1,607 matches
-
1970, 21; Liviu Grăsoiu, „Noaptea nunții”, ATN, 1970, 2; Marin Vasile, Eros și poezie, LCF, 1972, 1; Ioan Groșan, „Această iubire”, RL, 1979, 41; Lit. rom. cont., I, 732-733; Ion Dur, Un jurnal al memoriei, RL, 1981, 6; Artur Silvestri, Autoportret, LCF, 1986, 20; Firan, Profiluri, 311-315; Cosma, Romanul, I, 200; Ulici, Lit. rom., I, 265-267; Dicț. scriit. rom., II, 198-200; Popa, Ist. lit., II, 483-484. M.Vs.
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
proteismul propriilor înfățișări, chipul poetic însuși fiind o iluzie propusă cititorului, asemeni ideii întrupate („Detestat de oamenii dintr-o bucată și / învinuit întotdeauna cu dovezi, / eu nu mă aflu nicicând acolo unde apar și / nici nu sunt așa cum mă vezi” - Autoportret), dar și - sau mai ales - eșecul final al efortului de a capta imateriala iluzie în poem, poemul fiind de fiecare dată un semn al unei transsubstanțieri eșuate („Încerc mereu un athanor verbal din care / să prinzi ființă; o formulă mai
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
care mizează pe notație și pe atmosferă, dar nu ignoră nici perspectiva analitică, nici dicțiunea poematică, nici realismul reprezentării - „farmecul vetust” al unui trecut circumscris lumii vâlcene și bucureștene interbelice. O însemnare a diaristului („atmosfera «retro» mă fascinează”) și romanul Autoportret cu bască (1981) sunt edificatoare în acest sens. Aici protagonistul, bătrânul pictor Șerban Milescu, „pare că vine din alt secol, uitat de oameni și uitat de multă vreme în legendă”. Întâlnirile lui cu naratorul instituie de fiecare dată un dialog
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
lectură, București, 1972; Walhalla, București, 1973; O partidă de bile, București, 1973; Toamna, păsările..., București, 1975; Fantezie pentru trompetă solo, București, 1976; Povestiri de la Rond, București, 1977; După-amiaza unui faun, București, 1978; Memoria Râmnicului, București, 1979; Câinele andaluz, București, 1980; Autoportret cu bască, București, 1981; Drumurile lui Anton Pann, București, 1981; Marele șlem, Craiova, 1981; Anonim flamand, București, 1983; Bal la Casa Ofițerilor, Craiova, 1983; Pe urmele lui Nicolae Filimon, București, 1985; Coline în soare, București, 1989; Râmnicul de odinioară, Râmnicu
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
1977), 339; Sorin Titel, Sensibilitate romantică, RL, 1978, 38; Gheorghe Bulgăr, „Memoria Râmnicului”, CL, 1979, 11; Florentin Popescu, „Memoria Râmnicului”, RL, 1980, 9; Sorin Titel, Discreție și sensibilitate, RL, 1980, 36; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 205-209; Hristu Cândoveanu, „Autoportret cu bască”, RL, 1982, 5; Sorin Titel, O carte despre Anton Pann, RL, 1982, 40; Adrian Anghelescu, „Anonim flamand”, TMS, 1983, 3; Sorin Titel, Între realism și fantastic, RL, 1983, 25; Costea Marinoiu, Drumuri pe Olt, București, 1983, 161-164; Șerban
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
început etica jurnalului intim în funcție de sentimentul creștin al morții, autorului nu îi rămâne decât să dezbată estetica aceleiași teme. De unde și analiza necruțătoare a inautenticului din aceste însemnări, a treptelor patologiei, a tentației narcisiste ce coagulează de fiecare dată în autoportret. Analiza intimității („miopia” jurnalului față de istorie, de pildă), tipurile de intimitate - una nordic-fatalistă la Virginia Woolf, alta mediteraneană la Cesare Pavese - prilejuiesc deschiderea altor și altor sertare ale subiectului. Ca și în cazul studiului de debut, textul lui M. își
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
patriei”, 1957, 25; Demostene Nacu, Nu! Poezia și poeții nu vor dispare, „Vatra”, 1960, 81; St. Georgescu Olenin, Un român renegat, arivist feroce, „Almanahul pribegilor români”, 1961; Cazul Constantin Virgil Gheorghiu, „Courrier roumain”, 1963, 244-245; Adriana Kiseleff, Completări la un autoportret. Nici profet, nici om cinstit, „Glasul patriei”, 1963, 6; Un protest al Asociației Foștilor Combatanți Români refugiați în Franța, „Stindardul”, 1963, 72-73; Petre Vălimăreanu, Luarea în deșert a Domnului, „Vatra”, 1963, 91; Nichifor Crainic, Un maniac al reclamei: Constantin Virgil
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
apoi cursurile Facultății de Filologie (1955-1960). După absolvire lucrează mai întâi în redacția ziarului „Drum nou” din Galați (1961-1962). Devine apoi redactor la „Gazeta literară” și la „Luceafărul”. Ca poet, a debutat în 1950, în revista „Tânărul scriitor”. Prima carte, Autoportret în august, apărută în 1962, anunță o coordonată stabilă în creația sa, așa-numita lirică militantă, nutrită de ceea ce Matei Călinescu numește în prefața volumului „adeziunea la ideile sublime ale comunismului”. Se regăsește aici un motiv din poezia lui N.
