1,260 matches
-
Paul Bourget. În timpul acțiunii din La Medeleni, Bourget trăia (1852-1935), ba era și academician din 1894 în locul lui Maxime du Camp. Așa că Olguța poate să facă o farsă credulei colege a Monicăi, pretinzând că l-a întâlnit și plastografiind un autograf de la acesta. Vania, unchiul Olguței, are lecturi serioase din literatura rusă. Îi adoră pe Tolstoi și Dostoievski. Îl detestă pe polonezul Joseph Conrad. Rezultă că un absolvent de liceu la început de secol putea citi curent în franceză și geramană
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
arătos. :::::::::: Când luam heroină credeam că tot ceea ce făceam era inocent și plin de iubire și consumat de dorința de mă contopi cu umanitatea și eram relaxat și senin, concentrat și deschis și atent și am semnat atât de multe autografe și am contractat multe prietenii (care s-au destrămat, care n-au rezistat). La ora la care descopeream drogurile începeam și un proces care va dura un deceniu (anii ‛90) de schițare, scriere și promovare a unui roman de 500
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
citesc, prăvălit pe un scaun, mormăind într-un microfon, în timp ce o funcționară a librăriei stătea foarte aproape și foarte nervoasă, gata să pocnească din degete în fața ochilor mei în cazul în care mi se rupea filmul (iar uneori, când dădeam autografe, îmi ghida mâna pentru a mâzgâli o semnătură descifrabilă, atunci când nu intenționam decât să semnez cu un X). Dar dacă drogurile nu erau disponibile, deveneam mai puțin dedicat cauzei. De exemplu, atunci când un dealer pe care îl cunoșteam în Denver
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gazonul din fața casei unui alt dealer, gemând, cu pantofii și portofelul furați și cu pantalonii lăsați în jurul gleznelor.) Fără droguri nu puteam face duș pentru că mi-era frică de ce-ar fi putut ieși din stropitoarea dușului. Ocazional, când dădeam autografe pe cărțile mele, câte o adoratoare îmi dădea de înțeles că posedă droguri și mă târa după ea înapoi în camera de la hotel încercând să mă trezească cu prafuri sau sex oral (ceea ce necesita multă răbdare din partea adoratoarei). „Nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ellis a îngropat noaptea sub povara sporovăielii lipsite de orice noimă și tot ce oferea prezența sa era ocazia de a vedea un autor celebru în degringoladă...“ nu constituia o reacție atipică. Din cauza internetului zvonurile au descris ședințele mele de autografe ca „dezmățate“ și „neintenționat umoristice“, ceea ce i-a făcut pe oameni să cumpere și mai multe cărți. Au așezat multe funduri pe scaunele pliante aranjate de editori, iar în cele din urmă a devenit o afacere masivă, fiindcă emanam aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vedeam înlemnit pe scaun. Spune-mi Bret. Pauză. Oare ne-am mai întâlnit cumva? - Hm, sunt Clayton, în primul an aici, nu cred că ne-am mai întâlnit, zise băiatul. Nu voiam decât să văd dacă-mi puteți da un autograf. Ținând cartea, mâinile îi tremurau ușor. - Bineînțeles. Cu cea mai mare plăcere. L-am studiat în timp ce îmi întindea cartea, un exemplar într-o stare impecabilă. Am deschis la pagina de copyright și am văzut că era prima ediție, ceea ce făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acest an, deși nici unul dintre băieții dispăruți nu provenea din zonă. Și am remarcat tăcerea care ne înconjura, de parcă nimeni n-ar fi vrut să atragă atenția străinului ascuns în tufișuri. Cineva se apropie de Jayne și îi ceru un autograf. Nu mă puteam concentra asupra diverselor conversații purtate de cuplurile de părinți (pisica meditativă, sănătatea îndatoririlor multiple) fiindcă aveam sentimentul că eram urmăriți - sau, mai exact, că eu eram cel urmărit. Am încercat să dau vina pe lipsa de somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sarah. - Tati? întrebă ea. - Da? - Tu ajuți oamenii? Dar nu i-am mai răspuns pentru că atunci mi-am dat seama cine era bărbatul din BMW-ul lui Aimee Light. Era băiatul care venise în biroul meu ca să-i dau un autograf. Băiatul care venise de Halloween costumat în Patrick Bateman. Același băiat pe care Aimee Light pretindea că nu-l cunoștea. Era Clayton. - Tati...tu ajuți oamenii? întrebă Sarah iarăși. 1 1 d e t e c t i v u
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
