1,337 matches
-
celulei americane, nu supraexpusesem și nici nu subexpusesem nimic. Am luat decizia destul de curajoasă de a nu include planurile cu Maryse În montajul final. Nu aveam de gînd să prezint un documentar psihologic al stărilor mele sufletești, ci o mărturie austeră asupra unui ținut ascetic sau o mărturie ascetică asupra unui ținut auster, În orice caz o mărturie asupra unui ținut, o mărturie originală despre o Haute-Provence pe care nimeni, din cîte știam eu, n-o mai filmase Înaintea mea. Planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
destul de curajoasă de a nu include planurile cu Maryse În montajul final. Nu aveam de gînd să prezint un documentar psihologic al stărilor mele sufletești, ci o mărturie austeră asupra unui ținut ascetic sau o mărturie ascetică asupra unui ținut auster, În orice caz o mărturie asupra unui ținut, o mărturie originală despre o Haute-Provence pe care nimeni, din cîte știam eu, n-o mai filmase Înaintea mea. Planurile cu Maryse au fost rînduite Într-o cutie, de unde le-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Propriile gânduri o șocară chiar și pe ea. Oare persoana care spunea asta era fiica tatălui ei? Cea care înfruntase directorul companiei de autobuze când o făcuse o jigodie? Însărcinată sau nu, trebuia să riposteze. Dar cum? Cu bugetul deja auster al Citizen-ului, nu-și puteau permite să reducă prețul de vânzare și în curând vor avea un nou concurent în noul ziar. Dincolo de acest fapt pândea un adevăr crud care o îngrozea atât de tare încât, nu îndrăznea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu mai era. Se aplecă peste balustradă. Cu șase etaje mai În jos, strada Carlo Alberto nu se mai zărea - doar vârfurile teilor și fațada seminarului Russicum, de pe cealaltă parte a străzii. Se Întrebase mereu ce putea fi clădirea aceea austeră și puțin lugubră. Nu văzuse niciodată pe nimeni intrând acolo. Pe balcon Încă mai era suportul de Întins rufe și mașina de spălat așezată Într-o nișă din perete și ghivecele de flori - chiar dacă erau toate moarte. Totul era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
va dăinui pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
familiare din Lands’en să-i dezvăluie una cîte una laturile lor obscure. De ce orbire dăduse dovadă voind mereu să creadă că insula ei era o lume ideală, ferită de corupția și de compromisurile care domneau prin alte părți... Masa austeră a castelului se profilă la cotitura drumului. Marie Își Întrerupse reflecțiile trecînd pe sub poarta de intrare pe proprietate. Silueta lui Jeanne ducînd un coș cu rufe se decupa pe fondul apei cenușii a estuarului care mărginea parcul. Marie rămase surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca o radiografie și, fără să-i lase timp să deschidă gura, cu o voce netă și ascuțită, o Întrebă pentru ce venise. Vocea prefăcută a lui Pierre-Marie de Kersaint se suprapuse atunci peste aceea a soției sale, răsunînd În austerul vestibul. - Marie Kermeur! Lasă, Armelle, e desigur pentru mine... Marie Înălță capul și-l zări pe PM În capătul scării de piatră. Armelle Își luă ochii de la Marie și Începu să-i dea ostentativ ordine lui Jeanne. - Nu pierde vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușa de la intrare aproape În nasul fetei. Măcar acum știa, Își spuse Lucas În sinea lui, de unde moștenise Marie fermecătorul ei caracter. Arthus Îi făcu să aștepte destul de mult În salon. O senzație de neliniște se degaja din marea Încăpere austeră. Lucas o puse pe seama șirului de portrete care, de ambele părți, păreau că fac de gardă. Privirile semețe ale strămoșilor Kersaint Îi fixau cu aroganță de pe Înaltele lor cornișe. Pentru a mai destinde atmosfera, Fersen o Întrebă pe Marie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
