1,498 matches
-
El denumește acest fenomen transpersonalizare. Transpersonalizarea înseamnă participarea unei conștiințe individuale la o conștiință mai cuprinzătoare, supraindividuală sau îndepărtarea granițelor care separă o conștiință individuală de alta. În acest context, revărsarea noțiunilor și motivelor din conștiința naratorială, adică din cea auctorială, în cea a conștiinței personale a unui personaj ficțional și viceversa este deosebit de importantă, deoarece oferă o paralelă a reflectorizării personajului-narator. Aici, de asemenea, un mediu auctorial și unul personal par să-și împărtășească ceva din conținutul conștiinței lor. Bulhof
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
În acest context, revărsarea noțiunilor și motivelor din conștiința naratorială, adică din cea auctorială, în cea a conștiinței personale a unui personaj ficțional și viceversa este deosebit de importantă, deoarece oferă o paralelă a reflectorizării personajului-narator. Aici, de asemenea, un mediu auctorial și unul personal par să-și împărtășească ceva din conținutul conștiinței lor. Bulhof discută un exemplu al acestui proces din Muntele vrăjit: "Hans Castorp află mai întîi cîteva detalii despre Clawdia Chauchat de la domnișoara Engelhardt, unul dintre ele fiind despre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Caucazului". Naratorul își însușește aceste cuvinte în comentariul său, fără a verifica exactitatea lor geografică. El relatează că Clawdia a plecat "în Daghestan, în vest, de cealaltă parte a Caucazului"413. În repetarea ironică a vorbelor domnișoarei Engelhardt de către naratorul auctorial, care în mod obligatoriu își schimbă înțelesul, poate fi găsită o paralelă la denaturarea salutului "Ce mai faci?" spre " Ce a făcut?" prin mediul auctorial din Ulise. În ambele cazuri, vorbele personajelor ficționale sînt smulse de către instanța narativă și reproduse
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de cealaltă parte a Caucazului"413. În repetarea ironică a vorbelor domnișoarei Engelhardt de către naratorul auctorial, care în mod obligatoriu își schimbă înțelesul, poate fi găsită o paralelă la denaturarea salutului "Ce mai faci?" spre " Ce a făcut?" prin mediul auctorial din Ulise. În ambele cazuri, vorbele personajelor ficționale sînt smulse de către instanța narativă și reproduse într-o formă ușor alterată. Această variație modifică înțelesul originar și impregnează expresia cu ironie. Cititorul poate vedea și recunoaște acest proces o dată cu cadrul situației
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ulise. În ambele cazuri, vorbele personajelor ficționale sînt smulse de către instanța narativă și reproduse într-o formă ușor alterată. Această variație modifică înțelesul originar și impregnează expresia cu ironie. Cititorul poate vedea și recunoaște acest proces o dată cu cadrul situației narative auctoriale a romanului Muntele vrăjit; în orice caz, în situația narativă auctorială predominantă în prima parte din Ulise, acest proces se unește complet cu cel al compoziției, care poate fi doar dedus. Diferențele dintre contextul structural, în care aceste elemente transpersonale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativă și reproduse într-o formă ușor alterată. Această variație modifică înțelesul originar și impregnează expresia cu ironie. Cititorul poate vedea și recunoaște acest proces o dată cu cadrul situației narative auctoriale a romanului Muntele vrăjit; în orice caz, în situația narativă auctorială predominantă în prima parte din Ulise, acest proces se unește complet cu cel al compoziției, care poate fi doar dedus. Diferențele dintre contextul structural, în care aceste elemente transpersonale sînt incluse în fiecare dintre cele două romane, fac să nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu cel al compoziției, care poate fi doar dedus. Diferențele dintre contextul structural, în care aceste elemente transpersonale sînt incluse în fiecare dintre cele două romane, fac să nu fie indicată interpretarea romanului Muntele vrăjit ca expresie a fluxului conștiinței auctoriale sau ca monolog compozițional, așa cum face Bulhof. Bulhof însuși califică această ipoteză prin introducerea unui "probabil"414. O comparare a acestui aspect deosebit în cele două opere, atît de diferite în esență, este oricum semnificativă. În ambele opere apare un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
încearcă să definească particularitatea acestei povestiri ca pe o deviație de la cele două modele, situația narativă scrisă și orală a naratorului personalizat. La începutul povestirii Tristan predomină o situație narativă care este caracterizată de o tendință spre reflectorizarea personajului-narator. Naratorul auctorial apare mai întîi ca un mediu personal, un pacient imaginar din sanatoriul "Einfried", dar ulterior vorbește din nou din rolul naratorului auctorial. De fapt, el combină punctele de vedere și orizonturile de cunoaștere ale personajului-reflector, care este situat într-un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
