1,573 matches
-
madam Ioaniu, a trăit dinainte cu Ioaniu, c-o știa tot Bucureștiu. De la mă-sa lu Cristide, de la soacră-sa, ar ști astea, că la noi toate se știe și nimic nu se uită. Da gura lumii cin’ s-o astupe ? Și când o vezi pe madam Cristide, vopsită ca o paparudă, cum să pui bază pe vorbele la o stricată ? Un lucru e drept, că nu prea vorbea madam Ioaniu de bărba-su dintâi, rar, cine știe când, cine știe cum... O dată numa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiece imagine pe care ceilalți o culeg întâmplător despre noi ? Tu însuți, știind cât de neconformă cu tine poate fi postura de adineaori cu muscalul, furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce dă spre terasa cu clematite unde-și face corespon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bancheta din față, coșul era tras, dar, degeaba, ei tot o vedeau. Și cum mai amenințau cu bastoanele ! Mână, birjar, mai repede, mai repede, strigai tu, și ei huiduiau ! Au și lovit cu bastoanele în trăsură, te rog să-ți astupi urechile, mi-ai spus, și, la un moment dat, ceva tare s-a izbit de coșul trăsurii, vai, ce-am țipat ! Soyez tranquille, mi-ai spus, il n’y a plus de danger, și pe urmă am înțeles, tocmai de-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete înfiorătoare. Picioarele mi se muiaseră și m-am sprijinit de un biet prunișor chircit, aș fi plecat, dar nu mai eram în stare, și cu mâinile ce să-mi astup mai întâi : ochii ? urechile ? Cei ce veniseră dinspre mahala în goană - bătrâni, copii, femei - îi strigau pe ai lor cu disperare și strigătele se pierdeau în neliniștitoarea întindere a câmpului. Era o foială necontenită, unii înaintând, alții întorcându-se : rar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
puțină burtă, era, cum se spune, trapu, stătea cu picioarele desfăcute pe scaun, râdea și-și tot trăgea părul peste chelie. Numai o meșă, numai câteva fire îi mai rămăseseră, și le trecea dintr-o parte într-alta să-și astupe chelia. Își irosise anii cei mai buni, se întorsese aproape de bătrânețe... — îți spui c-am mai auzit io d astea ! Și-ți spui de unde : de la Cristidoaia... Că ce mă mai înnebunea de cap, și ce se mai ruga, vino și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clipă, dar dacă nu, va trebui să merg singură ! Imposibil să absentăm amândoi ! Va trebui să merg singură, ceea ce, dragă Vica, îți mărturisesc că nu-mi convine ! Pentru că știi cum este lumea : interpretează orice fleac ! — Eee, gura lumii cine-o astupă ! Ale lumii să le pui toate-n ciur și să le așezi sub cur... Da știi ce, Ivona dragă, știi ce ? Acu du-te dincolo și bea-ți cafeaua și lasă-mă să spăl vasele io... Stai și dumneata, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai văzuse pe Zet. Începu să-l cheme, să strige de spaimă, striga, striga, și înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în grădina dumneavoastră există o vizuină de vulpi, astfel încât însărcinatul nostru cu acțiunile de stârpire a dăunătorilor se va ocupa de această chestiune pentru a vă scuti de viitoare neplăceri. Grădina nu va suferi nici o avarie. Gurile vizuinii vor fi astupate, după ce se va fi introdus, în prealabil, un gaz toxic. Desigur că, pentru evitarea unor eventuale cazuri de turbare, avem datoria de a proceda cât mai curând posibil la această acțiune, așa încât vă rugăm să ne anunțați data la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George intră în sala de baie și inspectă țeava de scurgere a bazinului. Dopul era deschis, astfel încât apa din fundul căzii se menținea la un nivel constant de vreo treizeci de centimetri. Se aplecă și învârti un mâner de metal, astupând supapa de scurgere. Când se retrase din sala de baie, pielea și îmbrăcămintea îi erau deja pătrunse de umezeală. Uitându-se fix la John Robert, care dormea acum liniștit, își dezbrăcă haina. Zâmbetul radios i se preschimbase într-un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar a devenit extrem de liniștită. Petrece ceasuri întregi în bovindoul din salon, privind afară. (Și ce vede pe fereastră? Vulpi. Merituoșii noștri funcționari municipali, pătrunși de ceea ce se numește „uzuala lor eficiență“, au pompat, desigur, gazul mortal, dar n-au astupat, bineînțeles, toate ieșirile vizuinilor, așa încât vulpile au putut-o zbughi tefere și sănătoase. De altfel, de când cu noile alegeri municipale, vulpile nu mai stau în centrul atenției primăriei.) Alex face rareori vizite, dar vechii ei prieteni vin s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la măturat! Condurache, la patru ace, pe strada Nicolae Bălcescu, cât e ea de lungă, până mai jos de ceasornicăria Schwarz, ca să-l vadă cât mai multă lume! Mascaradă și prefăcătorie! Totul e viciat de sus până jos! Hei, Rareș, astupă-ți urechile, nu-l asculta. Strada Nicolae Bălcescu? Foarte bine. Plimbă-te dintr-un cap într-altul fiindcă pe tine nu te știe nimeni. Nimeni nu te-a văzut urcând pe estradă în mijlocul mulțimii de pe terenul Ileana... Nicolae Bălcescu și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
proteste în timp ce îmbrâncea cu umărul în dreapta și-n stânga. Din cele prinse din zbor de prin jur devenise clar ce se întâmplase: pe o poză din ziar studenta exmatriculată îi făcuse lui Gheorghiu-Dej, cu creionul, urechi de măgar. Dragoș își astupă urechile cu palmele și nu mai auzi decât vuietul lăuntric al sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
niște ochi care acum se luminau ca două picături de foc, acum se întunecau devenind două hăuri fără fund. Nu-l slăbeau însă nici o clipă. Toaibă nici nu și-a dat seama când s-a trezit cu o sticlă plină, astupată cu un ciocălău, în brațe. Aici ai altă fiertură, care trebuie s-o ajute pe ceea pe care ai băut o. Să știi că asta îi chiar mai plăcută la gust... după ce îi termina-o, mai stăm de vorbă... Doar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor, 4. după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: "Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările. 5. Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite. 6. Și orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu." 7. Ioan zicea dar noroadelor, care veneau să fie botezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
astfel de zece ori pentru fiecare nară. "Respirația albinei “ Exercițiul acesta este ideal pentru a-ți recăpăta forțele, a alunga emoțiile negative și gândurile negre și, nu în ultimul rând, pentru reglarea tensiunii arteriale. Cum să procedezi: încrucișează picioarele și astupă-ți urechile, apoi inspiră lent și profund. Expirând, întredeschide gura și încearcă să scoți un sunet asemănător bâzâitului unei albine. Prelungește expirația cât mai mult timp posibil și repetă exercițiul de cinci ori, neuitând să ții urechile astupate. 4 exerciții
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și în înălțimi. Ele toate vă vorbesc, dacă știți să le ascultați, pentru ca voi să puteți înțelege și respecta limba și voința lui Dumnezeu cel viu. Dar voi adeseori, datorită păcatelor, vă închideți ochii, ca să nu puteți vedea și vă astupați urechile, ca să nu puteți auzi. Adevărat, adevărat vă spun, scriptura este lucrarea omului, dar viața și toate cele care o găzduiesc sunt totdeauna lucrarea lui Dumnezeu. De ce nu ascultați și nu respectați cuvintele cele vii ale lui Dumnezeu, care sunt
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ne vorbești, pentru ca, auzindu-le, să le respectăm și să fim îndreptați și vindecați". Iisus a spus: Voi nu înțelegeți cuvintele vieții, pentru că acum prin păcatele voastre voi sunteți în moarte. Întunericul greșelilor vă acoperă ochii, iar urechile voastre sunt astupate de surzenie. Nu vă este de nici un folos să cugetați la scripturi dacă, prin toate faptele voastre, îl huliți pe cel care v-a dat scripturile. Dumnezeu și legile Lui divine nu sunt deloc prezenți în ceea ce faceți. Ele nu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
