5,127 matches
-
Palermo. Zborurile se vor efectua marțea, joia și duminica, după programul: l București - Palermo - București - decolare de pe Aeroportul Otopeni la ora 15,20, aterizare la Palermo la ora 18,00 (via Aeroportul Internațional Timișoara); decolare Palermo la ora 11,00, aterizare pe Aeroportul Otopeni la ora 14,30 (direct) l Timișoara - Palermo - Timișoara - decolare Timișoara la ora 17,00, aterizare la Palermo la ora 18,00 (direct); decolare Palermo la ora 11,00, aterizare la Timișoara la ora 16,20 (via
Agenda2005-25-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283848_a_285177]
-
la ora 15,20, aterizare la Palermo la ora 18,00 (via Aeroportul Internațional Timișoara); decolare Palermo la ora 11,00, aterizare pe Aeroportul Otopeni la ora 14,30 (direct) l Timișoara - Palermo - Timișoara - decolare Timișoara la ora 17,00, aterizare la Palermo la ora 18,00 (direct); decolare Palermo la ora 11,00, aterizare la Timișoara la ora 16,20 (via Aeroportul Otopeni). Orele menționate sunt cele locale. Informații, la agenția „Viaclub“ din Timișoara, Bd. Republicii nr. 6 sau la
Agenda2005-25-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283848_a_285177]
-
Timișoara); decolare Palermo la ora 11,00, aterizare pe Aeroportul Otopeni la ora 14,30 (direct) l Timișoara - Palermo - Timișoara - decolare Timișoara la ora 17,00, aterizare la Palermo la ora 18,00 (direct); decolare Palermo la ora 11,00, aterizare la Timișoara la ora 16,20 (via Aeroportul Otopeni). Orele menționate sunt cele locale. Informații, la agenția „Viaclub“ din Timișoara, Bd. Republicii nr. 6 sau la telefon 0256-494 444, www. viaclub. ro. ( C. V.)
Agenda2005-25-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283848_a_285177]
-
tu, pe mine. -Mă simt măgulită. Doar că nu mă aflu într-o situație similară cu a mătușii Annie. Pe care, de altfel, o apreciez foarte mult. - Și în ce situație este mătușa mea? Alma nu-și găsea expresiile potrivite. - Aterizarea ...pantalonașii ... - Nu se știe niciodată când te poți află într-o conjunctură asemănătoare. - Adică? - Sunt ferm convins că vărul meu Eustace, ar fi cu ochii în patru. Alma simțea că i-se întunecă privirea. - My lord, de dată asta ați
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
spre nord-vest, și care locuiau într-un apartament cu trei camere închiriat gol și mobilat de ei, am plecat în aventura vieții noastre de oameni destul de vârstnici și pe deasupra și suferinzi de diferite afectiuni. După schimbarea a trei avioane, cu aterizări la München și Oslo, emoții prin aeroporturi căutându-ne bagajele din cala avioanelor și găsirea porților de îmbarcare, iată că am sosit în sfârșit și pe aeroportul din Molde, unul nu așa de mare și nici prea departe de Oceanul Atlantic
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
oraș uriaș: Karachi, oraș în Pakistan, situat la țărmul mării. Acest oraș era, la început, o platformă pentru avioanele engezești care stăpâniseră multă vreme Pakistanul și India. Acum Karachi deveni un puternic oraș comercial. Doar în câteva clipe se anunță aterizarea noastră la Karachi. Și acum spectacolul era feeric. Cum necum, acest oraș pakistanez, construit sub ocupația engleză, în pofida miilor de străzi comerciale, și a milioanelor de căsuțe sărăcăcioase, părea un oraș sistematizat, cu șiruri de străzi drepte, paralele, nesfârșite, luminate
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
la noi este grâul și cartoful. De abia privind munca chinezilor, am înțeles mai bine crunta bătălie pentru pământ și apă, esența vieții. Care căpătau o și mai mare putere în mâinile unui popor puternic și harnic. S-a vestit aterizarea la Beijing (Peking, cum se scria în cărți, o vreme). Începură să se trezească călătorii, care până atunci dormiseră duși sub pături. Da, intram în Beijing. Avionul nostru, cu modestie, dar și demnitate, ateriză lin pe o pistă, apoi a
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
de o săptămână am construit modelul. Am făcut proba și a mers. Era o instalație mare, pe un teren viran, în interiorul combinatului. Am trimis telegramă la București să vină Ceaușescu. Toată comisia era pe câmp, era un teren construit pentru aterizare de elicopter, era circ mare, îți dai seama, păzit de Securitate de jur împrejur, era ceva ca-n filmele fantastice. Eu stau acolo cu echipa mea și cu mâna pe buton, să dau drumul la circ. Și vine elicopterul și