La începutul povestirii Tristan predomină o situație narativă care este caracterizată de o tendință spre reflectorizarea personajului-narator. Naratorul auctorial apare mai întîi ca un mediu personal, un pacient imaginar din sanatoriul "Einfried", dar ulterior vorbește din nou din rolul naratorului auctorial. De fapt, el combină punctele de vedere și orizonturile de cunoaștere ale personajului-reflector, care este situat într-un timp și spațiu definite, cu cele ale personajului-narator, care nu este prins în timp și spațiu. În Tristan, această fluctuație între o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fapt, el combină punctele de vedere și orizonturile de cunoaștere ale personajului-reflector, care este situat într-un timp și spațiu definite, cu cele ale personajului-narator, care nu este prins în timp și spațiu. În Tristan, această fluctuație între o situație auctorială și una personală se dezvoltă, pînă la urmă, într-un mod narativ auctorial predominant. Cititorul modern, care este familiarizat cu convențiile specifice ambelor situații narative, se poate orienta fără modelele explicative dificile ale lui Harweg. Acestea includ "situația turist-ghid" pentru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este situat într-un timp și spațiu definite, cu cele ale personajului-narator, care nu este prins în timp și spațiu. În Tristan, această fluctuație între o situație auctorială și una personală se dezvoltă, pînă la urmă, într-un mod narativ auctorial predominant. Cititorul modern, care este familiarizat cu convențiile specifice ambelor situații narative, se poate orienta fără modelele explicative dificile ale lui Harweg. Acestea includ "situația turist-ghid" pentru situațiile narative de la începutul povestirii și "vizitator-receptor" sau modelul "infirmieră-narator" pentru restul povestirii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
știe numele scriitorului. Următoarea afirmație legată de acest scriitor este formulată într-un mod foarte subiectiv, personal și are un efect similar. A doua referire la Spinell este cu totul diferită. Este realizată de către narator, care narează într-o manieră auctorială marcată: Spinell era numele scriitorului care stătuse cîteva săptămîni în "Einfried". Detlev Spinell era numele acestuia, iar înfățișarea sa era stranie. Imaginați-vă un brunet ca la treizeci de ani cu o figură robustă 424. Acest pasaj este urmat de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în "Einfried". Detlev Spinell era numele acestuia, iar înfățișarea sa era stranie. Imaginați-vă un brunet ca la treizeci de ani cu o figură robustă 424. Acest pasaj este urmat de o descriere detaliată a lui Spinell, în care naratorul auctorial se limitează la ceea ce ar fi putut fi observat în legătură cu el de către pacienții de la Einfried. Această menționare de mai sus a restrîngerii punctului de vedere al naratorului auctorial este premisa pentru fluctuația unică în felul ei între o situație narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este urmat de o descriere detaliată a lui Spinell, în care naratorul auctorial se limitează la ceea ce ar fi putut fi observat în legătură cu el de către pacienții de la Einfried. Această menționare de mai sus a restrîngerii punctului de vedere al naratorului auctorial este premisa pentru fluctuația unică în felul ei între o situație narativă auctorială și una personală în această povestire. Un pasaj în care această situație narativă fluctuantă devine vizibilă joacă, de asemenea, un rol în argumentul lui Harweg 425, din moment ce
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se limitează la ceea ce ar fi putut fi observat în legătură cu el de către pacienții de la Einfried. Această menționare de mai sus a restrîngerii punctului de vedere al naratorului auctorial este premisa pentru fluctuația unică în felul ei între o situație narativă auctorială și una personală în această povestire. Un pasaj în care această situație narativă fluctuantă devine vizibilă joacă, de asemenea, un rol în argumentul lui Harweg 425, din moment ce nu poate fi subordonată ușor modelului său explicativ. Este vorba despre scena Liebstood
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cititorului. Prin această tehnică, autorul probabil că indică o corespondență tematică între apariția surprinzătoare a pastoriței și nu mai puțin neașteptata genuflexiune prin care Spinell își ia rămas bun. Tonul aproape biblic al expresiei "Iar apoi..." reflectă prezența unui narator auctorial. Din punctul de vedere al naratorului auctorial, doar mențiunea "la ușă" ar fi așteptată ca indicație a locului îngenuncherii lui Spinell. Adaosul "acolo în spate" este un citat auctorial din perspectiva personală a perceperii primului pasaj. Acest detaliu poate fi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