conștient că ceva fundamental din mecanismul mutației genelor le scăpa; iar acest ceva era probabil legat de fenomenele mai profunde care survin la nivel atomic. Prima lor Întrevedere avu loc la căminul studențesc, În camera lui Michel. Decorul cenușiu și auster nu-l surprinse pe Desplechin: se așteptase la așa ceva. Discuția se prelungi târziu În noapte. Existența unei liste finite de elemente chimice fundamentale, aminti Desplechin, declanșase primele reflecții ale lui Niels Bohr, Încă de prin 1910. În mod normal, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să convingă lumea de calitatea gândirii sale. La drept vorbind, Calomfir s-ar fi eschivat bucuros, și în cărți, și în cuvinte, de orice tendință de popularizare, de pângărire a ideilor atât de dragi lui. Ar fi preferat un stil auster și concis. Subiectele de meditație și le alegea din viața imediată, uneori chiar trivială, dar izbutea să le curețe de învelișul banal până la a dezvălui piesa de care avea nevoie în întregirea edificiului său. Metoda lui era însă una obscură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pulsa frenetic inima unei tinere fete. Fața osoasă a lui Victor se îneca în valurile părului ei, doar ochii strident de albaștri distingându-se o comoară pe fundul mării învolburate. Cei doi amorezați, pe canapea, nu se potriveau cu decorul auster al salonului. Fiecare inspira suflul celuilalt cu jind, ținându-l cât mai mult în plămâni. În al lor glob de sticlă, trăiau dependeți unul de celălalt. Grav, o lovitură de tobă ne surprinde: De ce azi? De ce nu ieri, de ce nu
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei picioare... toate, toate păreau mărturii dintr-o poveste de la începuturile lumii. Încleștarea dură a binelui cu răul, a Mucenicului cu balaurul, din iconiță, gravitatea ei aspră, vechimea ei mai arhaică si mai austeră, chiar, decât hieratismul bizantin, îți dau fiori... Aici, te simți izolat de restul lumii... întralta, o lume de taină. Iorgu, copilul, privi în jur ca la un miracol și rămase adâncit în gânduri... ca într-un sanctuar, aici se simțea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și de altfel pretutindeni în lume. Creierul nostru este deja colonizat de imaginile și de spectacolul vieții americane, subconștientul nostru s-a transformat într-o colonie americană. Unii autori americani au înțeles acest lucru și acum scriu pentru export. Paul Auster și Philip Roth scriu de mult pentru spațiul extra-american, în special pentru Europa unde lumea mai are timp să citească. Vă încurajez, deci, în mod insistent să continuați povestea lui Ken și Betty și să scrieți un roman american. Deșertul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vieții așa-zise active sau apostolice, ci a zguduit și comunitățile monastice, care s-au simțit în sfârșit îndreptățite să recupereze propriile diferențe fără a mai ține cont de criteriul conform căruia ceea ce este mai separat de lume și mai auster este, în mod automat, mai valid. Necesara și justa de-monahizare, în sensul pe care l-am ilustrat mai sus, a atins, așadar, și ordinile monastice. Unul dintre semnele acestei egalizări este dispariția diferenței dintre voturile simple și voturile solemne, dintre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pe urmă, dacă nu-ți place, îl lași în plata lui Dumnezeu. - Cum o să fac una ca asta? Am scrupule. Nu-s așainfernală. Dacă m-aș mărita, înțeleg să rămân măritată, bineînțeles, cu condiția să nu-mi facă viața prea austeră. - Păi, tocmai asta e. Titi e un băiat de zahăr, un om nul, artist, trece prin lume orbește. Lasă-mă pe mine să te pilotez. Ai să mă binecuvântezi. Georgeta își bătea joc în fond de Titi, dar omul i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
niciodată ochii cu Titi și ceilalți fără a avea un sentiment de complicitate. Georgeta fusese amanta lui și fără îndoială că ar fi continuat să fie și mai departe, fiindcă nu și-o putea închipui pe fată făcând acum pe austera. Căsătoria îi apăru din toate punctele de vedere absurdă, și necazul lui viril își găsi numaidecât un aliat în obligația de a deschide ochii Georgetei. După ce o învinovăți pe fată de discreție culpabilă (aceasta se apără spunând că nu era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dos, blestemând treptele care scârțâiau, și se dezbrăcă numaidecât. În pat își aduse aminte din nou de Georgeta, fiindcă venea din alt pat, dintr-al fetei. Imaginea sănătoasă, lucioasă, cu dinți de porțelan a Georgetei râse de toate planurile lui austere. Ședea cu panglica cămășii puțin căzută și cu o mână albă pe umărul său și-i spunea: "Vezi ce ingrat ești?! Ți-am oferit ceea ce mulți ar dori, călcând o avere G. Călinescu în picioare sau stricîndu-mi viitorul. Am făcut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dogmelor și a rigidității ar putea să dăuneze unei vieți fericite, deschise față de noutățile neașteptate ale lui Dumnezeu. Un astfel de rezultat este asemănător cu cel al cercetărilor prin care s-a descoperit că tocmai slujitorii cei mai riguroși și austeri în modalitatea lor de a profesa și de a trăi credința sunt cei care tind să arate o religiozitate mai degrabă de rutină decât una deschisă unor oportunități noi. Cu alte cuvinte, nu este suficientă o religiozitate bazată pe principii