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
fii sigur pe tine, totul va fi bine!” Desigur, te gândești și la lucruri negre, indiscutabil!; 4,5 la sută, din cei care au zburat în spațiul cosmic, au dispărut în timpul misiunii, fie că a fost vorba de lansare sau aterizare, dar, cu toate acestea, te gândești că ”tu” trebuie să faci parte din cealaltă categorie, a celor care vor încheia cu succes acel zbor cosmic. Și, toată această determinare are importanța ei, inclusiv psihologică în realizarea cu succes a zborului
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
pentru compania Hitachi. Dar am făcut și o excursie prin Japonia vizitând Tokyo, Kyoto, și Nara (oraș cunoscut pentru temple si multele lui căprioare) ... Am fost în America Centrală (Guatemala - unde templul de la Tikal m-a impresionat cel mai mult, iar aterizarea peste pădurea tropicală a fost exact ca în scenele de la începutul filmului Starwars... cu moațe de temple ieșind pe ici pe colo prin verdeața, o mare de verde închis, a pădurii tropicale). Am fost de mai multe ori în Mexic
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
la perete și sub lumina albastră a tuburilor de neon a apărut În mijlocul parchetului un Tiberiu transfigurat crescînd În sus ca o coloană arteziană, ca o flacără cu zeci de brațe, Într-o metamorfoză continuă; priveam fascinate acele salturi suple, aterizările ușoare, catifelate, piruetele În care trupul devine fusiform, ca să se desfacă din nou În brațe, leneș și grațios ca deschiderea unei corole uriașe, filmată cu Încetinitorul. Și toate acele denumiri tehnice, toate acele arabescuri și glissade-uri și attitude-uri și battemante-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tale, sub dinții tăi, de a le lipi definitiv de carnea și de creierul tău. Ce așteptați? Așteptăm. O existență Înlocuită cu așteptarea, un ecran de televizor brăzdat de linii paralele după care ghicești probabilitatea unui post ce transmite o aterizare sau o decolare sau În sfîrșit un semnal de unde Începe sau se termină ceva. O pisică e un animal cu patru picioare și leul e un animal cu patru picioare, dar eu am o pisică cu trei picioare și leul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru el. În rest, nimic altceva. Scrisul care se substituie memoriei. Se simte ca pilotul de pe un avion militar care ar trebui să aterizeze pe un portavion de la baza Nimitz, ei, pilotul ăsta vede pista doar cu trei minute înainte de aterizare. Atunci e momentul adevărului. Se ridică de la biroul așezat în dormitor, lângă fereastră. Rămâne mult timp acolo, lipită de ecranul rece. O întrebare obsedantă apare acum în mintea ei, se întinde lipicios pe meninge. Memoria celulelor. Și, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gri pe un perete alb, care devenea din ce În ce mai mare. Când mi-am dat seama că aceste degradeuri de culori, de la alb la negrul cel mai profund, erau de fapt ziua și noaptea, avionul Începuse deja să coboare pregătindu-se de aterizare. Regretam acum că Îmi lăsasem privirile furate de ecranul digital pe care era afișată cu litere mari viteza de zbor, când puteam să mă uit mai pe Îndelete pe hubloul avionului la acel fenomen care se numea noapte. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
panoplii pentru a purta un război cu regele Gustav Adolf și întreaga armată suedeză. Prin comparație, salonul, la care am ajuns pe o scară din lemn în spirală, era mobilat cu simplitate și oferea o priveliște spectaculoasă asupra luminilor de aterizare de pe o mică pistă aflată la doi kilometri depărtare. — Serviți-vă cu ceva de băut, zise locotenentul deschizând dulapul. Dacă aveți nevoie și de altceva, domnule, sunați din clopoțel. Apoi lovi din nou din călcâie și dispăru înapoi în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
curând, în fața lor se desluși o clădire mare, cenușie, cu acoperiș în stil popular, cu câteva mici dependințe în jur, toate așezate pe o platformă de beton ce ieșea de sub clădire și venea mult în față, lăsând loc suficient pentru aterizare sau acostare. Deasupra ușii principale atârna un bec aprins, iar sub bec se zărea o firmă pe care scria în mai multe limbi: „Tâncăbești” - stație interplanetară clasa I. Remiză - 12%. Rent spacecar! — Păi asta e stația lui Gică, exclamă Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vă luăm adresele ? îndrăzni Dromiket 4. — N-are sens, răspunse femeiușcă. Noi, cu stația noastră, ne deplasăm spre verde, iar voi urmați deplasarea spre roșu. Dar putem să vă dăm niște poze. — Poze n-aveam voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