altul nebun când logica lui te irită? Procedând astfel, te scutești de orice alt efort, de a înțelege ce spune ori de a-l combate. Nu mai e nevoie decât să râzi. Lui Christos i-au pironit mâinile ca să-i astupe gura, dar cei care au făcut asta au exagerat. Ar fi fost de ajuns să râdă de el ca de un bufon. Recunosc, însă, că râsetele pe seama mea nu mă lăsau indiferent. Mă enervau, mă înverșunau. Trebuia să mă răzbun
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
singurătatea mea să devină perfectă. Și astfel n-am trăit poate decât pentru mine, cu toate că am iubit atâtea lucruri. Ca și cum toate eforturile mele au fost îndreptate spre un singur scop: să-mi ridic singur, dinlăuntru, propria închisoare și să-i astup toate căile de ieșire. Dacă Eleonora n-ar fi plecat, m-aș fi îndrăgostit poate de ea și aș fi fost salvat atunci. Puteam aștepta liniștit. Dacă nu cumva chiar dragostea era trenul pe care-l așteptam. Acum coaja din jurul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
privind-o în oglindă și m-am gîndit: "Nu, acum nu voi mai proceda ca atunci, nu voi mai fi indiferent". Am strîns-o de mână cât am putut și i-am poruncit: "Încetează!" Și cum ea nu înceta, i-am astupat gura cu palma. Apoi... Eram surescitat, poate și din cauza furtunii, ca atunci când tăiasem arțarul, tot în timpul unei furtuni, iar țipătul Eleonorei răscolise întreaga drojdie a spaimelor mele. Mi s-au tulburat gândurile și m-am înverșunat. Dintr-un asemenea țipăt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmi țipa în urechi... Uitasem de Eleonora... De ce trebuia să fiu urmărit mereu de un țipăt? De ce?... Acum nu Eleonora țipa, ci destinul meu și în cele din urmă eu însumi. Parcă stăteam dinaintea mea și, în ciuda faptului că-mi astupam gura, țipam ca un smintit, înnebunisem poate și țipam ascuțit, insuportabil, și tot eu mă înfricoșam, mă crispam, auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eveniment, li s-a părut o veșnicie. Și chiar o veșnicie a fost. La un moment dat, uriașa cupolă a uriașei grote a prins a se surpa. Din loc în loc, curgeau, asemenea unor cascade, șuvoaie de calcar și pietre, care astupau tot ce le era în cale. în scurt timp, o bubuitură înfundată s-a auzit pe o distanță de sute de kilometri jur- împrejurul înspăimântătorului loc supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate ale prăbușirii s-au stins încet-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
întîlnesc într-o după-amiază pe când urcam scările locuinței. Ea tocmai cobora. Scara era îngustă, trebuia să mă rezem de balustradă ca să-i fac loc să treacă. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, am prins-o în brațe și i-am astupat gura cu o sărutare sălbatică, plină de ură. (Bineînțeles n-am simțit nici o plăcere.) Uluită de gestul meu brutal, de spaimă, de rușine, Mihaela îngălbeni și când i-am dat drumul, căzu pe trepte, inertă ca o cârpă. Se scurseră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o întrebam mereu: ― Adevărat? Adevărat? Nu-mi răspundea cu vorbe, dar plânsul ei nu era răspunsul cel' mai bun? Și dîndu-ini seama de asta, mă copleși o fericire fără margini. O sărutam pe ochi să nu mai plângă și-i astupam gura să nu mai suspine. ― Iartă-mă, iubito! Iartă-mă, Aimée, că m-am îndoit de tine. Întotdeauna te-am învinovățit pe nedrept. Tu ești o mică minune! ― Aimée, murmura ea, ca-n vis, închizînd ochii. Ce frumos mi-ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Gleber suferise un accident (de altfel fără urmări grave). Eram asemenea celui care, ocupîndu-se de stele, e pus să observe viața furnicilor. Mihaeia venea la mine de obicei după-amiaza, pretextând soră-sii că are cursuri la facultate. Mă punea să astup ferestrele cu hârtie până se făcea beznă în odaie. Când era lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]