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
se cutremură, își iese din solidele articulații, iată motivul cel mai neliniștitor pentru același poet, resimțit cu intensitate capabilă să stabilească legături surprinzătoare și totuși verosimile între lucruri greu de conceput împreună, în consecuția lor, deodată posibilă. LUCIAN RAICU SCRIERI: Autoportret în august, pref. Matei Călinescu, București, 1962; Continentele ascunse, București, 1965; De dragoste de țară, București, 1967; Sfera gânditoare, București, 1967; Poezii, București, 1968; Spațiile somnului, București, 1969; Noblețe de stirpe, București, 1969; Nostalgica triadă, București, 1970; Cântece de stemă
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
poate utiliza compararea în perechi. Se obține în acest mod un clasament ierarhic de la fiecare subiect, clasament ce exprimă scara individuală de valori (dintre cele propuse). Scara proprie de valori poate fi raportată și la alte clasamente întocmite de subiect (autoportret, „eul ideal”, prietenul existent sau dorit, soț, soție, părinte, copil), sesizând mecanisme mai complexe din dinamica sinelui (Borelli, Perron, 1967; Iluț, 1985, 2001). Datele pot fi prelucrate și la nivel grupal - prin coeficientul de concordanță al lui Kendell și alte
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care arborilor prăbușiți de topoare li se opune „trandafirul sălbatic” ce „neclintit rămâne” și „se apără cu spinii”. Ajuns aici, R. își alcătuiește prima retrospectivă lirică, Nordul obiectelor (1979). Pasul următor este Accente (1981), o culegere totuși eterogenă, în care autoportretul se estompează, tonul e mai blând, confesiunea răzvrătită devine notație aparent detașată, iar „energia visului” devine melancolie. Ciclul Antares din Trandafirul sălbatic anticipa o coordonată nouă, motiv pentru care este reluat în Magie (1982), carte în care reflecția și notația
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
vocabular. Cuvantul eu a Început să apară mai frecvent În literatura Începutului de secol XVIII, Împreună cu prefixul self (auto). „Dragostea de sine”, „autocunoaștere”, „autocompătimire” și-au găsit calea În lexicul popular. Autobiografia a devenit un nou și gustat gen literar. Autoportretele au devenit populare În artă. Chiar mai interesant, micile oglinzi personale, care erau puțin folosite În Evul Mediu, au Început să fie produse În număr din ce În ce mai mare odată cu jumătatea secolului al XVI-lea. Oglinzile uriașe de perete au devenit o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Povestea Bufniciorului și Povestea iepurașului, București, 1994; Voinicii pământului, București, 1995; Interogativul consecvent, București, 1995; Poveștile primăverii, București, 1995; Limba română avea ochi albaștri, Buzău, 1995; Povestea sfântului Valentin, București, 1997; Poveste de Paști, București, 1997; Lunile minunile, București, 1998; Autoportret cu cap înfrunzit, București, 1998; Circul, București, 1999; Trei povești până mai crești, Timișoara, 1999; Hai la serbare!, București, 2001; Chiriași poznași, Deva, 2002; Una e Miruna!, București, 2002. Traduceri: Bella Ahmadulina, Lumină și ceață, București, 1983; Bulat Okudjava, Cântecul
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
Lada și omul, VTRA, 1995, 1-2; Cornel Moraru, Un maratonist al clipei, VTRA, 1995, 1-2; Traian Ștef, Noul poem bacovian, VTRA, 1995, 1-2; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 38-40; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 75-76; Emilian Galaicu-Păun, Autoportret. „Înăuntru. Afară”. „Aproape nimic”-ul, VTRA, 1998, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 30-34, 230-232; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, 70-72; Gheorghe Crăciun, Poezie de mare viteză pentru un alergător de cursă lungă, OC, 2000, 13; Simona Popescu, Despre numele care se