poftit în casă, iar după ce i-am oferit ceva de băut (iar el a refuzat), l-am condus în biroul meu și am continuat să studiez cartea din mâna lui. Când l-am întrebat dacă voia să-i dau un autograf, Kimball a așteptat un moment apăsător, mi-a mulțumit și mi-a declarat că nu voia nici un autograf. Stăteam pe scaunul meu turnant și sorbeam din cana de cafea. Kimball stătea chiar în fața mea, pe moderna, elegantă sofa italiană care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în biroul meu și am continuat să studiez cartea din mâna lui. Când l-am întrebat dacă voia să-i dau un autograf, Kimball a așteptat un moment apăsător, mi-a mulțumit și mi-a declarat că nu voia nici un autograf. Stăteam pe scaunul meu turnant și sorbeam din cana de cafea. Kimball stătea chiar în fața mea, pe moderna, elegantă sofa italiană care ar fi trebuit să fie în celălalt colț al încăperii, dar acum trona sub afișul filmului Mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o frânghie aruncată de niște turiști și folosea drept cârlig un foraibăr ruginit, iar drept momeală o bucățică de anafură. Hai să-L lăsăm în pace, am spus. Nici nu mă gândesc, ai spus tu. Vreau să-I cer un autograf. Hai, nu fi copil, am spus eu. Nu poți să-L deranjezi așa nitam-nisam. Pare să fie în vacanță. Însă tu ai insistat. Până la urmă amândoi ne-am apropiat de Dumnezeu, jenați. Îți cer iertare, Doamne, i-am spus eu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-L deranjezi așa nitam-nisam. Pare să fie în vacanță. Însă tu ai insistat. Până la urmă amândoi ne-am apropiat de Dumnezeu, jenați. Îți cer iertare, Doamne, i-am spus eu. Dacă nu Te deranjează, aș îndrăzni să-Ți cer un autograf. E pentru soția mea. E o fană înfocată a Ta. Dumnezeu s-a uitat spre tine, fără să-mi dea nici cea mai mică atenție. Apoi s-a frecat cu mâinile la tâmple, a aruncat bățul în lac și s-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
strada Postelnicului nr. 3. Ei îi rămăseseră de la N. Gane mai multe amintiri. Mi-a mulțumit pentru ajutorul ce li-l dădusem în alcătuirea memoriului și dosarelor și mi-a dăruit cartea "Zile trăite" de N. Gane, Iași, 1903, cu autograful autorului către fiul său cel mai mare, Alexandru. După explicațiile Mariei Scarlat Emandi, în fotografie se află în picioare de la stânga la dreapta: 1. Maria (fiică, soția lui Scarlat Iamandi (Emandi), 2. Mihai Tulbure (Turburi) (ginere, soțul Catrinei, a 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ledeanu, ca să ne referim doar la cei ieșeni. Nu putem să nu mai amintim, de asemeni, interpretarea rolului Mama Lucia din Cavaleria Rusticană de Piedro Mascagni (rol la care a ținut foarte mult, ca dovadă că păstrează cu pioșenie măgulitoare autografe acordate de regretații maeștri, după premieră). Cu căldura din glasul acelei mame iubitoare (Lucia), pășind agale părea îngrijorată mereu de soarta iubitului ei fiu (Turidu), pe care avea să-l piardă curând după o luptă a acestuia cu vecinul său
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
exponențialitate", ea "reflectând" la vârf aventura poetică a generației '80. Spunem asta pentru că, încercând să ordonăm materialul, am contabilizat fără prea mare greutate 430 de poeți notabili ai generației în discuție (am lecturat peste patru mii de cărți, majoritatea cu autograf!), adică un fenomen poetic ce ni se pare irepetabil în aria noastră literară. Am luat astfel în discuție, atât în capitolele teoretice, cât și în portrete, opera poeților care au contribuit la formarea paradigmei optzeciste care, unind spiritul critic cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la ibric, de undeva se aude o muzică veche, mi-o imaginez pe Angela la pian, cred că ar cânta precum scrie: cu minuțiozitate, calm, rafinament. Gândul zboară, intuiția mea merge în direcția bună. Angela îmi oferă o carte cu autograf. Zâmbesc, și eu i-am adus o carte (volumul II de interviuri), dar...nu îndrăznesc s-o fac. Nu încă. Încerc să mă apropii de această femeie fascinantă, te impresionează privirea ei, dar, mai ales când începe să vorbească. Vorbim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
face de regulă. I-am implicat pe cei prezenți în construirea unui sonet, asociat bătăilor din palme, m-am urcat pe un scaun și am recitat de acolo sonetul "Rămân cocoșul pus pe-acoperișuri". Au fost aplauze entuziaste, au fost autografe pe pliantul care s-a distribuit la Milano, au fost lungi dialoguri cu românii, interviuri pentru Radioul Național, pentru un post românesc de televiziune prezent la festivitate, pentru ziare locale. S-au legat prietenii cu localnicii, cu reprezentanții unor edituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dan Alexandru Condeescu, , Emil Iordache, Cezar Ivănescu, Emil Manu și mulți, mulți alții, acum amintindu-i doar pe cei ce au plecat spre neștiut. De ce pleacă oamenii buni și unde pleacă ei? Cărțile lui Radu le-am citit pe nerăsuflate, autografele cu dedicații erau mereu pline de căldură, de încurajare. "Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar noua" (1993), "Viața și opiniile personajelor" (1983) și "Suferințele tânărului Blecher" (1996). Cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patriotism, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
