1,877 matches
-
George Baciu Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC Am învățat să trăiesc după ce am murit. Glia din oase e un ulcior cu inima poveste spusă odinioară de buzele iubitei în asfințit. Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestre la casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturi și se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi, și treceau frunzele prin ochii vântului. Am învățat să trăiesc după ce am murit în gândul tău limbut, ca
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
cu aripile rupte-n silabele îmbrățișărilor atârnate la gâtul sărutului. Azi, vorbele-mi sunt păsări râzând amuzante în hamacul vânturilor ce mi-au haiducit înțelesul destinului. Mâine, vorbele-mi vor fi păsări cu trupul lăută pe lacrima stelelor, cântând recviemul asfințitului. EȘTI AȘA DE FRUMOASĂ Ești așa de frumoasă, că noaptea-ți prinde trupul între genunchi ca pe o frunză căzută în apus. Ești așa de frumoasă, ca un pârâu în care se scaldă luna după ce norii au iubit-o pe-
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
nr. 532 din 15 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Un gând ce zboară undeva departe Rătăcitor cu visul alb în noapte Se oglindesc în lacrimi de cristale sparte Cazute-adanc într-ale conștiinței gânduri moarte. O clipă de tăcere rasare-n asfințit Când clopotele urii par...că au amuțit Petale gri de soare acoperă pământul Stau veștede și triste acoperind mormântul. Deșert de deznădejde îmi încununa capul Mă uit neputincios cum viata-si face saltul Sunt părăsit într-un pustiu amnezic Și
DELIR... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358303_a_359632]
-
-N BUZUNAR, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012. AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC Am învățat să trăiesc după ce am murit. Glia din oase e un ulcior cu inima poveste spusă odinioară de buzele iubitei în asfințit. Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestre la casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturi și se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi, și treceau frunzele prin ochii vântului. Am învățat să trăiesc după ce am murit în gândul tău limbut, ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
un substantiv cu chef de viață. CURRICULUM VITAE Alaltăieri, vorbele-mi erau păsări, ... Citește mai mult AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESCAm învățat să trăiesc după ce am murit.Glia din oase e un ulcior cu inima povestespusă odinioară de buzele iubitei în asfințit.Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestrela casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturiși se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi,și treceau frunzele prin ochii vântului.Am învățat să trăiesc după ce am muritîn gândul tău limbut, ca un dicționar învechitunde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
din 17 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 2 Caut răcoarea după-amiezilor de vară, când timpul se oprește pentru câteva minute, încremenit în eternitate. Mai răzbate din când în când un foșnet plăcut, o piatră zdrobită sub talpă, un tril chemând asfințitul. Se apropie de mine un gând stingher. Îl las să mă macine, să îl simt până în creștet și-apoi voi ști dacă îl ascult. E simpla nevoie de spațiu, de singurătate. Adopt poziția omului cult, cu mâna sprijinind bărbia, răsuflu
GÂNDURI DE SEARĂ...2 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358324_a_359653]
-
de întoarcere, am oprit la o localitate ... nu-știu-cum ... să luăm pâine. Tot felul de sortimente ... “Aia cu semințe e cea mai bună!”, zice chimistul, și-mi dă să gust dintr-a lui. Mă uit în ochii lui plini de lumina asfințitului...” De ce nu întâlnim oamenii potriviți, la momentul potrivit? “ “De ce nu ai luat-o și pe d-na în excursie?” „Poate că am vrut să fiu singur.” Urc în autocar și nu mai zic nimic. Asfințitul de la pustă, cel care-l
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
ochii lui plini de lumina asfințitului...” De ce nu întâlnim oamenii potriviți, la momentul potrivit? “ “De ce nu ai luat-o și pe d-na în excursie?” „Poate că am vrut să fiu singur.” Urc în autocar și nu mai zic nimic. Asfințitul de la pustă, cel care-l determinase și pe cumnatul meu să rămână în Banat, oferă o priveliște unică. Aud aparatul...iar filmează. Cum pot fi oamenii îndrăgostiți de lucruri efemere? Fiecare asfințit...e altul... Închid ochii, ca să nu mai gândesc
