VII), o reformă morală profundă, cu ajutorul unei autoguvernări perfecte și al artei temeinic stăpânite de a conduce cetatea, înțelese în spiritului binelui și al adevărului divin (o apropiere de această viziune
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Dimensiuni, 233-235; [Daniel Bănulescu], PRA, I, 182-198; Alex. Ștefănescu, O nouă sensibilitate, RL, 2000, 29; Grigurcu, Poezie, I, 99-103; Cistelecan, Top ten, 114-116; Lefter, Scriit. rom.’80-90, I, 52-54; Bârna, Comentarii, 75-96; Mircea A. Diaconu, Daniel Bănulescu - ascetul și eruditul ascezei, CL, 2002, 12; Roxana Racaru, Peisaj postapocaliptic, RL, 2003, 3; Iuliana Alexa, „Poezii”, RL, 2003, 7; Nicolae Bârna, Rugăciunea lui Daniel, VR, 2003, 8-9. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
fenomene concură la acest rezultat. încă din anii 1920, comuniștii sunt obișnuiți cu disciplina și practicile clandestinității și organizării* unor revoluționari profesioniști, inedite pentru majoritatea celorlalți rezistenți. Această eficacitate se bazează pe curajul și abnegația unor cadre experimentate, formate în asceza militantă, fanatismul stalinist, convinse că lupta le depășește destinul personal. Dacă neclintirea în confruntarea cu tortura le-a fost din plin mistificată de literatura hagiografică de după război, curajul lor în închisori, în lagăre și în fața stâlpului de execuție nu suscită
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei (Nehotărâre). O dorită altitudine neatinsă de micime (Muntele Măslinilor) se unește cu percepția dualității, „osânda” omului: „Făcuși din tine două puteri adânci de ură.” Sufletul său e multiplu, polimorf, rupt între solicitări divergente: „Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
clipei, indiferent de valoarea calitativă a conținutului sufletesc trăit,... În al doilea sens, spiritualitate Însemnează: trăire cu sens, trăire pentru un ideal, pentru o valoare... În al treilea sens, spiritualitatea Însemnează: viață veșnică, trăire În universalitatea absolută, În Duhul Sfânt; asceză și viață mistică” ... Prin structura sa anatomică și funcțiile sale vitale, omul aparține lumii animale. Același plan general de organizare somatică, aceleași procese fizicochimice și fiziologice, aceleași imperative biologice le vor defini deopotrivă. În această privință, omul se integrează vieții
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
vieții de eremit: această „convertire” fusese făcută cunoscută de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treviri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestorea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu de convertire fusese acela reprezentat de un intelectual și un neoplatonic ca și Augustin, adică de Marius Victorinus. Între sfârșitul verii și toamna lui 386, Augustin stă împreună cu un grup de prieteni și cu mama sa în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
considera prea păgână nu numai prin conținutul lecțiilor predate, ci și (și mai cu seamă) pentru că a ține în continuare cursuri ar fi însemnat să rămână încă legat de ceva care continua să fie străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără aceasta nu este posibil să te ridici până la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să rămână încă legat de ceva care continua să fie străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără aceasta nu este posibil să te ridici până la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și de deșertăciunea ei. Sigur, vor putea fi folosite bunurile acestei lumi, dar nu ne vom mai putea „bucura de ele”, adică nu va mai trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al limbii latine: el nu putea să predice așadar cu succes și era incapabil să-i combată pe donatiști. Valeriu s-a gândit să profite de faptul că Augustin se găsea la Hippona, unde era cunoscut deja cu siguranță pentru asceza și studiile sale și a acționat astfel încât acesta să se stabilească acolo definitiv. Episcopul s-a adresat adunării de credincioși în prezența lui Augustin și a vorbit despre necesitatea de a fi ajutat de un presbiter, iar credincioșii, în unanimitate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. De aceea, scriitorul își amintește vizitele sale în mănăstirile egiptene și fiecare „vizită” este însoțită de o „convorbire”. Cassian reprezintă, în Occidentul secolului al cincilea, vârful meditației monastice; el reia elementele ascezei egiptene și le plasează în climatul și în mediul social și cultural din vremea sa. Cronologic vorbind, acest scriitor este contemporan cu Augustin, însă din punct de vedere tematic aparține pe deplin perioadei ulterioare acestuia: nu-și întoarce deloc privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tours, mort cu câteva decenii în urmă; Sulpicius Severus abia scrisese o operă de glorificare a lui Martin când a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, venit dintr-o localitate necunoscută din Galia continentală, locul de asceză de la Lérin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes: plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspândea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului care era ales
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
