1,059 matches
-
referință intelectuală. Însă Valéry însuși ne obligă, mă tem, la o astfel de operațiune, prin tonul profetic al afirmațiilor sale, prin felul în care lansează teorii care ignoră orice barieră temporală, sau determinant cultural. El scrie pentru un public universal, atemporal și aspațial, asadar e firesc să nu îl citim nici noi, astăzi, cu condescendenta piticilor cătarăți pe umerii uriașului, ci cu o atenție critică severă. La o astfel de lectură, cele mai perimate de trecerea timpului mi se par, cum
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
multiplele ritmuri ale vieții conduce la o aspirație spre armonie și organizare pe baza acelei stări liniștite de pasivitate, denumită gîndire contemplativă. Dar forma aceasta nu este lipsită de angoasă. Folosind procesul extragerii din mișcare, - creînd semnificante prin noțiuni ca "atemporal" și "aspațial" - lumea în care te-ai plasat se transformă. Parcă lucrurile s-ar așeza altfel într-o altă lumină a lumii. Prezența lor nu este obligată ci electivă. Mobilezi casa nouă după asemănarea celei vechi dar fără restricțiile cunoscute
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
într-o altă lumină a lumii. Prezența lor nu este obligată ci electivă. Mobilezi casa nouă după asemănarea celei vechi dar fără restricțiile cunoscute. Spațiul nu mai există fiind în domeniul "aspațialului", iar timpul nu mai curge. Dar "clipa" asta atemporală dispare ca orice altă clipă de pe lume. Sentimentul care o petrece pe pragul timpului este desigur mai calm. El nu amintește bătaia pendulei. Oare a scăzut puterea sentimentului? Ar putea fi oare înlocuit? Nu! Ființa sa primară, modul său nemijlocit
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
Ar putea fi oare înlocuit? Nu! Ființa sa primară, modul său nemijlocit de a exista îl fac imprevizibil și de neînlăturat. Asentimentul?! Starea de asentiment nu există! Ah! de m-aș putea plasa în asentiment, așa cum încerc să fiu în atemporal și aspațial!! Lucru imposibil. Aspațialul și atemporalul se închipuie prin negație. Înlături un mod cunoscut, pleci undeva în afara lui... Dar cum să pierzi sentimentul, cum să-l înlături? El este doar răspunsul tău la lume, răspunsul eului tău. Dacă lumea
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
sa primară, modul său nemijlocit de a exista îl fac imprevizibil și de neînlăturat. Asentimentul?! Starea de asentiment nu există! Ah! de m-aș putea plasa în asentiment, așa cum încerc să fiu în atemporal și aspațial!! Lucru imposibil. Aspațialul și atemporalul se închipuie prin negație. Înlături un mod cunoscut, pleci undeva în afara lui... Dar cum să pierzi sentimentul, cum să-l înlături? El este doar răspunsul tău la lume, răspunsul eului tău. Dacă lumea s-ar limita la eu acest răspuns
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
Zamfirescu pune în circulație adevăruri umane profunde, este de o enormă verosimilitate în esență, dare ea operează exclusiv cu structuri simbolice și cu viziuni culturale. Realitatea pictorului nu este aceea tangibilă, episodică și supusă diverselor variații de context, cu una atemporală, nondiscursivă și imaterială. Însă în pofida suportului său oarecum imponderabil, referentul acestei picturi este unul incontestabil și de o autoritate copleșitoare. În linii mari, două sînt sursele imaginarului în pictura lui Vladimir Zamfirescu și ele privesc, în aceeași măsură, modele care
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
și între valori au același sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică la cantonarea în estetic. E și o formă de refugiu într-un tradiționalism spiritual profund, ce putea părea atemporal, și o formă de eschivă de la o opțiune categorică, explicită, pentru modernism, prin "restaurarea goetheană". Reconstrucția proiectului intelectual, într-o mai mare amploare a viziunii, trebuie observată numaidecât, ca o diferență frapantă față de etapa anterioară, ancorată polemic într-un prezent
