1,057 matches
-
în jurul insurecției lui Tudor Vladimirescu) injectează tropi ai verosimilității într-un univers ce pare degrevat, a priori, de orice semn al progresului. Viața se desfășoară aici, ca și în romanele lui Sadoveanu, dincolo de orice coordonate ale vârstei moderne, într-un atemporal însămânțat de răbdarea muntenilor. Octogenarul Dănilă, starostele ciobanilor de pe Culmile Scripetelui, scăldate de apele sinuoase ale râului Iablanicioara, își trimite ginerele, pe Păun Ozun, să lupte alături de armata pandurilor. Împreună cu Agripina, el are trei copii: pe Măriuca, pe Vlad și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
această interpretare, pun ctând într-o scrisoare către Scholem accentul metafizic al cerce tării sale. După cum voi încerca să arăt, este vorba despre un proiect aparte al filozofiei prime, în care căutate nu mai sunt nici un fundament transcendent, nici o semnificație atemporală, ci, dimpotrivă, un efect al derizoriului și o splendoare a detaliului care recompune clipă de clipă suprafața lumii. Într-o oarecare vecinătate cu empirismul transcendental al lui G. Deleuze, filozofia primă a lui Benjamin este o metodă de a vorbi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
matizările specifice acestuia din urmă privește relația dintre „certitudinea“ universală a cunoașterii și „integritatea“ experienței. Prin distincția anterioară pe care Kant o face în Prolegomene între judecățile de percepție și judecățile de experiență, domeniul experienței este adus în proximitatea celui atemporal, infinit al cunoașterii pure. Altfel spus, experiența intră în atenția filo zofiei numai întrucât ea poate să devină (singurul, de altfel) obiect al cunoașterii. De la această decizie kantiană pleacă și Benjamin. Judecățile de experiență, care sunt concomitent o cale către
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acestui caracter, poate fi asimilată originii (daß sie als einen Ursprung es verrät). Unicitatea (Einmaligkeit) și repetiția (Wiederho lung) se oglindesc una pe cealaltă în originea fenomenului, astfel încât acesta din urmă ajunge să fie perceput ca totalitate. Originea nu reprezintă „atemporalul“ care persistă în fluxul devenirii, ci o amprentă a ideii în fenomen care face să coexiste, dialectic, formele divergente pe care fenomenul le ia în decursul istoriei sale. Monada leibniziană sau fenome nul originar al lui Goethe pot fi invocate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
recognoscibil. Chipul orașului însă nu se identifică unei reprezentări (Vorstellung) a acestuia. Reprezentarea ține de aproprierea tehnică a metropolei, de funcționarea sa și de găsirea acelor repere, scheme, hărți care să eficientizeze această funcționare. Reprezentarea este, prin urmare, un instrument atemporal și abstract al existenței urbane. Chipul, dimpotrivă, nu este abstract, nici atemporal: el poate găzdui semnele îmbătrânirii, poate fi în primejdie de a nu mai fi recunoscut sau uitat, ia naștere în spațiul de joc al memoriei și prefigurează un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Reprezentarea ține de aproprierea tehnică a metropolei, de funcționarea sa și de găsirea acelor repere, scheme, hărți care să eficientizeze această funcționare. Reprezentarea este, prin urmare, un instrument atemporal și abstract al existenței urbane. Chipul, dimpotrivă, nu este abstract, nici atemporal: el poate găzdui semnele îmbătrânirii, poate fi în primejdie de a nu mai fi recunoscut sau uitat, ia naștere în spațiul de joc al memoriei și prefigurează un destin viitor. Berlinul este un spațiu imaginal, în măsura în care este întruchipat în amintirile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o caracteristică decadentă mai ales când realizăm conexiunea cu temele predilecte ale tablourilor sale și cu efeminarea personajelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Așa cum remarcă și Lucie-Smith, se pot decela în picturile lui Puvis de Chavannes trăsăturile unui pesimism care devine placă turnantă a sfârșitului de secol XIX. "În timp ce Böcklin impunea o viziune tumultuoasă și neliniștitoare a păgânismului, Puvis furniza imaginea unei lumi atemporale, acesteia nostalgia îi fonda pesimismul de sfârșit de secol XIX, apariția societății industriale fiind trăită ca ruptură de neiertat de o armonie primordială"60. În plus, în opinia lui Edward Lucie-Smith, picturii lui Puvis de Chavannes îi este imprimat un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă, izolarea deplină a celor prinși în magia erotică este esențială. Idila se destramă cu repeziciune atunci când apare un intrus, de aceea locul ei predilect de desfășurare îl constituie lumea basmului, atemporală, ideală. Idila este menită să ilustreze de fapt un simbol al Primăverii, Flora, simbol care sintetizează întreaga compoziție. "În "Idila" ce dăm astăzi, apar toate calitățile de dragoste și de duioșie ale lui Lukian. Într'un câmp plin de flori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