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
astral, coboară din Blajul natal către vechiul Regat, pentru studii, nelăsând în urmă prea multe speranțe. Încă de pe atunci, când pleca, nu lăsa el prea multe speranțe în urmă. Anul era 1924, sfârșitul fiind cel al lui august bine stăpânit, auster, un cer violent și, dacă te analizai mai atent, observai că nu aveai de ce să-ți pui prea multă bază în Ulpiu. Până la această vârstă nu face decât să taie frunză la câini, găsind însă timp și pentru a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asemenea celei pe care o iubește. Imitînd-o, o stăpînește. Sacrificiul consimțit permite individului să se domine pe sine și să domine relația cu celălalt, după preceptul lui Goethe: Nu posedăm cu adevărat decît cele la care am renunțat deja". Precept auster, care are drept efect stabilitatea atomilor sociali. Oamenii trebuie să fie convinși de ideea că libidoul limitînd egoismul narcisiac și mimesisul care consolidează o relație afectivă sînt indispensabile formării unei mase umane. Moise Maimonide, într-unul dintre admirabilele sale comentarii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
amazoniene față de „los Gringos” îi revenea, undeva peste cortina de fier ruginit a Europei, pandantul sofisticat al școlii de la Frankfurt. Intelectuali ca H. Marcuse și Th. Adorno denunțau fatalitatea complexului consumatorului, confruntat cu „dilema” alegerilor libere din cornul supraabundenței. Mai austere, elitele din Rusia sovietică sau Peru dădeau punctaj din oficiu sau prime anuale oricărui codaș înfometat, posesor de cartelă alimentară și carnet de partid. Printr-o curioasă îmbinare de zel neomarxist și râvnă evanghelică, teologii oficiali ai țărilor socialiste au
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spiritul avangardist, În ciuda unor momentane limitări programatice: declarîndu-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămîne În fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate pînă În miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) În scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” În care i se pare că aude, În acest moment, Împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, Îl și situează, de altfel, Într-un punct de răscruce al mai multor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
colecția „Integral”. Comparativ cu versurile „integraliste” ce aveau să constituie Invitația la bal și cu Colomba, noul poem sugerează un fel de sinteză, definitorie de acum Înainte pentru toată creația poetului: viziunii caleidoscopice a universului citadin constrîns de disciplina relativ austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (În ocurență, Parisul) interferează insolit
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care se ivește ar fi aceea referitoare la supralicitarea noțiunii de sens ascuns (u &povnoia), care, în realitate, în Cartea a III-a a Republicii, este amintită doar în treacăt. În plus, Platon o folosește într-un mod destul de simplist, auster și inechivoc, considerând-o subversivă, întrucât ia parte la aceeași mișcare descendentă, de la unicitate la multiplicitate. Pe de altă parte însă, nu trebuie neglijat faptul că lectura pe care o propune filosoful contemporan este una prin excelență non-inocentă. Cu alte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
orice caz, suspect. Poetul pare mai sincer și are mai mare haz atunci cînd jurămintele iau direct drumul clișeelor de epocă. Găsim, cel puțin, o prefăcătorie care nu mai este cusută cu ața albă a moralei. III Nicolae Văcărescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei „Să plîngi cu inima Înfîntă și cu duh slobod”. Nicolae, al doilea fiu al lui Ienăchiță Văcărescu, folosește și el armele familiei (jeluirea, oh-ul, ah-ul) dar nu mai este un captiv necondiționat al iubirii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]