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
de a substitui categoriei politice dimensiunea de risc și distanță a spiritului“ (p. 37 în vol. 1). Este o cât se poate de clară declarație de principiu, ca separare a culturalului de politic. Iar culturalul este echivalat cu spiritualitatea românească atemporală, sustrasă vicisitudinilor istoriei. Abia în numărul 4 Constantin Amăriuței va încerca o situare specifică a revistei, printr-o explicitare a unui program posibil. Premisa este starea de spirit a celor fără speranță, adică a scriitorilor din exil, pentru care „vremea
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
o formă de a fi a Absolutului, la ceea ce constituie esența umanității“ (în vol. 1, p. 258-261). Fără a apela niciodată la o ideologie politică, revista se va orienta în mod constant spre o Românie profundă, spirituală, arhaică sau eternă, atemporală, ca o reacție nedeclarată fățiș la o Românie comunistă, superficială, devotată unui prezent ideologizat. Acest vector al unui naționalism spiritualist este susținut în principal de Constantin Amăriuței, prin eseurile filosofice despre „dorul de veșnicie“ (în nr. l), despre „filosofia neghiobiei
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
O.O. Deși în picturi sunt chipuri laice, ele pot fi simțite ca extensie a icoanelor, în asemănare cu un prototip iconografic. P.Ș. Asemănarea cu icoanele nu se realizează prin iconografie, ci prin reprezentare. Chipurile sînt așezate în acea încremenire atemporală, cu care ne-au obișnuit icoana și imaginea de tip eclezial, din spațiul bizantin. Acolo, imaginea nu este suficientă sieși, ea este un intercesor. Este interfață între lumea noastră și transcendență, între noi și lumea de dincolo. Tipul acesta de
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
la Oedip și l-am găsit pe Michael Jackson; am renunțat la carul Sfîntului Ilie și am găsit Maybach-ul. Permanent, vocația noastră de a exemplariza se exercită în legătură cu ceva. Sînt o mulțime de mituri. Sunt forme foarte vii și deloc atemporale. Unele intră în desuetudine și, uneori, într-o criză profundă. Apoi altele le iau locul, dar se vor dizolva și ele, poate chiar a doua zi. Dar, în mod evident, sînt și mituri perene, și mituri precare. Vocația noastră de
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
împinsă până la ultima sursă în anii când nu exista nici un instrument bibliografic, ci și intuiții anticipative, cum este aceea a valorii prozei lui M.Blecher, un marginal atunci, sau a esenței artei lui Sadoveanu, văzută în 1968 ca o „prezență atemporală, rapsod arhaic, cu o viziune primordială a omului implicat în tainele firii”, „cu o dimensiune mitică ocultă” etc. În fragmentele acestei opere, mai amplă și mai diversă decât s-a putut vedea până acum, în ciuda condițiilor teribile în care a
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
Zamfirescu pune în circulație adevăruri umane profunde, este de o enormă verosimilitate în esență, dar ea operează exclusiv cu structuri simbolice și cu viziuni culturale. Realitatea pictorului nu este aceea tangibilă, episodică și supusă diverselor variații de context, cu una atemporală, nondiscursivă și imaterială. Însă în pofida suportului său oarecum imponderabil, referentul acestei picturi este unul incontestabil și de o autoritate copleșitoare. În linii mari, două sînt sursele imaginarului în pictura lui Vladimir Zamfirescu și ele privesc, în aceeași măsură, modele care
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
răspândind pace lăuntrică, un calm propriu lucrului mărunt, fidel sieși (Nike, în lumina finală). Camuflat sub umbrela vastă a postmodernismului, universul liric al Magdei Cârneci descinde de mult mai departe, dintr-o percepție (dinamică, concretă, fremătătoare) a mitologicului și a atemporalului.