0,611 cm, inventar 2182, semnat în partea dreaptă brun jos), ilustrând întâlnirea dintre Samariteancă și Iisus Hristos într-o atmosferă enigmatică, într-un loc retras. Pictorul izolează personajele de orice context istoric, evitând episodul colocvial neotestamentar, locul întâlnirii fiind atemporal fixat. Tehnica utilizată de Verona contribuie din plin la dematerializarea, la spiritualizarea personajelor. Culoarea apare pusă pe pânză cu cuțitul, relieful frunzișului apare puternic marcat, figurile umane fiind imprimate în fundal asemeni unor umbre, fapt remarcat și de Ion Zurescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a cărei interpretare reușită se regăsește reprodusă pe coperta cărții lui George Călinescu, ediția Princeps. Oscar Han se îndepărtează de expresia simbolistă, eliminând orice particularism deformant, orice ambiguitate, orice detaliu biografist, sfârșind prin a cantona reprezentarea într-un spațiu ideal, atemporal, neoplatonic, un spațiu hiper-eonic. O astfel de reprezentare se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu, de către Sabin Bălașa. De acest tip de idealizare cu o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rodin din Porțile Infernului și a sclavilor michelangiolești"273. Cu referirea la macheta monumentului Eminescu, același binom tensionat este revendicat într-o cheie psihologist-sociologizantă de către Petru Comarnescu. Sculptura paciuriană nu este tributară actualității, ci se recomandă prin căutarea unor calități atemporale, sugestionând capacitatea poetului de a regăsi calea către lumină prin traversarea bolgiilor lumești, de extragere a sa din contigent. Petru Comarnescu apreciază "interiorizarea" sculpturii paciuriene încercând s-o disocieze de pesimism, și de orice alt negativism, descifrând o atitudine militantă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la fel, trei atitudini: rugăciunea, suferința sau priveghiul și meditația. Pentru a accentua tensiunea gesturilor, pictorul a plasat acest grup într-un peisaj arid, stâncos, unde în fundalul cel mai îndepărtat se poate vedea marea, contribuind astfel la izolarea în atemporal a acestor gesturi-atitudini a căror semnificație este eliberată astfel de imediatul contingențelor. Putem așeza această potențare a gestualității și sub influența picturii prerafaelite care, de asemenea, este sesizabilă în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, lăsând la o parte faptul că pictorița era
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
țigăncilor pictate de Cecilia Cuțescu-Storck, și aceasta dobândește un fel de demnitate hieratică, țigăncile ei nu mai vând flori, au încetat să mai fie florărese ca la Vermont, Grigorescu sau Luchian, iar decorul străin le proiectează într-un spațiu exotic, atemporal. Acest fapt se reflectă inclusiv la nivelul vestimentației, ea poartă nu o basma, ci un fel de șal, maramă albă care-i înfășoară capul. Țigăncile Ceciliei nu mai poartă cămășile albe care lăsau să se vadă provocator formele sânilor. Nudurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prima dată termenul de cultură populară ca fiind identic cu cel care exprimă cultura de masă. Potrivit lui Arnold, cultura, definită ca "tot ceea ce este mai bun din câte au fost gândite și spuse în lume"4, este singulară și universală, atemporală și absolută. Este, așadar, națională și aparține statului, absența ei ducând, evident, la anarhie. Astfel legitimată, cultura este centralizată și reprezintă legea care se opune haosului. Arnold face însă diferența între cultura înaltă (pe care Arnold o denumește "sweetness and
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de acest gen în secolul XX. Deși delimitat spațial (vizitatorii "treceau un prag critic, intrând într-o lume diferită de cea obișnuită, cu structurile sociale și pozițiile ei dominante 226"), parcul de distracții Coney Island era de fapt un topos atemporal, care crea iluzia de distracție permanentă. După cum susține McGowan, ,,Coney Island reprezenta hiperrealitatea americană la nivel microcosmic. Juxtapunerea dintre diversele exponate cu parcuri tematice și spectacole aferente atrăgătoare înscrie acest spațiu în rândul celor tipic postmoderne, deși temporal este plasat
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
că revoluțiile democratice moderne vor fi rememorate dacă vor fi rememorate pentru ceva pentru a fi evidențiat că instituțiile sociale și politice pot fi considerate ca experimente de cooperare mai degrabă decît ca încercări de a întruchipa o ordine universală atemporală. Rorty respinge "ideea iluministă de "rațiune"", după care adevărul moral corespunde esenței anistorice a umanității, asigurînd prin aceasta că dialogul liber și deschis produce "un singur răspuns corect" la întrebările morale, ca și la cele științifice. Rorty citează preambulul lui
