KorAP: Find »[drukola/base=autonomie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...778 >

19,431 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

ca relații de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele. Analiza problematicii familiei monoparentale arată că lungul drum spre autonomie 24 pornește de acasă; emanciparea, cel puțin a femeilor, înseamnă în primul rând o emancipare în sfera privată. CAPITOLUL ITC "CAPITOLUL I" Familia deschisătc "Familia deschisă" 1. Mamă singură pe timp de pacetc "1. Mamă singură pe timp de pace

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
să se adapteze din mers unui mediu social dinamic, poate fi considerată, ca tendință, un tip de familie deschisă, gata oricând să accepte noi provocări, să facă față unor noi încercări. Față de familia tradițională, care, având un grad ridicat de autonomie, putea să se complacă într-o formulă cumva închisă, situația atipică a familiei monoparentale o apropie mai cu seamă de modelul familiei deschise. În familia monoparentală modernă, incompletitudinea este suplinită prin intervenția unor instituții care îndeplinesc diferite funcții, cum ar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
care se exercită autoritatea, familia monoparentală poate gravita în jurul autorității incontestabile a adultului sau poate îmbrăca forme democratice, egalitare, în care adultul apare ca prieten al copilului, împărțind cu acesta o parte din treburile curente și conferindu-i o anumită autonomie decizională (mai ales în cazul copiilor mari). Familia monoparentală presupune cel puțin două generații: părinte, copil/copii. Ea poate avea însă mai multe generații, incluzând și bunicii. Rolurile membrilor familiei și, de aici, realizarea funcțiilor acesteia sunt condiționate inevitabil de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
prin căsătorie, deci formarea unei noi familii. Între obiectivele urmărite și soldate cu rezultate apreciabile se numără: învățarea rolului de mamă și dobândirea încrederii în forțele proprii, continuarea studiilor și găsirea unui loc de muncă, ceea ce conferă șanse reale de autonomie. De altfel, două dintre mame lucrau încă din perioada în care locuiau în Centrul mamă-copil, iar alte două erau în căutarea unui loc de muncă, prezentându-se la câteva interviuri. Situația în care o persoană rămâne fără adăpost chiar atunci când

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sensibilitatea la context, blândețea, protecția, grija, respectul pentru relații), dar nu unilaterală, într-un sens care să privească beneficiarul ca pasiv și neajutorat, ci, dimpotrivă, prin evidențierea calităților sale ca puncte de sprijin pentru o împuternicire care să-i confere autonomie și independență. Asistența socială dezvoltă o specie de activități care includ tot ceea ce facem ca să menținem și să refacem lumea noastră, astfel încât să putem trăi cât mai bine cu putință. Persoanele aflate în Centrul mamă-copil cunosc toate etapele ce decurg

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mamă-copil arătau că a fi mamă este cel mai de seamă fapt al vieții unei femei, pe care și l-au asumat cumva într-o manieră eroică. Mărturiseau chiar că viața pare a fi demarcată clar într-o etapă de autonomie și libertate confuză (deși poți face orice vrei, nu știi ce să faci) și perioada total diferită când, devenind mame, au conștientizat povara existenței relaționale și greutatea purtării continue de grijă. Aceste considerente se înscriu în ceea ce Sara Ruddick eticheta

