KorAP: Find »[drukola/base=aură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...203 >

5,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări de mîini. Am vorbit cu autogara. Cursa rapidă mai stă încă la "Sălcii". Runca își pune ochelarii, privindu-și lung colegul, nevenindu-i să creadă: Cum?! Aura stă de ieri la Sălcii? Da. Și tu? Eu ce? Te pomenești că nici n-ai vorbit cu ea la telefon. Pe-o vreme ca asta abia vorbești în interiorul orașului. De-aseară am făcut comandă și-am tot așteptat; ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
De-aseară am făcut comandă și-am tot așteptat; ba linie aglomerată, ba circuite defecte... Curios! începe Runca să se plimbe, cu palmele puse una peste alta la spate. Și eu te-am sunat de cîteva ori, să vorbesc cu Aura, iar dimineață, să-ți spun de operație... Gîndeam că ai scos telefonul din priză..., că întorcîndu-se Aura, după o absență... Cînd ajunge lîngă fereastră, Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Runca să se plimbe, cu palmele puse una peste alta la spate. Și eu te-am sunat de cîteva ori, să vorbesc cu Aura, iar dimineață, să-ți spun de operație... Gîndeam că ai scos telefonul din priză..., că întorcîndu-se Aura, după o absență... Cînd ajunge lîngă fereastră, Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după o absență... Cînd ajunge lîngă fereastră, Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit acasă ast' noapte! Iar vreo tîrîtură... Și cînd mă gîndesc că toți îi făceam curte Aurei, dar tu... deh!... ca animalul de rasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit acasă ast' noapte! Iar vreo tîrîtură... Și cînd mă gîndesc că toți îi făceam curte Aurei, dar tu... deh!... ca animalul de rasă singura ta calitate, "nalt cît bradu' "... Runca, îl amenință Radu întinzînd brusc spre el mîna vezi c-ai mai luat-o o dată de la mine, în studenție... M-aș fi mirat să-ți fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei cu rucsacul plin. Ești nebun! arată Radu viscolul. În studenție, cînd mergeam la munte... Ia stai! se miră Runca. Tu ai mers cu schiurile o noapte întreagă, atunci cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și Lazăr, plecat după afișe, pentru piesa mea..." Înainte de-a ajunge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu-i numai el... Aura, abia ieșită din spital; prietena lui Vlad, o adolescentă... Vreo cincizeci de oameni, acolo, în viscol... Aici actorii care se simt frustrați de o mare creație, dar fac mișcare în piesa mea... Săteanu, cu vila lui, căreia vrea să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în plin, înotînd din răsputeri prin valurile de zăpadă așternute pe cealaltă jumătate a șoselei, făcîndu-l pe Mihai să-l mai întrebe o dată pe Ion cum îl cheamă pe coleg. Vă rog să stați aici! o ia de mînă pe Aura o femeie mai în vîrstă, așezînd-o pe banchetă, rugîndu-i pe ceilalți din compartiment să-i facă loc. Dacă vă e chiar atît de rău, trebuia să ne spuneți; o bucățică de loc tot se mai face. Nici chiar așa, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din compartiment să-i facă loc. Dacă vă e chiar atît de rău, trebuia să ne spuneți; o bucățică de loc tot se mai face. Nici chiar așa, să stați pînă cădeți jos. Unde coborîți? La Valea Brândușelor răspunde încet Aura, începînd să-și revină din leșin. Femeia mai în vîrstă o ține de după umeri cu brațul stîng, în timp ce cu palma dreaptă îi cuprinde tîmpla, obligînd-o să-și plece capul pe umărul ei. Scoate dintr-o geantă un măr și i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vîrstă o ține de după umeri cu brațul stîng, în timp ce cu palma dreaptă îi cuprinde tîmpla, obligînd-o să-și plece capul pe umărul ei. Scoate dintr-o geantă un măr și i-l pune în mînă, îndemînd-o să muște, la care Aura se supune, simțind un gol imens în stomacul învățat în ultima vreme cu mese la ore fixe. Din ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să se prelingă, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi și s-a rătăcit. În căutarea lui s-au format mai multe echipe; nici una însă echipe de oameni cu chef, ca de revelion nu mai spera să-l recupereze. Singură ea, Aura, afară, în viscol, plîngea și, din cînd în cînd, slobozea cîte un "Raduleeee" prelung, deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum a lăsat în urmă orașul, încercînd să țină marginea șoselei. În cîteva locuri, pe șosea, din inima vreunui sul de zăpadă, răzbește cîte o cabină de camion. Ici-colo, se ghicesc și mașini mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aminti sub nici o formă; ea e vie în mintea lui cu tot ce are mai provocator, cu apetitul ei sexual exagerat "oare nu-i exagerat numai pentru mine?!" -, cu interesul de a-l avea soț și cu glumele răutăcioase la adresa Aurei. *** Așezată pe marginea patului liber, Paula supraveghează transfuzia, în timp ce colega sa potrivește mai bine perna femeii operate, ale cărei mîini mari, cu degete cărnoase, dezvoltate de muncă, stau pe albul cearșafului, zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine că s-a întîmplat așa. Chiar dacă ar fi lăsat-o pe Aura, avea copilul... Și apoi... deja e un bărbat obosit și, cred, plictisit de mine. M-a exploatat, asta-i realitatea! În loc să mă fi dus să dau admitere la Medicină, după ce mi-am biciuit voința pregătindu-mă, l-am însoțit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui Vlad o copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm al zîmbetului în colțul gurii! și Lazăr totuși, unul din puținii, dacă nu singurul prieten, plecat la drum lung cînd soția lui e gata să nască, partener minunat de discuții, fie ele glume de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un pas, lasă schiurile și bețele lîngă perete, închide ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește privirea peste cei din sală, așteptînd. Aura! strigă el, parcă să-și dezghețe buzele. Pasagerii continuă să se uite speriați spre el. Apoi, încet-încet, întorc privirile unii spre alții. Aura!! strigă bărbatul din nou. Nimeni nu scoate o vorbă; o nedumerire generală plutește pe chipurile tuturor. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește privirea peste cei din sală, așteptînd. Aura! strigă el, parcă să-și dezghețe buzele. Pasagerii continuă să se uite speriați spre el. Apoi, încet-încet, întorc privirile unii spre alții. Aura!! strigă bărbatul din nou. Nimeni nu scoate o vorbă; o nedumerire generală plutește pe chipurile tuturor. Doar Lazăr, recunoscîndu-l pe Radu, se ridică de pe scaun și-i vine în întîmpinare. Doctore, strînge el din umeri doamna Aura n-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unii spre alții. Aura!! strigă bărbatul din nou. Nimeni nu scoate o vorbă; o nedumerire generală plutește pe chipurile tuturor. Doar Lazăr, recunoscîndu-l pe Radu, se ridică de pe scaun și-i vine în întîmpinare. Doctore, strînge el din umeri doamna Aura n-a fost cu noi în cursă... Umerii lui Radu tresar, iar ochii, mărindu-se continuu, stau ficși spre tînărul din față, către pieptul căruia ridică mîinile tremurînd vizibil, cu vîrful degetelor înțepenite de frig. N-a fost cu noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul liber de lîngă masa cea mai apropiată. *** Cînd pune piciorul pe peronul gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat de zăpadă, Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia un taxiu din spatele gării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie lacătul și ia hîrtia: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura." Textul e scris cu stiloul pe un formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu Radu?!" tresare ea, fără să-și dea seama dacă e îngrijorată ori, mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]