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
așadar nu trebuie să întârziem niciodată să-i spunem că o iubim, pentru că uneori o facem mult prea târziu și regretele devin răni adânci în sufletul nostru, urme pe care nimic nu le va putea șterge. Mama reușește să devină atemporală și aspațială: „Pentru mame nu există spațiu: o adevărată mamă presimte și-și vede copilul de la un pol al pământului la altul.” (Honoré de Balzac) Mama evadează din constrângătoarea limitare a trecerii timpului: „Mamele au o vârstă unică; nu există
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
cititorilor, la fel monarhul face "să se plece și cele mai superbe capete". Această comparație căutată în cele două sfere de activitate și de influență se regăsește în dedicația făcută Ducelui de Bourgogne și îi conferă fabulistului, datorită obiectul său atemporal, libertate de gîndire și de acțiune. Dedicația "Monseniorului Delfin" este extrem de explicită: Dar, pentru că îmi propun să vă amuz, dar și să vă laud prin versurile mele, mă grăbesc să ajung din nou la fabule. Dacă dedicațiile definesc obligatoriu un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este marcat de speranță, de amintire, de fidelitate sau de refuz. Dar, în cele din urmă, întotdeauna, sau aproape întotdeauna analiza se reduce la examinarea unui anumit număr de opere teoretice, opere clasate în funcție de ceea ce tradiția le atribuie ca valoare atemporală, fiind vorba, mai presus de orice, de aprecierea unora în raport cu celelalte, de explicații, de comentarii, de interpretări. Tot ceea ce scapă formulărilor demonstrative, tot ceea ce vine din admcurile secrete ale puterilor onirice este, de fapt, izgonit într-o zonă de umbră
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
plănuiesc să construiască o societate viitoare după un model oferit de trecut, dar a cărui configurație tradițională (Instituțiile republicane a lui Saint-Just este în acest sens un foarte bun exemplu) înlătură cu fermitate orice evoluție, orice adaptare virtuală, legiferează în atemporal, plasează într-o realitate neschimbată Cetatea de mîine. Vis al limpezimii, al comuniunii, al efuziunii și al armoniei, mitul Vîrstei de aur se dovedește încă o dată a fi un vis al permanenței. Difuziunea, forța sa de atracție rămîn inseparabile de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
războaiele religioase, Revoluția franceză etc. n-ar fi fost posibile dacă lucrurile se orînduiau astfel". "E timpul să revenim la același Tată", conchidea Maistre. Trebuie să constatăm totuși că, la începutul secolului al XlX-lea, acest apel la o putere atemporală, deopotrivă protectoare și unificatoare, acea evocare a Evului Mediu, perioadă privilegiată a unității spirituale și a solidarității umane, nu aparțin nici pe departe ultramontanismului catolic. Ele pot fi regăsite, susținute cu aceeași înfocare atît în textele fundamentale ale bisericii saintsimoniene
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
contesta legitimitatea unui demers ce constă într-o diversificare deosebită, în funcție de epoci, de civilizații și de culturi, de modalitățile de exprimare, de sensibilitate sau de manifestările creativității estetice. Va trebui totuși să-1 contestăm pe Bachelard, care plasează într-o dimensiune atemporală visele secretate de imaginația omului în contact cu arborii, cu pămîntul, cu apa sau cu norii, sprijinindu-se pe persistența schemelor reprezentative, a simbolurilor și a metaforelor. Pe de altă parte, în Eseuri de etnopsihiatrie generală, Georges Devreux arată clar
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
am putea vorbi de o enunțare la distanță, numită tocmai din această cauză non-actuală). 4. O enunțare proverbială, a maximei sau a dictonului, caracterizată prin prezența unor forme pronominale non-personale universale (fr. ON cu echivalentul său SE) și prezentul propriu-zis atemporal. 5. O enunțare a discursului logic, teoretic, științific, în care referința nu mai este de ordin situațional, ci este orientată înspre text și interdiscurs (textele și autorii citați în referință). NOI reprezintă aici fie o amplificare a relației dintre autorul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
psihic poate fi găsită în felul cum marile zeități au fost reprezentate în mituri și în creația artistică a umanității"215. Însă, la fel ca Jung și Eliade, Neumann analizează arhetipul în manifestările lui istorice, reprezentările societăților tribale nefiind nici atemporale și nici aspațiale, întrucât sunt imagini ale unor indivizi dintr-un anumit timp și spațiu, cu o anumită cultură și depinzând într-un anumit fel de resursele la care au acces pentru a supraviețui. Neumann leagă arhetipul de comportamentul uman
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]