duși cu zăhărelul etc., etc. Drept consecință, toți - dar absolut toți - au simțit o irepresibilă nevoie de a protesta, de a scrie petiții, cereri, memorii, programe de revendicări. Că lucrurile acestea nu erau invenții a dovedit-o faptul că, după aterizare, în capsula lui Robertson a fost descoperit și citit, în hazul general, un memoriu în care pilotul cerea, printre altele, ziua de lucru de trei ore, creșterea salariului cu 80%, spor de cosmicitate, dreptul de a ieși în imponderabilitate când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în pâcla albăstrie a unei dimineți de vară arcul încordat al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de oi, pescari singuratici, remorci părăsite la umbră de salcâmi, toate semne ale vieții de-acasă ce te emoționează profund, mai ales dacă ai fost plecat departe... Când „Bourul” atinse cu o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să însceneze un incendiu ca la Rouen. La asta se pricepe. A dat foc la o țară, ce mai contează o navă! „Un avion indonezian cu 110 pasageri la bord a ieșit de pe pistă după ce a lovit o vacă, la aterizarea pe aeroportul Gorontalo, pe insula indoneziană Sulawesi, au anunțat miercuri oficiali, citați de AFP”. Cine o fi fost vaca? De la noi, nu lipsește niciuna. * N.B. Constat, cu tristețe, că marea majoritate a conaționalilor are probleme, tot mai mari, cu scrisul
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
făcut acolo pe timpul escalei... în afară de a moțăi pe niscaiva bănci sau scaune de plastic... trezit frecvent de anunțurile făcute la megafoane. La Vantaa am stat doar 55 de minute, până să fac ultimul salt - cu avionul desigur - spre Budapesta. De la aterizare până când am ajuns în sala de plecare a durat 25 de minute. Deci, totul bine organizat. Inclusiv controalele riguroase la bagaje impuse de intrarea într-o țară a Uniunii Europene. Și iată-mă deci într-o sală de așteptare a
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
un drum puțin obositor cu microbuzul spre aeroport și cu avionul, iată-mă ajunsă în țara ploilor „United Kingdom”! Pe parcursul zborului am trecut printr-o zonă de turbulență... nu prea plăcută pentru stomac! (Sic!). În timp ce pilotul aeronavei se pregătea de aterizare, majoritatea pasagerilor au aplaudat în semn de mulțumire pentru ... Citește mai mult Lavinia IANCUJURNAL LONDONEZ (1)Plecarea.Gata! Mi-am luat inima-n dinți și m-am hotărât să plec! Viața e cam grea la noi acasă. (din mai multe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
un drum puțin obositor cu microbuzul spre aeroport și cu avionul, iată-mă ajunsă în țara ploilor „United Kingdom”! Pe parcursul zborului am trecut printr-o zonă de turbulență... nu prea plăcută pentru stomac! (Sic!). În timp ce pilotul aeronavei se pregătea de aterizare, majoritatea pasagerilor au aplaudat în semn de mulțumire pentru ... Abonare la articolele scrise de lavinia iancu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
care punea o muzică pe alese și care, contra unui euro, avea tot timpul în frigiderul autocarului un stoc de sticle - apă plată, apă minerală, bere. Un ghid... aici voi insista mai mult, ghidul e personajul principal al povestirii. La aterizarea pe aeroportul din Madrid, ne-a întâmpinat un tip care, la prima vedere, părea absolut banal - cam la 55 ani, cu un pic de burtică și un cerculeț de chelie în vârful capului. Purta, ca de altfel pe toată durata
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
silueta lor zveltă, două clădiri gemene, Wynn și Encore, opuse ca așezare spațială una alteia, ca două rândunici negre a căror culoare o și împrumută și care își iau zborul de pe “firul de telegraf” al b-dului Las Vegas, țintind o aterizare pe care nu o poți bănui, seamănă ca două aripi întinse măiestru pentru zbor, fiecare către un alt zenit norocos, cuvânt care l-am auzit până la saturație în ceasurile cât m-am perindat pe aici. Și când te gândești că
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]