găsea într-o insulă nu departe de Cannes: plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspândea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului care era ales în Orient ca loc de asceză; insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. Însă prima activitate, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a asceților care s-au stabilit la Lérin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. Însă prima activitate, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a asceților care s-au stabilit la Lérin a fost aceea de a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectând totuși asceza pe care și-o impuseseră. Nu se poate stabili cu precizie când s-a stabilit aici Honorat, dar trebuie să fie vorba despre primul deceniu al secolului al cincilea. Biograful lui Honorat, Ilarie din Arles, care a scris despre acest
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt repetate ca niște topoi fără să li se atribuie o importanță fundamentală, ci adăugându-li-se o serie de nuanțe și de motive nedeclarate deschis, dar care au, oricum, semnificația lor distinctă. Astfel, motivul fugii din lume și al ascezei constituie și idealul asceților din Lérin, dar se vede foarte bine că acest lucru nu implică o retragere din lume ca entitate a răului, ca domeniu de acțiune al răutății, ci e doar o modalitate de a scăpa de griji
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest lucru nu implică o retragere din lume ca entitate a răului, ca domeniu de acțiune al răutății, ci e doar o modalitate de a scăpa de griji și de chinuri. Chiar și reluarea temelor din Sfânta Scriptură, reluarea motivului ascezei în pustiu, imitarea figurilor lui Ilie, Elizeu, Ioan Botezătorul, a motivului pribegiei lui Israel în căutarea pământului făgăduinței, nu au nimic chinuitor, nu transmit o imperioasă necesitate de eliberare de rău. Bibliografie. Fundamentală: S. Pricoco, L’isola dei santi. Il
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Euherie care a fost poate reprezentantul lor cel mai de seamă și figura lor emblematică pentru că s-a distins mai întâi ca monah în schitul din Lérin și a devenit apoi un personaj important în administrația Bisericii. El a consacrat ascezei două opere legate între ele prin motivațiile lor esențiale, Lauda sihăstriei (De laude heremi) și Ieșirea din lume (De contemptu mundi). Prima e dedicată călugărului Ilarie care, după ce însoțise la Arles pe fondatorul așezării de la Lérin, Honorat, se întorsese acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sunt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia cum se întâmplă în schimb în monahismul oriental și cum chiar Ieronim ne lasă să înțelegem din biografiile sfinților scrise de el. Lipsește complet și motivul luptei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nici o referire la doctrina păcatului originar și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sunt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia cum se întâmplă în schimb în monahismul oriental și cum chiar Ieronim ne lasă să înțelegem din biografiile sfinților scrise de el. Lipsește complet și motivul luptei cu diavolul ca și elementul pitoresc cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiar și miracolul componentă esențială a spiritualității asceților din pustiu, lipsește aproape complet din învățătura călugărilor din Lérin. Monahismul lor, într-adevăr, nu are nici o încărcătură revoluționară în raport cu lumea sau chiar cu autoritățile cum se întâmpla cu monahismul egiptean originar. Asceza lerinezilor e străbătută de un optimism de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice Biserica primilor martiri și a primilor asceți. Această asceză „civilă” se potrivește foarte bine cu motivul lealității față de societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar cu autoritățile cum se întâmpla cu monahismul egiptean originar. Asceza lerinezilor e străbătută de un optimism de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice Biserica primilor martiri și a primilor asceți. Această asceză „civilă” se potrivește foarte bine cu motivul lealității față de societatea laică a vremii, motiv ce transformase Patimile martirilor din Acaunia într-o pătimire cu totul sui generis, așa cum am văzut mai sus. Bibliografie. Ediții: CSEL 31, 1894 (C. Wotke); De
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trimisese foarte multe însă până azi nu s-au păstrat decât nouă. Dintre acestea, notabilă este scrisoarea trimisă socrilor (nr. 4) în care explică opțiunea lui și a soției sale pentru celibatul voluntar, ca o dovadă a unui tip de asceză destul de răspândit, dar și greu de înțeles pentru un creștin obișnuit. Apărându-și propria opțiune, Salvian pune în opoziție idealul ascetic cu slăbiciunea și meschinitatea creștinilor care trăiesc în lume. El denunță și mai clar acest lucru în Epistola 9
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a stins tot atunci din viață. La numai câțiva ani după aceea, goții i-au luat proprietățile și el a trebuit să trăiască precum un sclav; a ieșit cu greu din acea stare. Ar fi vrut să se dedice ascezei monastice, dar n-a putut s-o facă din cauza greutăților în care se zbătea familia sa. S-a dedicat oricum vieții religioase și studiilor teologice. Nenorocirile nu au încetat; după ce i-a pierdut pe toți cei apropiați, s-a refugiat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioadă, că perfecțiunea poate fi o aspirație permanentă atât în viața ascetică (la limită, în viața privată), cât și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiunea desăvârșită în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiunea desăvârșită în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rândul său, presupune asceza și se dezvoltă așadar în trepte, prin pocăință, iubire, mâhnire pentru propriile păcate, spaimă: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cântarea Cântărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a acestei interpretări spirituale propuse de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]