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
colaborare cu Ion Vinea); Evelyn Waugh, Declin și prăbușire, pref. Virgil Nemoianu, București, 1968; Joseph Conrad, Negrul de pe „Narcis” și alte povestiri, pref. trad., București, 1970, Palatul lui Almayer, pref. trad., București, 1980; Joseph Kessel, Călăreții, București, 1970; Herman Teirlinck, Autoportret sau Ultima masă a unui condamnat, București, 1970 (în colaborare cu Ricarda Terschak); Archibald Joseph Cronin, Sabia dreptății, București, 1971; Konstantin Mihailovici Simonov, Zile și nopți, București, 1972; Antologie de poezie neerlandeză (olandeză și flamandă), îngr. Venera și Al. Urechia
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
două stări se potențează, somnul fiind o moarte vremelnică, iar moartea un somn etern: „Astăzi sunt rană și semn/răstălmăcit în oglinzile somnului./ Mă-ncearcănă un cancer de vise./ Moarte ucisă de o altă moarte,/nu îngenunchez decât în oglinzile somnului” (autoportret în oglinzile somnului). Poezia se trăiește în „exilul interior” (autoportret cu prăpastie, vis și exil), unde se pribegește, cu un „cimitir de rouă sub pleoapă...” (... un cimitir de rouă). Doar somnul „rămâne identic cu nașterea”, visul fiind o „catedrală a
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
moartea un somn etern: „Astăzi sunt rană și semn/răstălmăcit în oglinzile somnului./ Mă-ncearcănă un cancer de vise./ Moarte ucisă de o altă moarte,/nu îngenunchez decât în oglinzile somnului” (autoportret în oglinzile somnului). Poezia se trăiește în „exilul interior” (autoportret cu prăpastie, vis și exil), unde se pribegește, cu un „cimitir de rouă sub pleoapă...” (... un cimitir de rouă). Doar somnul „rămâne identic cu nașterea”, visul fiind o „catedrală a somnului” (visul, sfărâmare a propriului mit). În volumul Spiritul universal
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
Timișoara, 1996; Orbita melancoliei, Timișoara, 1997; Răstălmăcirea jocului, Iași, 1998; Wortwunde, tr. Christian W. Schenk, Kastellaun, 1998; 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Chișinău, 1999; Cu siliconul în bandulieră, Botoșani, 1999; Pelerinul de cenușă, Iași-Chișinău, 2000; Autoportrait avec blasphème - Autoportret cu blestem, ed. bilingvă, Amay (Belgia), 2001; Conspirația vagabonzilor, Iași, 2001; Spiritul universal al culturii române, Iași, 2002; Mexicul - tărâmul de basm al poeziei, Cluj-Napoca, 2003; Cantina cu cearcăne, pref. Luca Pițu, Iași, 2003; Crematoriul de suflete, Iași, 2003. Antologii
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
Radu Mareș, Criticul studiat la „egograf”, TR, 1996, 28; Anca Noje, Ion Simuț - un critic de actualitate, TR, 1996, 31-32; Radu G. Țeposu, Farmecele maligne ale provinciei, F, 1996, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Un critic ardelean, RL, 1996, 45; Monica Spiridon, Autoportretul criticului în tranziție, R, 1996, 10-12; Daniel Cristea-Enache, Criticul de tranziție, ALA, 1997, 365; Mircea Muthu, Rebreanu și gramatica realismului, RL, 1997, 49-52; Borbély, Xenograme, 93-102; Z. Ornea, Dincolo de realism, RL, 1998, 15; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