indică o corespondență tematică între apariția surprinzătoare a pastoriței și nu mai puțin neașteptata genuflexiune prin care Spinell își ia rămas bun. Tonul aproape biblic al expresiei "Iar apoi..." reflectă prezența unui narator auctorial. Din punctul de vedere al naratorului auctorial, doar mențiunea "la ușă" ar fi așteptată ca indicație a locului îngenuncherii lui Spinell. Adaosul "acolo în spate" este un citat auctorial din perspectiva personală a perceperii primului pasaj. Acest detaliu poate fi privit ca un rezultat al reflectorizării temporare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Tonul aproape biblic al expresiei "Iar apoi..." reflectă prezența unui narator auctorial. Din punctul de vedere al naratorului auctorial, doar mențiunea "la ușă" ar fi așteptată ca indicație a locului îngenuncherii lui Spinell. Adaosul "acolo în spate" este un citat auctorial din perspectiva personală a perceperii primului pasaj. Acest detaliu poate fi privit ca un rezultat al reflectorizării temporare a personajului-narator. Trebuie să ținem seama de faptul că perspectiva naratorului reflectorizat se apropie de cea a doamnei Klöterjahn. Nu se poate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu este o condiție statică, ci un proces dinamic de modulație sau oscilație în cadrul unui anumit sector al cercului tipologic; 3. conexiunea dintre sistemul formelor narative și istoria genurilor narative. În timp ce acele zone ale cercului tipologic din vecinătatea situației narative auctoriale și a celei la persoana întîi erau "ocupate" foarte devreme în istoria romanului și a povestirilor scurte, zonele de la ambele margini ale situației narative personale au rămas doar slab populate pînă la sfîrșitul secolului, însă din acel moment ele au
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în care este desemnată munca individuală în diagrama circulară a sistemului este, prin urmare, tentantă, invitînd la corectare și revizie în decursul interpretării. Următoarea descriere a cercului tipologic, în care vom traversa cercul în ambele direcții, începînd de la situația narativă auctorială, va arata, de asemenea, modul în care fenomenele care au fost descrise ca fenomene izolate în decursul prezentării sistematice se suprapun sau se intersectează în opera individuală. Prin urmare, acest capitol este atît un rezumat al acelor aspecte ale artei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ale artei narative care erau considerate individuale în secțiunile anterioare, cît și un catalog de întrebări și probleme care se manifestă atunci cînd teoria sistematică se confruntă cu particularitatea și cu diversitatea operei narative individuale. 7.1. De la situația narativă auctorială la cea personală: continuum-ul auctorial-personal Dacă urmăm cercul tipologic, începînd de la situația narativă auctorială în direcția situației narative personale, putem recunoaște cîteva tendințe generale în continuum-ul de forme care pot fi rezumate astfel: 1. retragerea graduală a persoanei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întrebări și probleme care se manifestă atunci cînd teoria sistematică se confruntă cu particularitatea și cu diversitatea operei narative individuale. 7.1. De la situația narativă auctorială la cea personală: continuum-ul auctorial-personal Dacă urmăm cercul tipologic, începînd de la situația narativă auctorială în direcția situației narative personale, putem recunoaște cîteva tendințe generale în continuum-ul de forme care pot fi rezumate astfel: 1. retragerea graduală a persoanei naratorului auctorial și includerea invizibilității sale (aparente) în procesul narativ; 2. apariția graduală a personajului-reflector
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cea personală: continuum-ul auctorial-personal Dacă urmăm cercul tipologic, începînd de la situația narativă auctorială în direcția situației narative personale, putem recunoaște cîteva tendințe generale în continuum-ul de forme care pot fi rezumate astfel: 1. retragerea graduală a persoanei naratorului auctorial și includerea invizibilității sale (aparente) în procesul narativ; 2. apariția graduală a personajului-reflector (sau reflectorizarea unui personaj-narator auctorial) și, în consecință, o schimbare în sistemul de orientare al cititorului și în deicticele spațio-temporale din realitatea reprezentată; 3. înlocuirea relatării gîndurilor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personale, putem recunoaște cîteva tendințe generale în continuum-ul de forme care pot fi rezumate astfel: 1. retragerea graduală a persoanei naratorului auctorial și includerea invizibilității sale (aparente) în procesul narativ; 2. apariția graduală a personajului-reflector (sau reflectorizarea unui personaj-narator auctorial) și, în consecință, o schimbare în sistemul de orientare al cititorului și în deicticele spațio-temporale din realitatea reprezentată; 3. înlocuirea relatării gîndurilor de către stilul indirect liber ca tehnică de redare a dialogului și a gîndurilor caracteristică tranziției de la situația narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și, în consecință, o schimbare în sistemul de orientare al cititorului și în deicticele spațio-temporale din realitatea reprezentată; 3. înlocuirea relatării gîndurilor de către stilul indirect liber ca tehnică de redare a dialogului și a gîndurilor caracteristică tranziției de la situația narativă auctorială la cea personală. Prima dintre aceste trei tendințe generale este, de obicei, o premisă pentru ultimele două, dar suprapunerile și "schimbările de fază" dintre cele trei grupe nu sînt neobișnuite: pasaje personale lungi apar în mijlocul unei narațiuni cu o situație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]