2,138 matches
-
că amintirile marilor oameni de stat au, de regulă, acest caracter; în genere, memorialistul e presupus a fi fost, în lumea și evenimentele pe care le descrie, cel puțin un spectator privilegiat, dacă nu chiar un factor hotărâtor. Amintirile și autobiografiile capătă caracter memorialistic numai dacă se desfășoară pe un fundal vast, în care societatea și evenimentele, adică istoria, sunt dominante. Nu e de conceput operă memorialistică fără o bogată serie de portrete și fără imaginea societății și epocii. Memoriile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
proiecte, meditând totodată nu asupra omului ca individ, ci asupra „condiției umane”. Dar „introspecția” sau confesiunea nu e memorialistică decât dacă devine o mărturie umană cu valoare de cunoaștere obiectivă, adică dacă e un „memoriu” asupra „condiției umane”. La Rousseau, autobiografia și spovedania intimă au o exemplaritate obiectivă și lasă de altminteri loc destul pentru tabloul societății și al epocii. Atât în memorii, cât și în confesiuni, și nu mai puțin în literatura de ficțiune, autismul e totalmente irelevant și insipid
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o șansă pe cinste pentru a deveni tu Însuți creatorul cărților pe care nu le-ai citit. În romanul Sunt o pisică, probabil cea mai cunoscută operă a lui, scriitorul japonez Natsume Sôseki Încredințează povestirea unei pisici, care Își Începe autobiografia În acest fel: Sunt o pisică. Încă nu am un nume. Nu am nici o idee despre locul În care m-am născut. Singurul lucru de care mi-amintesc e că mieunam Într-un loc Întunecat și umed. Acolo am văzut
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nouă de dreapta CAPITOLUL IV VORBEȘTE DESPRE TINE ÎN CARE HOTĂRÂM, ÎMPREUNĂ CU OSCAR WILDE, CĂ DURATA PERFECTĂ DE LECTURĂ ESTE DE ȘASE MINUTE, ALTFEL RISCĂM SĂ UITĂM CĂ ACEASTĂ ÎNTÂLNIRE ESTE MAI ÎNAINTE DE TOATE UN PRETEXT DE A-ȚI SCRIE AUTOBIOGRAFIA. Obligația de a vorbi despre cărți necitite nu trebuie să fie resimțită la modul negativ, În angoasă sau În remușcări. Pentru cel care știe să trăiască optimist, care reușește să se descarce de greutatea vinovăției sale și să fie atent
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o sută de cărți pe care le-ar putea recomanda, Wilde propune Împărțirea elementelor bibliotecii colective În trei categorii. Prima ar consta În cărțile de citit, categorie În care Wilde plasează scrisorile lui Cicero, Suetonius, viețile pictorilor a lui Vasari, autobiografia lui Benvenuto Cellini, John Mandeville, Marco Polo, Memoriile lui Saint-Simon, Mommsen și istoria Greciei a lui Grote. Cea de-a doua categorie, la fel de Întinsă, ar cuprinde cărțile care merită să fie recitite, ca Platon și Keats. În „domeniul poeziei”, Wilde
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
critic este să sporovăie despre operele lor de mâna a doua.” Tăindu-și, astfel, legăturile cu opera ale cărei constrângeri o incomodau, critica sfârșește prin a se Înrudi cu genul literar care pune cel mai bine În valoare subiectul, adică autobiografia: „Critica superioară nu este altceva decât o cronică a propriului suflet. Este mult mai fascinantă decât istoria pentru că se preocupă de sine Însăși pur și simplu. Este mult mai plăcută decât filozofia pentru că subiectul ei este unul concret, nu abstract
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a propriului suflet. Este mult mai fascinantă decât istoria pentru că se preocupă de sine Însăși pur și simplu. Este mult mai plăcută decât filozofia pentru că subiectul ei este unul concret, nu abstract, nu indefinit. Ea este singura formă civilizată de autobiografie...” Critica este vocea sufletului, iar acest suflet este obiectul său intim, și nu operele literare trecătoare care constituie suportul acestei căutări. Ca și pentru Valéry, opera literară este, după Wilde, un handicap, dar din alte motive. La Valéry, opera Împiedică
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ancestrale În așa măsură, Încât ajung să animeze cartea-fantomă, inventată de ei printr-o formă trecătoare de existență. * Înseamnă să spui cât de mult oferă discursul despre cărțile necitite, dincolo de cheia personală care atrage finaluri defensive, același lucru ca și autobiografia - pentru cel care știe să-i sesizeze șansa - un spațiu privilegiat pentru descoperirea de sine. În această situație de discurs oral sau scris, eliberat de necesitatea constrângătoare de transpunere În lume, limbajul poate să-și găsească, prin străbaterea cărții, modul