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala abundentă și multiformă a fanteziei sale delicat-baroce, o lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii balcanice afundate în mit, atemporală și utopică, se găsește amendată de un prezent ce o neagă, un prezent al istoriei, al desacralizării și concretitudinii lipsite de orice anvergură simbolică. Teroarea istoriei, în opoziție cu transcendența mitică a unui trecut fastuos, sunt antinomiile ce conferă poeziei
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
și variațiuni care dezvăluie un alt muzician. Mult mai introvertit, profund meditativ, ce parcă a renunțat la virtuozitatea instrumentală, în favoarea conținutului ideatic și a climatului spiritual-sufletesc. Acum, nu mai ascultăm invențiuni în sens jazzistic. Este o muzică în mare parte atemporală, dar cu repere geografic-culturale recognoscibile. Primul set de înregistrări începe cu The Story I. Tema melodică „acoperă” un spațiu etnic vast, ce include Balcanii, linia melodică plutind, ca o doină fără sfârșit. Se mai simte mireasma nostalgică a cântului tradițional
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
provocatoare ale Raimundei, precum și buzele groase marcînd un senzualism frust semnalează voluntarismul personajului. Regăsim și atmosfera provincială, un fel de liniște aparentă, prăfoasă, care deschide uneori spre imaginea unei străzi pustii sau traversate singuratic. De aici provine și senzația de atemporal, sentimentul că lucruri vechi își transmit ecourile; acest fapt face deodată posibilă conviețuirea pașnică a viilor și morților, ultimii vizitați la locul lor de odihnă. Cînd Abuela Irene o pregătește de culcare pe Agustina, aceasta a acceptat deja prezența ei
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
Tot la Pisa, la Museo delle Sinopie, am văzut și m-am convins de un lucru de bun-simț, pînă la urmă, care totuși îmi păruse straniu în momentul în care-mi fusese semnalat. Schițele ce stau la baza frescelor sînt atemporale fiindcă sînt reduse la esență. La primitivi ajungi trecînd prin clasici. La toate acestea s-ar putea adăuga și că o frescă nu-și poate alege anturajul. E pe veci încremenită pe un perete, în mereu aceeași companie. Sau, poate
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
este fină și nuanțată și prea bogată pentru a putea fi rezumată aici, mai ales în ce privește relația de cuplu din roman. Unde Cronicarul se desparte puțin de autorul articolului din ID este în afirmația despre „acele câteva «elemente esențiale și atemporale»". De fapt, ajunge să citești corespondența și jurnalele din belle époque ca să-ți dai seama că femeile, femeile obișnuite, erau, până la urmă, mai complexe, desigur, decât le face feminismul de marcă hollywoodiană („catehismul progresist Hollywood-2009"), dar și mai puțin victime
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
zboară până la Moreni și se aruncă, sinucigaș, asupra sondei cu flacără continuă care face faima micii localități. Drept urmare, flacăra se stinge, iar aceasta atrage atenția presei. Faptul că stingerea flăcării devine subiect pentru ziariști accentuează realitatea întâmplării. Evadând din ficțiunea atemporală, fluturele ajunge în cea mai vulgară actualitate. Este un contrast de efect, exploatat ingenios de autor, care surâde mefistofelic dincolo de text descriind reacția oamenilor zilei la ceea ce s-ar putea numi un incident metafizic. Ficțiunea care intră în interferență cu
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin Năframă a generat o întreagă lume de imagini, a întemeiat o estetică și a deschis un drum înconfundabil în
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat, în Vechiul Testament, în nonfigurativ și în combustia interioară, nondiscursivă, a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
e "marea descoperire" a ultimului deceniu, venit și el dintr-un spațiu extra-european (mai bine zis extra-temporal, de lunară Siberie, cu Dostoievski și Bunin, cu marile probleme ale omenirii - prezent/eternitate, război/pace, crimă/pedeapsă - și ele, asemenea marilor opere, atemporale). Născut în 1957, doctor în filologie la Moscova și Sorbona, emigrat la 1987 în Franța, deținător al Premiului Goncourt, rusul Makine s-a împământenit în literatura franceză: la prima vedere, datorită "stilului Proust" (viziunea poetică asupra timpului), la a doua
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]