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și pentru care impunerea forțată a recunoașterii copilului reprezintă un debut de rău augur al relației părinte-copil. Depășind coordonatele vechi-testamentare ale numirii de către Adam (Facerea 2), poate ar fi potrivit să restabilim o imagine asupra maternității, care să câștige în autonomie, invocând în acest sens figura Fecioarei Maria (despre care Anca Manolache ș1994, p. 35ț spunea că se află cel mai departe de căsnicie, din tot neamul omenesc). În situația în care tendința în societatea contemporană este mai degrabă către așa-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de protecție socială, axate pe susținerea unui prezent în dificultate, iar nu politici ale dezvoltării, care să deschidă oportunități indivizilor vizați, care să le permită atingerea, dacă nu în prezent, cel puțin într-un viitor predictibil, a unei stări de autonomie. Pornind de aici, apar ca modele de studiat măsurile de tipul celor în sprijinul persoanelor aflate în șomaj, evaluând la nivelul consecințelor avantajele politicilor de tip activ față de cele pasive. Analizând politicile publice adresate familiei, am observat că cel mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
viața de familie ca drept la privatitate" Cei mai mulți oameni înțeleg privatitatea ca o valoare, o stare de fapt care trebuie recunoscută ca un drept al persoanei de a dispune de solitudine și reflexivitate, de un cadru oferit de independența și autonomia de care dispune, un loc de retragere față de confruntările din sfera publică. Privatitatea apare ca valoare politică 3. Anticii experimentau libertatea mai cu seamă în spațiul public, în agora, față de care gospodăria și familia erau secundare 4. Modernii luptă pentru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
îi educă în mod prioritar, totuși, mamele au o autoritate mai mică asupra copiilor lor. Impunerea cu forța a deciziilor părintelui, mai ales față de copilul mai mare, a adolescentului, poate provoca disensiuni, conflicte. Axa de confruntare este între pretențiile de autonomie ale copilului și erodarea treptată a autorității părintești. La aceasta pot contribui semnificativ factori de persuasiune din afara familiei (sărăcia, insuccesele părintelui singur fiind doar unele dintre neajunsurile posibile). Conflictele de autoritate se accentuează mai ales când nu există o reală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
vor fi asumate de respectivele femei nu ca bariere de netrecut, ci ca ocazii din care vor învăța nu numai cum să depășească problemele pe care le întâmpină, dar și cum să găsească motivația necesară pentru dezvoltarea personală. Drumul spre autonomie reprezintă o strategie de viață prin care acțiunile sunt liber asumate, în sensul coerenței unui proiect de viață personal. Dimpotrivă, lipsa de implicare în faptele de fiecare zi poate conduce la dependență, într-un sens negativ, față de sprijinul oferit din afara

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pe presupusa identitate dintre aceștia (cum era cazul în comunism), în modelul partenerial, femeile își asumă o identitate proprie, diferită de cea a bărbaților. Relațiile parteneriale sunt relații de reciprocitate. Partenerii nutresc respect față de diferență, față de libertatea și efortul spre autonomie ale celuilalt. Logica intrinsecă este cea a conjuncției: și eu, și tu12. Regulile sunt stabilite, acceptate și respectate de toți în mod echitabil, astfel încât să fie posibil respectul față de sine și față de ceilalți. Într-o familie monoparentală de tip partenerial

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
la distrugerea instituției familiei. Iată un prim argument preluat după Laura Grünberg. Statistic, numărul femeilor care își cresc singure copiii este mai mare decât cel al bărbaților (80-90% din cazuri): „asemenea cifre arată de fapt că, deseori, femeile renunță la autonomie și autoafirmare și își asumă responsabilități materne majore” (L. Grünberg, 2002, p. 223). 3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturitc "3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mișcare pentru că nu au resurse. Liberalismul, presupunând o natură umană rațională 19, permite să se înțeleagă că fiecare își va urmări cel mai adecvat interesele, astfel încât va dobândi împlinirea personală. Orice individ va fi abordat ca agent social capabil de autonomie. Aceasta însă în spațiul public 20. Lumea de dincolo de ușa casei rămâne exclusiv în seama celor care trăiesc acolo. Satul nu se uită pe gaura cheii; după o expresie românească, rufele se spală în familie. Acolo, în familie, trăiesc bărbați

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar în cadrul familiei. Deși în plan public liberalismul este profund emancipator, în plan privat, rămâne tributar patriarhatului. Premisele deschise de liberalism privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță), acces la educație, drepturi referitoare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
legi antipornografie și antiprostituție - M. Miroiu, 2002, p. 125). Din perspectivă liberală, privind conceptualizarea familiei, se pot remarca deschideri importante: un agent rațional ar promova un model de familie bazat pe drepturi. Ar pleda, de pildă, pentru drepturile indivizilor la autonomia lor ca persoane. De aici, s-ar putea vorbi despre drepturile părinților naturali, despre drepturi privind viața de familie. Tot în spirit liberal se poate acredita ideea responsabilității față de familie. Agenții raționali sunt agenți responsabili. Opțiunile în sfera privată ar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
liberal se poate acredita ideea responsabilității față de familie. Agenții raționali sunt agenți responsabili. Opțiunile în sfera privată ar fi favorabile unui parteneriat real între soți. Acestea permit, dacă se aplică consecvent parteneriatul, strategii de autoafirmare a persoanei, de dezvoltare a autonomiei. 4. Feminismul marxist: revoluționarea familieitc "4. Feminismul marxist \: revoluționarea familiei" Mă refer la revoluționarea familiei deoarece în paradigma marxistă se aprecia că toate problemele din societate vor fi rezolvate prin revoluție. Este vorba de revoluția proletară, ce desființa exploatarea de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
resurse, inegalitățile de venituri, inegalități privind recunoașterea socială etc.). La acestea, se adaugă inegalitățile din sfera privată în ceea ce privește diviziunea muncii în gospodărie, a responsabilității față de persoanele dependente din familie. Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce ține de feminismul diferențelor (feminismul valului II), referitoare la faptul că egalitatea de șanse