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
niște artiști „naivi”. De exemplu, cei ce au scris la sugestia cuiva (a unui preot, a unui sociolog). Este cazul scriitorilor „delincvenți” (adică lumpenproletariatul din Italia de Nord), de care se ocupă Camon, analizând o carte apărută acum câțiva ani, Autobiografii din lumea interlopă 1, îngrijită de Danilo Montaldi 2. Scriitorii de acest gen sunt, ca să spunem așa, „transcriși” sau, mai bine zis, „înregistrați”. Este o operațiune pe care am făcut-o eu însumi în primul meu roman, Ceva ce îți
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
București, 1929; Athènes ou Rome? À propos de l’influence italienne en Roumanie vers 1820, Paris, 1930; Cavour și Unirea Principatelor, București, 1930; Conspiratori și conspirații în epoca renașterii politice a României (1848-1877), București, 1930; Date ce ne privesc, în autobiografia contelui I. Marsigli, Cluj, 1931; Tattarescu, Craiova, 1931; Mentorul studenților moldoveni de la Torino (1860-1861), București, 1934; Simion Bărnuțiu, Al. Papiu-Ilarian și Iosif Hodoș la studii în Italia. Cu documente inedite, București, 1935; Curs despre Dante și Petrarca, București, 1935-1936; O
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
RL, 1990, 20; Lucian Alexiu, Poezie și ceremonial, O, 1990, 22; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 143-150; Florin Manolescu, Poezie și ritual, LCF, 1992, 37; Florin Manolescu, Poeme cenzurate, LCF, 1992, 43; Monica Lovinescu, Gardă inversă, „22”, 1992, 45; Virgil Ierunca, Autobiografia Antigonei, „22”, 1992, 47; Virgil Mihaiu, Poeme drapate în negru, ST, 1993, 2; Dan Cristea, Poezia Ilenei Mălăncioiu, LCF, 1993, 14; Gabriel Dimisianu, „Crimă și moralitate”, LCF, 1994, 7; Alexandru Niculescu, Un limbaj liric autohton, RL, 1994, 8; Lovinescu, Unde
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
453 CUM NE SCRIEM ISTORIA? Vasile Pârvan și „naționalitatea“ negustorilor din Imperiul roman (Nelu Zugravu) 465 I. Liprandi - istoric al Principatelor Române și al Basarabiei. Noi considerații pe marginea unor lucrări istorice ruse inedite (Igor Șarov) 481 Știință, mit și autobiografie în gândirea lui Karl Marx (Andi Mihalache) 491 Prolegomene la un discurs (românesc) asupra revoluției (Mihai Dorin) 507 Indice de nume 521 CUVÂNT ÎNAINTE Textele cuprinse între coperțile acestui volum sunt, în parte, urmarea simpozionului internațional organizat în zilele de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ales a anumitor perioade ale acestuia. El se apropie de istorie nu ca un erudit, deși formal apelează la izvoare, ci ca un militant, care știe să o manipuleze ca pe o eficientă armă de luptă politică. ȘTIINȚĂ, MIT ȘI AUTOBIOGRAFIE ÎN GÂNDIREA LUI KARL MARX Andi Mihalache Istoria științei nu este istoria descoperirii treptate a metodei adecvate și a marilor certitudini 1. Paradoxal, acestea țin puțin de imaginație, fiind mereu construite și reconstruite după criterii în veșnică schimbare. Departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o funcție variabilă și complexă a discursului 78. Ca să nu absolutizăm, ne amintim totuși ideea lui P. Valery care susținea, în aceeași ordine de idei, că nu există teorie care să nu fie un fragment, cu grijă pregătit, al unei autobiografii 79. Biografia unui autor comportă unele rezistențe la orice tip de sublimare, dar și moduri neașteptate de a prevesti problematica operei la ale cărei origini se află80. Împreună cu Michel Foucault optăm pentru o viziune inclusivă asupra ideii de operă: ea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pellico, Închisorile mele, introd. trad., București, 1965; Francesco De Sanctis, Istoria literaturii italiene, introd. trad., București, 1966; Niccolò Machiavelli, Istoriile florentine, introd. trad., București, 1968, Măștile puterii, Iași, 1996; Giambattista Vico, Principiile unei științe noi cu privire la natura comună a națiunilor. Autobiografie, introd. trad., București, 1972. Repere bibliografice: Bucur, Istoriografia, 284; George Lăzărescu, Nina Façon, „Synthesis”, 1974, 1; Alexandru Balaci, Nina Façon, RL, 1974, 49; Velea, Universaliști, 84-88; Dicț. scriit. rom., II, 248-250; Petraș, Panorama, 288. St. V.