1996. Ediții: Cronica faptelor regale. Cu discursurile M. S. Regelui Carol II în 1937-1938, I-II, București, 1938-1939; Carol II. Lozinci regale, București, 1939; Scrisori inedite ale unor muzicieni români, București, 1955; Octavian Goga, Poezii inedite, București, 1973; Portrete și autoportrete. Cântăreți români, București, 1974. Traduceri: Al. Gavard și A. Périer, Călătoriile lui Livingston, București, 1940. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 261-265; Papadima, Scriitori, 35-43; Octav Șuluțiu, „Mișcarea sămănătoristă”, „România literară”, 1933, 72; Dragoș Vrânceanu, Sămănătorismul, CRE, 1933, 1971; Șerban Cioculescu
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
piciorului stâng) și, în convalescență, îi dictează lui Aurelian Titu Dumitrescu Antimetafizica, unde, în afara biografiei fabuloase, face o teorie interesantă a poeziei pentru care optează: „poezia metalingvistică”. Se apropie de cincizeci de ani și, într-o convorbire, își face acest autoportret: „Am o voce nici groasă, și nici subțire. Uneori neplăcută, alteori plăcută. Uneori sunt un bun orator. Și atunci vocea dispare brusc ca prezență în fața articulațiilor gâtului și fluxului gândirii. Am un mare talent de a fi căscat și împiedicat
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Vocile, Iași, 1975; Oameni pe care i-am iubit, Iași, 1977; Singurătate în Ithaca, Iași, 1978; Groapa cu lei, Cluj-Napoca, 1979; Coșbuc în căutarea universului liric, București, 1980; Un lungan c-un geamantan, cu ilustrații de Teodor Bogoi, București, 1981; Autoportret în timp, Iași, 1983; Pe urmele lui George Coșbuc, București, 1986; Generația amânată, îngr. Oana Valea și Mircea Măluț, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Octavian Șuluțiu, O nouă poezie românească, „Tribuna literară” (Brașov), 1941, 2; Nichifor Crainic, [„Întoarcerea lângă pământ”], G
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
lei”, T, 1980, 3; Lit. rom. cont., I, 383-384; Nae Antonescu, Cu Lucian Valea despre reviste transilvane, șezători literare, scriitori, ST, 1981, 8; Dobrescu, Foiletoane, II, 150-155; Regman, Noi explorări, 29-33; Șerban Cioculescu, Poeți români, București, 1983, 151-162; Gellu Dorian, „Autoportret în timp” (interviu cu Lucian Valea), ATN, 1984, 1; Ion Oarcăsu, „Autoportret în timp”, TR, 1984, 11; Laurențiu Ulici, „Pe urmele lui George Coșbuc”, CNT, 1987, 8; Șerban Cioculescu, O nouă biografie a lui George Coșbuc, RL, 1987, 14; Laurențiu
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Lucian Valea despre reviste transilvane, șezători literare, scriitori, ST, 1981, 8; Dobrescu, Foiletoane, II, 150-155; Regman, Noi explorări, 29-33; Șerban Cioculescu, Poeți români, București, 1983, 151-162; Gellu Dorian, „Autoportret în timp” (interviu cu Lucian Valea), ATN, 1984, 1; Ion Oarcăsu, „Autoportret în timp”, TR, 1984, 11; Laurențiu Ulici, „Pe urmele lui George Coșbuc”, CNT, 1987, 8; Șerban Cioculescu, O nouă biografie a lui George Coșbuc, RL, 1987, 14; Laurențiu Ulici, La gura sobei, LCF, 1990, 3; Gheorghe Luca, Poet al unui
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Analele Sighet”, 1997, 7; Stelian Tănase, Anatomia mistificării, București, 1997, 196-198; Z. Ornea, Jurnalul unei ființe rare, RL, 1998, 4; Dan C. Mihăilescu, Triumful resemnării, „22”, 1998, 4, 5; Cornelia Pillat, Ceva despre Alice Voinescu, RL, 1998, 13; Adriana Bittel, Autoportretul unei doamne, RL, 1998, 13; Barbu Cioculescu, Alice în țara lacrimilor, RL, 1998, 13; Cornelia Ștefănescu, ... nimic fără dragoste, JL, 1998, 15-16; Constandina Brezu, Alice Voinescu sau „Voința de a birui”, JL, 1998, 15-16; Gheorghe Grigurcu, Între dragoste și obiectivitate
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]