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
Urc în autocar și nu mai zic nimic. Asfințitul de la pustă, cel care-l determinase și pe cumnatul meu să rămână în Banat, oferă o priveliște unică. Aud aparatul...iar filmează. Cum pot fi oamenii îndrăgostiți de lucruri efemere? Fiecare asfințit...e altul... Închid ochii, ca să nu mai gândesc. Vreau să simt liniștea. Sub florile de tei, din fața Mecanicii, ne despărțim, în noapte. Mustăciosul îmi zâmbește suav. Chimistul e trist. Ce oameni delicați! “Pe dumneavoastră nu v-a prins soarele așa
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ÎNSERARE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Secunde agățate-ntr-un colț de asfințit În care vise-albastre de ieri s-ar fi topit, În roșu-ascuns în verde și galben-auriu Se duc pe aripi clipe, se-adună-ntr-un târziu... La margine de ape, la margine de cer Sărutul se îmbracă-ntr-o lume de mister; Mă-nvăluie-nserarea cu
ÎNSERARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358400_a_359729]
-
ape-adânci...un singur interpret Alunecă pe gene, cu notele-i suspin; A mai trecut o viață, a mai murit un chin... Și-mi fură înserarea amiezi dogoritoare Și lacrima petalei din neatinsa floare Se-așează printre gene, născând melancolii Din asfințitul tainic, iubire, tu să-mi vii! Referință Bibliografică: Înserare / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 508, Anul II, 22 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎNSERARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358400_a_359729]
-
frunza în toamnă tulbură pământul cu răcoroși fiori, privește răsăritul, dragostea mea! La fel cum sărutul înflorește prin sărutul pe care mi-l dai. Când inelele noastre de nuntă se ating. O pace înaltă, intră pe ușa inimii mele! Privește asfințitul, dragostea mea! Vino mai aproape! Numără stelele! Sclipiri de rubin îmi curg prin vene drumurile nopții se îmbrățișează tăcut așa cum toate râurile în Dunăre vor să se scalde. Referință Bibliografică: Dor de iubire... / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOR DE IUBIRE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358048_a_359377]
-
tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă, în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. Toamna pe cărare Frunze ruginite, fluturări de-aripe peste care se aștern amintirile coborâte în asfințit pe tulpinile arborilor despuiați. Toamna darnică În liniște adâncă de noapte, Stelele, sclipiri diamantine, Murmură-ntre ele-n șoapte: „Oamenii ne admiră și sunt fericiți, Creația-i perfectă, iar Dumnezeu e infinit, Ce preacurată bucurie În tabloul desăvârșirii!” În nopțile
FILE DE TOAMNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358081_a_359410]
-
pe pământ amerian, Tu, Iarna mea frumoasă! Te-am îndrăgit de copilaș, Când întindeai un voal Imaculat, ca de mătasă, Pe plaiul meu natal. Trecut-au anii, s-au topit Ca fulgii tăi căzuți în palmă, Iar viața mea spre asfințit, Mai monotonă și mai calmă, Coboară iarnă ca și tine, Tăcută, monotonă, rece Și bătrânețea încet vine, Frumosul an, îndată trece, A fost. . .și pleacă 2OOO, Devine-o amintire, În suflet mai suntem copii, În cuget și-n simțire. . . Ne
IARNA MEA FRUMOASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358157_a_359486]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > PRIVEȘTE ASFINȚITUL Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului PRIVEȘTE ASFINȚITUL Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Tu nu scăpa prilejul, cu patimă veghează, Să faci orice secundă, trăită mai din plin!. Ca o oglindă vie, reflectă lacul luna, Ea lunecă pe boltă
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > PRIVEȘTE ASFINȚITUL Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului PRIVEȘTE ASFINȚITUL Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Tu nu scăpa prilejul, cu patimă veghează, Să faci orice secundă, trăită mai din plin!. Ca o oglindă vie, reflectă lacul luna, Ea lunecă pe boltă, la fel
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