după cum scrie la gazetă și se arată cu ostentație de prost gust pe sticla televizorului, noi avem și președinte și rege. Îl vezi peste tot: alături de Președinte, la recepții, la lansări de carte, la Moscova lângă Putin, la NATO, dă autografe, primește admiratori nostalgici și curioși, vorbește în numele României și, în general, face prea multe ca să nu deranjeze. Nedumerirea vine din încercarea de a ghici forma de guvernământ la care se încadrează România, la republici sau monarhii. România se încadrează și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
piardă și ceea ce nu a luat de la alții. VASILE GÂRNEȚ: După Atlanticul admirat de noi de pe stâncile lustruite de valuri, la „Gura Infernului” - loc de pelerinaj obligatoriu pentru toți vizitatorii sosiți la Cascais (am văzut scrijelit - se putea altfel?! - un „autograf” în rusă: Mașa y Vova, Tula -1999) -, gazdele ne-au invitat la o masă împărătească, într-o vilă cu faleze spre ocean. A fost un adevărat festin: pește oceanic preparat în mai multe feluri, salate din fructe exotice, vinuri portugheze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrând în dialog cu publicul. Are o pronunție de parcă ar cânta. În comentariul de după lectură spune că mizează pe fonetică în construcțiile sale poetice, că folosește arhaisme pentru a crea o atmosferă specială, de „regresie în timp”. Colegii mei acordă autografe și primesc din partea Bibliotecii Municipale câte un pliant cu fotografiile lor. Întâlnirea durează mult peste cât fusese programată, din care cauză intrăm în criză de timp: la ora 18.00 avem o excursie cu vaporul pe râul Daugava, așa că suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cât timp, e important să nu uiți unde ți-ai pus lucrurile. Pentru că e ultimul interval „pe roți”, toată lumea e conștientă că trebuie să-și completeze golurile de informație și de relații. Se schimbă frenetic cărți de vizită, se lasă autografe, se fac promisiuni din care, firește, doar o parte se vor ține. Felicitas Hoppe, de exemplu, îmi dă volumul ei de proză scurtă, Picknick der Friseure, din care îmi propun să traducem ceva pentru Contrafort. La Berlin vom petrece trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de sponsori de stat și privați. Sunt zeci de corturi în care își expun marfa edituri, librării, anticariate, inclusiv unul consacrat Literatur Express-ului, unde se vând cărțile scriitorilor-participanți și fotografii realizate pe parcursul călătoriei. Au loc lansări, recitaluri, ședințe de autografe și discuții improvizate, e multă forfotă și voie bună - o atmosferă care îmi amintește de Piața Saint-Sulpice din Paris, unde participaserăm la o acțiune similară, numită „Marché de la Poesie”. Într-un cort mai mare, se desfășoară ședința de încheiere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ipotești, casa familiei Eminovici, 1917 Ipotești, 1921 (spatele casei familiei Eminovici) Ipotești. Bisericuța familiei Eminovici și mormintele, 1909 Afiș protest, 1924 Ipoteșt., Bisericuța satului finalizată în 1939 Ipotești. Mormintele membrilor familiei Eminovici (Raluca, Gheorghe, Iorgu și Nicolae Eminovici) Aforisme cu autograf Mihai Eminescu (Fondul documentar al Memorialului Ipotești) Panoramă Ipotești CUPRINS Cuvânt înainte 5 Preambul 7 I. FEȚELE REALITĂȚII 13 1. De când eram copii [...] Și ne spuneau moșnegii povești 15 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... Și destinul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lămurire, vă voi da-o prin scris, sau poate cu ocazia vreunei noi vizite la Brașov. </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc="Brașov" data =”20 oct. 1970”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Conform dorinței Dvs. vă trimit cartea „Bizu” cu autograful lui Eug. Lovinescu , care cred că are o importanță mare, pentru Muzeu și Monografie. Cât despre medalionul cu profilul D-nei Nety Lovinescu , cred că ar fi bine de cercetat În Muzeu. Dacă acolo lipsește, atunci poate că se va găsi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]