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
20”, „Serdika” (Sofia), „Solidaridad nacional” (Barcelona), „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna”, „Ulise”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Viața românească”, „Vremea” ș.a. Înaintea apariției romanului Adolescenții de la Brașov (1936), M. desfășurase o întinsă activitate publicistică. Romanul său nu este nici confesiune, nici document, nici autobiografie, deși reperele unei realități circumstanțiale (timpul, spațiul) sunt numeroase. Autorul a intenționat un melanj de realitate și mit, cartea în ansamblu fiind un joc al imaginației, o proiecție lirică a vieții miraculoase a adolescenților pe care i-a cunoscut. Raportându
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
istoric, etnografic și folcloric, utilizarea evocării, descripției, portretului, observației realiste, toate întrunite spre a deștepta „măcar în câțiva cititori interesul pentru minunatele însușiri ale unei lumi ce stă să apună”. Volumul Premise și concluzii la „Terra” constituie, în esență, o autobiografie și conține „amintiri și mărturisiri”, pagini care pot fi subsumate jurnalului memorialistic dominat de evocare. Sunt creionate figuri de mari personalități, situații reconstituite în spiritul adevărului, dar nu fără culoare, confesiuni patronate de sinceritate, mărturii ale unui om cu propensiune
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
o biografie scrisă de mâna lui, poate opera cea mai cunoscută a vechii literaturi creștine, iar prin intermediul epistolarului și al prefețelor la diversele sale scrieri ne permite să-l urmăm pas cu pas datorită neobișnuitei abundențe de date biografice. Dacă autobiografiile în general trebuie să fie examinate cu precauție în privința reconstrucției obiective a faptelor, nu trebuie să uităm nici o clipă că această precauție trebuie să fie folosită de noi într-o măsură și mai mare în cazul Confesiunilor lui Augustin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
obiective a faptelor, nu trebuie să uităm nici o clipă că această precauție trebuie să fie folosită de noi într-o măsură și mai mare în cazul Confesiunilor lui Augustin care, având în vedere titlul lor, nu vor să fie o autobiografie, ci o „confesiune”, adică ceva mai mult decât atât și ceva diferit, a cărei semnificație trebuie înțeleasă corect, așa cum vom vedea la momentul potrivit. Oricum ar fi, informațiile privitoare la tinerețea lui Augustin, până la perioada petrecută la Milano, sunt de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încadrat într-un gen literar precis. Este în același timp povestea unei convertiri și o biografie, dar se dezvoltă într-un mod cu totul diferit față de biografiile creștine care începeau de obicei cu momentul convertirii; dacă aceste Confesiuni sunt o autobiografie, și antecedente îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul vorbea despre criza interioară care îl determinase să se convertească la creștinism, atunci nu sunt o apărare și un elogiu al autorului, scris de sine însuși, ci un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea opera are și un pronunțat conținut teologic. În diferitele întâmplări prin care trece omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia ajunge să capete un caracter paradigmatic și universal, precum tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filosofilor, imaginat de ei ca entitate absolut transcendentă, astfel încât omul este incapabil să și-l închipuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anul 459. Întreaga sa viață a fost descrisă de Paulin din Pella însuși cu puțin înainte de moarte într-un poem în hexametri intitulat Scriere de mulțumire către Dumnezeu, cu descrierea vieții mele (Eucharisticos Deo sub ephemeridis meae textu); e o autobiografie care începe cu o prefață în proză. Opera lui Paulin exprimă cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
douăsprezece scrisori din cartea a șasea sunt toate adresate unor episcopi și în ele sunt dezbătute sporadic chestiuni cu caracter spiritual; în schimb, lipsesc cu desăvârșire temele de ordin teologic. În ultima sa epistolă, Sidonius ne prezintă un fel de autobiografie și ne dă informații despre activitatea sa literară: ne spune că ar dori să compună imnuri în cinstea martirilor, între care episcopul și martirul Saturnin din Toulouse, dar acest proiect n-a mai fost dus la bun sfârșit. Totuși, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Augustin, însă nu există la Ennodius nimic din spiritualitatea acelui mare autor. Lăsăm la o parte alte opere minore și mai amintim Cartea de mulțumire pentru propria viață (Eucharisticum de vita sua), tot din 511, care este o scurtă autobiografie asemănătoare cu Mulțumirile lui Paulin din Pella (p. ???), compuse de retor pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că se vindecase de o boală; apoi douăzeci și opt de Discursuri (Dictiones), pronunțate cu ocazia unor sărbători religioase, sau rostite în școlile de retorică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Basarabia românească, Trei ani pe frontul basarabean și Ardealul în Basarabia. Totodată, împreună cu însemnările de călătorie, rămase în periodice, ori cu acelea relative la înființarea Universității clujene, precum și cu „ziarul” detenției din lagărul de la Caracal, ele au pregătit vasta autobiografie, în patru volume, Pe baricadele vieții. Cel dintâi panou, Anii mei de învățătură, se concentrează asupra formării sale intelectuale și morale. Ca urmare, evocarea meleagurilor săliștene, în aspectele lor etnografice, a familiei și a petrecerilor copilului și adolescentului este redusă
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]