nepăsătoare, Că pe pământ-planetă, se naște și se moare, Se plânge și se râde, credem în dragoste, Sperăm, visăm întruna, fugim de pacoste Și-n fiecare seară, șoptim cu nostalgie: Off, ziua care trece, nicicând n-o să mai vie!. Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Și nu scpa prilejul, cu patimă veghează Să faci orice secundă, trăită mai din plin!! Privește asfințitul, mai licăre o rază . Referință Bibliografică: PRIVEȘTE ASFINȚITUL / Ionel Davidiuc : Confluențe
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
nostalgie: Off, ziua care trece, nicicând n-o să mai vie!. Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Și nu scpa prilejul, cu patimă veghează Să faci orice secundă, trăită mai din plin!! Privește asfințitul, mai licăre o rază . Referință Bibliografică: PRIVEȘTE ASFINȚITUL / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
mai vie!. Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Și nu scpa prilejul, cu patimă veghează Să faci orice secundă, trăită mai din plin!! Privește asfințitul, mai licăre o rază . Referință Bibliografică: PRIVEȘTE ASFINȚITUL / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
stele peste visul furat. Iubește-mă ca un copil cu luna în privire pe țărmul scăldat de iluzii... Iubite, atinge-mă cu gândul, să simt acum talazul fericirii cum se zbate-n mine. Șoapte de sirenă îți voi dărui în asfințitul aprins de dorințe... Pescărușii, cu cântul lor, ne vor duce spre orizontul pictat în veșnicie. Lavinia Elena Niculicea (Poezia face parte din vol. Ploaie de gânduri, 2012) Referință Bibliografică: Sunt ploaie / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUNT PLOAIE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357727_a_359056]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DESPĂRȚIRE NOCTURNĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Mai pleacă, Lacrimă și du-te unde știi! Mucegăite urme lași de-o tristă vreme. Că plouă ură-n asfințituri prea târzii Și Soarele să te-ncălzească,iar se teme. Sau, nu te mai închide-ntre morminte! Mi-e ochiul obosit trasând hotare Între ce-aveam și ce mai am în minte Și ce mi-ai mai lăsat să plâng
DESPĂRŢIRE NOCTURNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358654_a_359983]
-
în sine, pentru sine, și neîndoielnic, nu poate fi spus decît prin culori după cum nici nu există traducere pentru hîrtia fină, de un roșu palid si o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea pe urmele pașilor la ceasul asfințitului... cîtă melancolie, acum știu că-i e dor cu adevărat, la ce mi-ar folosi să mă întorc ? Referință Bibliografică: Miresme de anul trecut, unde n-au fost niciodată / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 513, Anul
MIRESME DE ANUL TRECUT, UNDE N-AU FOST NICIODATĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358693_a_360022]
-
Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Să nu m-atingi, iubite, în seara asta nouă Când luna mai deschide un ochi peste-ntuneric! Mă plânge înserarea, când cerurile plouă; Nu-mi frânge jurământul din asfințitul sferic! E-acolo o legendă a inimilor noastre Încătușate-amarnic într-un apus timid; Ce sânge erau macii, ce amintiri albastre Descătușează somnul, încarcerat perfid... Și cântă peste mine-n atâtea strune, dorul Și te-aș mai strânge-odată, deși e lună
SĂ NU M-ATINGI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358659_a_359988]
-
infinit / noaptea scurge norii / într-un alb descânt / freamătă țărmul de iubire / pe un portativ de alge / meduzele compun o simfonie / ancorat e timpul / în fereastra albastră / zorii murmură un dor / singur răsăritul / mai sărută o dată / talpa incendiată / a unui asfințit” (Feerie). Că nimic nu e simplu și că poetul și-a asumat un destin de Sisif, reiese limpede din următoarele versuri: “viscolesc umerii goi / spaime șerpuiesc în artere / clipele înghesuie / cuburi de gheață în sufletul gol / fluturi orbi bat geruri
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
țipe sufletul în tine Să-mi ceară să vin și să-l dezleg Și-o să plângă marea pe ruine... Eu, în calea ta, nu mai alerg! Or să vină multe răsărituri, Tot cu dragoste, dar fără noi! Vei petrece multe asfințituri Vrând să tot dai timpul înapoi! S-or mări și ochii în orbite. De atât amar și așteptat Mâinile-ți vor tremura, iubite, După mângâierea ce mi-ai luat. Referință Bibliografică: Singurătate / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SINGURĂTATE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358764_a_360093]