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
nici soț, nici partener în cuplu, însă care este tată al copiilor. Tendințele spre modernizare se pot articula odată cu depășirea atributelor tradiționale privind rolul femeilor în familie. Ideea de pornire ar putea fi recunoașterea capacităților de progres, tendința firească spre autonomie a oricărei ființe raționale, recunoașterea posibilităților de dezvoltare în diversitate (fiecare poate avea modul său unic de a se împlini, chiar dacă acest fapt permite interpretări în sensul unor abateri de la modelul consacrat în comunitate). Egalitatea de factură liberală implică faptul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
concură spre valorizarea pozitivă a relațiilor legalizate. Temeiul îl constituie oferirea unui climat armonios pentru creșterea și dezvoltarea adecvată a copiilor; problemele părinților (în situația de părinți singuri) nu sunt luate în seamă. 6. Dependență și autonomietc "6. Dependență și autonomie" Dependența a cunoscut de-a lungul timpului registre de semnificație diferite. Semnificația inițială a verbului a depinde se referă la o relație fizică, în care un lucru este condiționat de altul. Semnificațiile mai abstracte - sociale, economice, psihologice și politice - au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
gradul de dependență este considerat un bun criteriu de organizare a instituțiilor amintite 69. Tot o dependență instituțională cunosc și copiii din casele de copii. Starea lor este cu atât mai gravă cu cât sunt lipsiți de o educație pentru autonomie, nu au nici un suport psihoafectiv, iar la împlinirea vârstei de 18 ani sunt excluși din căminele respective. Dependența instituțională se prezintă și în diverse modalități de acordare a unor forme de suport financiar; în principal, referitor la ajutorul social. Una

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
activități de îngrijire ajunge tributară sistemului relațional de sprijin, fără de care nu reușește să realizeze efectiv îngrijirea pe care este nevoită să o presteze. Situația persoanei împovărate de îndatoririle față de persoanele dependente din familia sa este una de pierdere a autonomiei, cel puțin temporar. Dependența permite o corelare a termenilor: feminin, privat, familie, îngrijire, dragoste, sacrificiu de sine. Emanciparea din starea de dependență se poate face prin sprijin din partea comunității. Există nenumărate forme de dependență 71. În discuția de față, am

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
despre cea dintâi victorie în lupta împotriva sărăciei. (Nancy Fraser, Linda Gordon, 2001, p. 74) Mihaela Miroiu (2004, p. 241) se referă, în direcția avută în atenție, la o dependență în plan privat: Dacă însă considerăm și alt sens al autonomiei: persoană care își poartă singură de grijă, cultura noastră este cea a îngrijirii bărbaților adulți de către femei. Aceasta creează o dependență a bărbaților de femei și este ideologic camuflată în sintagma: îngrijirea copiilor. Cei mai mulți bărbați adulți sunt implicit tratați și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
a îngrijirii bărbaților adulți de către femei. Aceasta creează o dependență a bărbaților de femei și este ideologic camuflată în sintagma: îngrijirea copiilor. Cei mai mulți bărbați adulți sunt implicit tratați și se lasă tratați drept „copii eterni”. 6.1. Autonomiatc "6.1. Autonomia" Autonomia 72 este un concept opus dependenței. Poate fi un deziderat al indivizilor care se doresc liberi, cât și al unei societăți care nu se vrea paternalistă și creează mecanismele prin care cetățenii să se bucure de drepturi într-un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
îngrijirii bărbaților adulți de către femei. Aceasta creează o dependență a bărbaților de femei și este ideologic camuflată în sintagma: îngrijirea copiilor. Cei mai mulți bărbați adulți sunt implicit tratați și se lasă tratați drept „copii eterni”. 6.1. Autonomiatc "6.1. Autonomia" Autonomia 72 este un concept opus dependenței. Poate fi un deziderat al indivizilor care se doresc liberi, cât și al unei societăți care nu se vrea paternalistă și creează mecanismele prin care cetățenii să se bucure de drepturi într-un mod

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]